Art. 2173 Noul cod civil Efectele principale Contractul de cont curent

Reglementarea anterioară: C. com.: „Art. 370. (1) Contractul de cont curent produce: 1. Strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea că el le trece în debitul său, şi novaţia obligaţiei de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerţ sau a unui alt titlu de credit e presupusă făcută sub „rezerva încasării"; 2. Compensaţia reciprocă între părţi până la concurenţa debitului şi a creditului respectiv, la încheierea socotelii, cu rezerva plăţii diferenţei; 3. Curgerea

Citește mai mult

de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului de la data înscrierii. (2) Dobânzile sunt cele comerciale şi se socotesc pe zi dacă părţile nu s-au învoit altfel".

1. Ca şi în reglementarea anterioară, efectele contractului de cont curent sunt de două tipuri: principale (esenţiale) şi secundare.

2. în art. 370 C. com. se menţionau ca efecte principale: transferul dreptului de proprietate, novaţia, indivizibilitatea, compensaţia. Aceste efecte sunt menţinute şi în noua reglementare. Spre deosebire de reglementarea veche, curgerea dobânzilor este considerată un efect principal.

3. Cel mai important efect al contractului constă în transferul dreptului de proprietate odată cu înscrierea în cont a unei remiteri. în vechiul Cod comercial se menţiona ca efect principal „strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea că el le trece în debitul său". Practic, persoana care a livrat marfa apare în cont în calitate de creditor şi are dreptul să încaseze preţul bunurilor livrate, dar dreptul de proprietate asupra bunurilor se transferă în patrimoniul cumpărătorului bunurilor, odată cu înscrierea în cont a remiterii.

4. în literatura de specialitate, s-a reţinut, cu prioritate, efectul de plata al intrării în cont care decurge din transferul dreptului de proprietate asupra remiterilor reciproce şi alternative (/. Turcu, Operaţiuni, p. 236). Imediat acestui efect, autorul reţine şi efectul de garanţie care decurge din aceea că pentru fiecare dintre părţile contractului creanţele garantează datoriile.

5. Odată cu înscrierea remiterii în cont are loc şi o novoţie (reglementată de art. 1609-1614 NCC) prin schimbarea obiectului obligaţiei. în vechiul Cod comercial se menţiona „(...) şi novaţia obligaţiei de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor". Din punct de vedere juridic, vechea obligaţie se stinge şi ia naştere o nouă obligaţie al cărei izvor este contractul de cont curent. Din acest considerent, contractul de cont curent este caracterizat ca fiind un contract accesoriu, pentru că ia naştere prin voinţa unor părţi între care există deja un raport juridic.

6. Noua obligaţie care ia naştere odată cu înscrierea în cont a unei remiteri va fi menţionată în cont sub formă de credit şi debit, iar „noua creanţă va fi supusă termenului general de prescripţie, chiar dacă creanţa originară ar fi avut un termen mai lung sau mai scurt, garanţiile reale sau personale care o însoţeau se sting, dar se naşte efectul de garanţie propriu al fiecărui cont curent, căruia i se pot adăuga şi alte garanţii speciale, de exemplu, o ipotecă sau un gaj comercial pe mărfuri; înainte de încheierea contului curent şi stabilirea soldului este de neconceput o executare silită prin poprirea acestuia (...), totuşi o anumită legătură continuă să subziste între creanţa intrată în cont şi articolul care îi corespunde: dacă creanţa este lovită de nulitate sau parţial stinsă, aceasta va afecta şi înregistrarea articolului contului care va putea suferi o stornare" (/. Turcu, Operaţiuni, p. 238).

7. Unul dintre efectele generate de novaţie este acela că transmiţătorul bunului nu va mai putea solicita executarea obligaţiilor în baza contractului de vânzare-cumpărare. „Prin efectul contractului de cont curent, cumpărătorul, în loc să plătească preţul, îl înscrie în

creditul contului curent. Din momentul intrării în cont, vânzătorul nu se mai poate prevala de contractul de vânzare-cumpărare şi mai ales nu mai poate uza de acţiunea în reziliere sau de privilegiul vânzătorului, deoarece creanţa originară s-a contopit în articolele contului, stingându-se prin novaţie" (/. Turcu, Operaţiuni, p. 237).

8. Deşi în noul Cod civil nu se menţionează indivizibilitatea, ca efect al contului curent, aceasta rezultă din reglementarea contului curent. Odată menţionate în cont, creanţele nu mai au individualitate, „se depersonalizează" (/. Turcu, Teoria, p. 122) şi creditorii nu pot exercita acţiuni specifice pentru încasarea creanţelor. Abia la încheierea contului, la expirarea termenului contractului, se va determina soldul contului, iar creditorul astfel stabilit va primi plata creanţei.

9. Compensaţia este un efect firesc al contului curent, deoarece creanţele reciproce ale părţilor se sting până la concurenţa debitului şi creditului.

10. „Efectul indivizibilităţii (compensaţiei) se produce numai în cadrul fiecărui cont curent, şi nu între două sau mai multe conturi curente convenite între aceleaşi părţi (cu excepţia fuziunii exprese a conturilor)" (/. Turcu, Operaţiuni, p. 239).

11. Dobânzile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la încheierea contului şi se socotesc pe zile, dacă părţile nu convin altfel. Prin urmare, chiar dacă prin înscrierea în cont creanţele trebuie considerate neexigibile, pentru fiecare sumă înscrisă curge de drept dobânda de la data înscrierii până la încheierea contului.

12. Art. 370 alin. (2) C. com. menţiona că dobânzile datorate sunt cele comerciale şi se socotesc pe zi, dacă părţile nu s-au învoit altfel, iar în noul Cod civil se prevede că dobânzile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la încheierea contului şi se socotesc pe zile, dacă părţile nu convin altfel.

13. Prin contract, părţile pot insera clauza conform căreia dobânzile nu se socotesc pe zile.

14. „Dobânda convenţională va curge însă numai dacă operaţiunile de cont continuă. După lichidarea contului şi încetarea contractului curge numai dobânda legală" (/. Turcu, Operaţiuni, p. 241).

JURISPRUDENŢĂ

Dacă un asemenea contract comercial stipulează că orice sume debitate prin cont îşi păstrează, până la definitiva lor achitare, garanţia ipotecară, părţile convenind ca înscrierea creanţelor în cont să nu producă novaţiune, trebuie să se califice convenţia ca fiind un contract de credit deschis, iar nu un contract de cont curent, chiar dacă greşit a fost intitulat astfel [C.C.J., s. I, dec. nr. 1210/1923, în Buletinul de Casaţie şi Justiţie 1923, voi. LX, apud I. Turcu, Operaţiuni, p. 237).