Art. 2333 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii comune Privilegiile

Legea de aplicare: Art. 155. (1) Constituirea, conţinutul şi opozabilitatea privilegiului sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data când s-au născut. (2) Formalităţile de publicitate pentru opozabilitate faţă de terţi a privilegiilor sunt guvernate de dispoziţiile legii în vigoare la data efectuării acestora.

(3) Privilegiile pentru care formalităţile de publicitate au fost efectuate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil îşi păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării acestora.

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1722.

Citește mai mult

Privilegiul este un drept, ce dă unui creditor calitatea creanţei sale de a fi preferit celorlalţi creditori, fie chiar ipotecari (C. civ. 1685,1723 şi urm.)."

1. Privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, care decurge de regulă din calitatea creanţei sale, de a fi preferat celorlalţi creditori, cu excepţia creditorului ipotecar a cărui ipotecă a fost perfectată anterior înregistrării privilegiului, pentru care dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 71/2011 stabilesc că această garanţie are rang prioritar în faţa creditorului garantat prin privilegiu.

2. Legea nu se ocupă de persoana creditorului, având în vedere numai calitatea creanţei, considerând că această creanţă trebuie să fie plătită înaintea celorlalte (a se vedea şi art. 2335 NCC).

3. Privilegiul este un drept pe care numai calitatea creanţei îl conferă unui creditor de a fi preferat altora. Prin calitatea creanţei se înţelege cauza sau faptul juridic care a dat naştere creanţei, iar nu obiectul, modalitatea sau prioritatea datei, nici persoana creditorului.

4. Privilegiile sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie de la un caz la altul, ele constituind o excepţie de la regulile generale, conform cărora toate bunurile debitorului formează gajul comun al creditorilor chirografari (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 355).

5. Aşa cum legiuitorul dispune expres, privilegiul este indivizibil, deci nu poate fi divizat, ci va continua să existe asupra întregului bun, până la stingerea integrală a creanţei pe care o garantează.

6. O serie de asemănări şi deosebiri importante există între privilegii şi ipotecă. Astfel, privilegiile, ca şi ipotecile, se transmit, ca accesorii ale creanţelor, moştenitorilor şi cesionarilor şi ele pot fi exercitate în numele debitorilor de către creditori în virtutea acţiunii indirecte. Ambele conferă un drept real şi ambele reprezintă un drept indivizibil (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 355).

7. Rangul creditorilor privilegiaţi se determină, în principiu, după gradul de favoare pe care îl conferă legea creanţelor lor, fără a se lua în considerare data lor, în timp ce rangul creditorilor ipotecari se determină, în regulă generală, după data inscripţiei creanţelor lor (Idem). în acelaşi sens, spre deosebire de creditorii cu privilegii, cei ipotecari au drept de preferinţă numai în raport cu creditorii chirografari şi cu creditorii ipotecari posteriori ori cu creditorii ale căror privilegii sunt ulterioare înscrierii ipotecii (art. 156 din Legea nr. 71/2011).