Art. 226 Noul cod civil Denumirea persoanei juridice Identificarea persoanei juridice
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Identificarea persoanei juridice
Identificarea persoanei juridice
Art. 226
Denumirea persoanei juridice
(1) Persoana juridică poartă denumirea stabilită, în condiţiile legii, prin actul de constituire sau prin statut.
(2) Odată cu înregistrarea persoanei juridice se vor trece în registrul public denumirea ei şi celelalte atribute de identificare.
| ← Art. 225 Noul cod civil Naţionalitatea persoanei juridice... | Art. 227 Noul cod civil Sediul persoanei juridice Identificarea... → |
|---|
1. împrejurarea că de la data declanşării procesului societatea debitoare şi-a schimbat firma în mai multe rânduri nu atrage crearea unei persoane juridice noi, fiind vorba de una şi aceeaşi persoană, căreia îi este opozabilă hotărârea judecătorească pronunţată în cauza în care a fost parte, dar cu o altă firmă (C.A. Alba lulia, s. com., dec. nr. 824/2006, nepublicată).
2. Prezenţa unei erori materiale asupra identificării societăţii debitoare prin omisiunea indicării sintagmei „Import Export" în contract şi facturi nu afectează capacitatea de folosinţă a debitorului cedat (C.A.
Citește mai mult
Alba lulia, s. com., dec. nr. 14/A/2007, în C.P.J. 2007, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 234-236).2. în funcţie de forma organizatorică a subiectului de drept la care se ataşează, numele persoanei juridice poate exprima: o calificare administrativă urmată de denumire (Municipiul Sibiu); o denumire socială urmată de forma integrală sau prescurtată care identifică societatea
Citește mai mult
comercială (Societatea pe acţiuni „Alfa"/»Alfa" SA); un titlu care identifică o asociaţie (Asociaţia pentru protecţia rândunicilor); denumirea sau numele şi/sau prenumele unei persoane fizice care identifică o fundaţie (Fundaţia Principesa Margareta a României); o denumire care identifică sindicatul (Sindicatul Spiru Haret); o denumire integrală şi prescurtată care identifică partidul politic (Partidul Românesc, PR).3. Pentru unele persoane juridice (societăţi comerciale bancare), denumirea este stabilită prin lege pentru a sugera fie relaţia patrimonială între statutul juridic temporar al uneia faţă de alta („Denumirea băncii-punte se constituie din denumirea instituţiei de credit de la care s-a efectuat transferul de active şi pasive, urmată de iniţialele „BP - S.A." -art. 240ÎOalin. (4) din O.U.G. nr. 99/2006J, fie obiectul de activitate („băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ" - art. 293, „băncile de credit ipotecar" - art. 319 alin. (1), organizaţiile cooperatiste de credit - art. 336 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 etc.].
4. Cu scopul de a proteja clientela, dar şi pe titularul numelui, este interzisă adăugarea la firmă a oricărei menţiuni care ar putea crea confuzii asupra naturii sau întinderii comerţului ori a situaţiei comerciantului, pentru acelaşi considerent, comerciantul având obligaţia de a opta pentru o firmă care să se deosebească de cele existente, iar în cazul în care firma nouă este asemănătoare cu o alta, să adauge o menţiune care să o deosebească de cea precedentă. Această menţiune se poate referi la persoana comerciantului, la profilul de activitate sau la felul comerţului ori la alte aspecte prin care un comerciant se distinge de altul.
5. Legea interzice înstrăinarea numelui persoanei juridice „separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată". Per a contrario, transmiterea firmei, dar numai odată cu fondul de comerţ, este permisă prin acte juridice inter vivos şi mortis cousa, iar contractele în virtutea cărora se transferă sunt vânzarea, închirierea, ipoteca mobiliară, uzufructul şi actul de donaţie a fondului de comerţ.
6. Firma are natură de bun mobil incorporai component al fondului de comerţ, astfel că se protejează prin acţiunea în concurenţă neloială, în contrafacere sau uzurpare şi prin cererea de obligare la despăgubiri materiale, morale şi la încetarea actelor uzurpatoare.
7. Legiuitorul face referiri directe la firmă, considerând că este obiectul „material" al dreptului de proprietate al comerciantului, în acest înţeles Legea nr. 26/1990 statuând cu privire la dreptul de folosinţă exclusivă a firmei, care se va dobândi numai de la data şi prin înscrierea acesteia în registrul comerţului, iar pentru ca denumirea ori numele anterioare să fie protejate de confuzia cu cele ale altor concurenţi, obligând oficiul registrului comerţului să verifice disponibilitatea firmei şi să refuze înscrierea unei firme care nu include elemente de originalitate sau de noutate menite să o deosebească de alte firme înregistrate.
8. Dacă persoana juridică constituie o altă persoană juridică, denumirile sau firmele lor nu vor conţine menţiuni spre a sugera relaţia economică a acestora (asociaţie-mamă, societate-mamă; asociaţie filială ori societate filială).
9. împrejurarea că legiuitorul instituie obligaţia de a se înscrie în registrul comerţului denumirea sucursalei nu converteşte acest bun în persoană, sucursala fiind lipsită de capacitate de exerciţiu şi de dreptul de a sta în judecată.
10. în registrul comerţului se înscriu şi denumirea sucursalei înfiinţate în România de o societate străină, denumirea sucursale/filialei persoanei juridice şi denumirea şi sediul grupului european de interes economic.
11. Firma radiată din registrul comerţului nu este disponibilă pentru o perioadă de 2 ani de la data radierii.