Art. 2472 Noul cod civil Încetarea administrării Executarea ipotecii mobiliare Executarea ipotecii

1. Administrarea încetează în următoarele cazuri: a) când creditorul şi-a acoperit creanţa, inclusiv despăgubirile şi cheltuielile privind executarea. Acest caz dă expresie principiului potrivit cu care urmărirea nu poate avea loc decât până la îndestularea integrală a creanţei; b) în cazul în care creditorul a făcut o notificare prin care alege altă modalitate de executare. Alegerea unei alte modalităţi de executare a ipotecii mobiliare atrage încetarea administrării bunului preluat în acest scop. Data încetării administrării în această ipoteză reprezintă data comunicării notificării. Cu

Citește mai mult

toate acestea, întrucât atât în modalitatea vânzării bunului ipotecat, cât şi în modalitatea preluării bunului ipotecat în contul creanţei, creditorul este obligat să comunice persoanelor prevăzute la art. 2450 NCC o notificare şi să înscrie un aviz de executare la arhivă, astfel cum dispun art. 2449 şi art. 2461, apreciem că data încetării administrării poate fi reprezentată şi de data înscrierii avizului la arhivă, în situaţia în care această formalitate este realizată înaintea comunicării notificării, ambele formalităţi având rolul de a asigura încunoştinţarea persoanelor interesate despre declanşarea procedurii de executare în respectivele modalităţi. Şi cum creditorul este ţinut să îndeplinească în mod cumulativ atât obligaţia de notificare a vânzării, cât şi pe cea privind înscrierea avizului de executare la arhivă, înseamnă că trebuie recunoscut ambelor formalităţi aceeaşi forţă juridică; c) în alte cazuri prevăzute de lege. O asemenea situaţie poate apărea atunci când un alt creditor ipotecar porneşte executarea asupra bunului.

2. Declararea falimentului persoanei împotriva căreia se execută garanţia nu duce la încetarea administrării. Raţiunea reglementării constă în principala caracteristică a modalităţii de executare prin preluarea bunului în vederea administrării de a exercita asupra bunului numai acte de conservare şi exploatare a acestuia în mod profitabil, fără ca bunul să iasă din patrimoniul debitorului (a se vedea şi comentariul nr. 3 de la art. 2470).