Art. 2172 Noul cod civil Creditele excluse Contractul de cont curent
Comentarii |
|
CAPITOLUL XIV
Contractul de cont curent
Contractul de cont curent
Art. 2172
Creditele excluse
(1) Creanţele care nu pot face obiectul compensaţiei nu pot face obiectul unui cont curent şi nu se vor înscrie în acesta sau, dacă sunt înscrise, înscrierea se consideră nescrisă.
(2) În cazul contractului încheiat între profesionişti, se vor înscrie în cont exclusiv creanţele derivând din exerciţiul activităţii profesionale, dacă nu se prevede expres contrariul.
← Art. 2171 Noul cod civil Noţiune Contractul de cont curent | Art. 2173 Noul cod civil Efectele principale Contractul de cont... → |
---|
2. Contul curent presupune - in abstracto - o compensare a creanţelor reciproce, astfel încât este mai mult decât logică excluderea expresă, din obiectul contului curent, a creanţelor ce nu pot face obiectul compensaţiei.
3. Art. 1618 NCC prevede cazurile în care compensaţia este exclusă. Astfel, compensaţia nu are loc atunci când:
Citește mai mult
a) creanţa rezultă dintr-un act făcut cu intenţia de a păgubi; b) datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de comodat; c) are ca obiect un bun insesizabil.4. Dacă totuşi astfel de creanţe sunt înscrise, pentru respectarea principiului salvgardării contractului, actul juridic nu este lovit de nulitate, ci înscrierile incompatibile se consideră nescrise. Aşadar, se consideră ca inexistente şi nu sunt luate în calcul la stabilirea soldului.
5. Prin alin. (2) din art. 2172 se instituie obligaţia profesioniştilor care perfectează un astfel de contract de a înscrie în cont numai creanţele rezultate din activitatea profesională. Dacă aceştia înţeleg să înscrie şi creanţe care nu derivă din activitatea lor, în contract trebuie să se menţioneze expres această derogare. Prin urmare, în principiu, legiuitorul noului Cod civil a înţeles să delimiteze activitatea desfăşurată de profesionişti de operaţiunile care nu au legătură cu activitatea din cadrul întreprinderii.
6. Reglementarea anterioară - art. 6 alin. (2) C. com. - prevedea că, de fapt, contul curent este faptă de comerţ dacă are o cauză obiectivă, iar prin art. 4 C. com. se prezumă ca fiind comercial contul curent încheiat între comercianţi.
7. Practic, alin. (2) al art. 2172 menţine această prezumţie prin obligaţia instituită în sarcina profesioniştilor de a înscrie în cont numai creanţele izvorâte din activitatea lor profesională.
8. în literatura de specialitate şi în jurisprudenţă s-a atras atenţia asupra distincţiei ce trebuie făcută între contul curent şi partidele contabile comerciale, arătându-se că nu există contract de cont curent dacă părţile s-au înţeles ca una să îi trimită celeilalte în diferite rânduri mărfuri, iar cealaltă trimite plăţile preţului în cont (/. Turcu, Operaţiuni, p. 249).