Art. 2139 Noul cod civil Obligaţiile, drepturile şi puterile administratorului-sechestru Sechestrul convenţional Contractul de depozit

Reglementări anterioare: C. civ. 1864: „Art. 1629. Când este gratuit, se aplică asupră-i regulile depozitului propriu-zis, cu deosebirile ce se vor arăta mai jos (C. civ. 1593 şi urm.)".

1. Sechestrul este, deci, un caz de remitere a unui lucru în vederea conservării, cu particularitatea importantă că lucrul este unul litigios (nu se cunoaşte încă adevăratul său proprietar). în aşteptarea elucidării problemei cărui patrimoniu aparţine lucrul, un terţ se obligă, ca depozitar, la conservarea lui, fiind vorba de o măsură de conservare, în sensul pe care juriştii îl dau acestei expresii. Pentru a

Citește mai mult

evita ca unul sau altul dintre contestatari să deturneze lucrul în profitul său sau să-l distrugă dintr-o pornire de răzbunare, unul sau amândoi au iniţiativa de a încredinţa bunul litigios unui terţ care acceptă să fie depozitar. în ciuda acestui raport triunghiular, contractul de sechestru are numai două părţi: depozitarul şi deponentul sau, eventual, deponenţii (I. Dogaru, op. cit., p. 644).

2. încrederea pe care adversarii trebuie să o aibă în persoana care primeşte lucrul este o condiţie sine qua non, deoarece dacă una dintre părţile în proces nu este de acord cu alegerea celeilalte în ce priveşte persoana depozitarului, ea poate cere judecătorului să numească o altă persoană (I. Dogaru, op. cit., p. 644-645).