Art. 2475 Noul cod civil Încălcarea regulilor privitoare la executarea ipotecii Executarea ipotecii mobiliare Executarea ipotecii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Executarea ipotecii
SECŢIUNEA a 2-a
Executarea ipotecii mobiliare
Executarea ipotecii
SECŢIUNEA a 2-a
Executarea ipotecii mobiliare
Art. 2475
Încălcarea regulilor privitoare la executarea ipotecii
(1) Creditorul care încalcă regulile stabilite de prezenta secţiune pentru valorificarea bunului ipotecat răspunde pentru prejudiciile cauzate.
(2) Creditorul este, de asemenea, dator să plătească persoanei împotriva căreia a pornit urmărirea o treime din valoarea bunurilor supuse urmăririi la momentul vânzării.
(3) Dacă diferenţa dintre valoarea bunului ipotecat şi preţul realizat prin urmărirea silită este mai mare decât suma prevăzută la alin. (2), creditorul este obligat să plătească această diferenţă.
(4) Plătind aceste sume, creditorul poate reţine preţul vânzării. El pierde însă partea din creanţa ipotecară care a rămas neacoperită după urmărirea bunului.
| ← Art. 2474 Noul cod civil Încălcarea regulilor privitoare la... | Art. 2476 Noul cod civil Stabilirea valorii bunului Executarea... → |
|---|
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, cuantumul despăgubirii datorate persoanei împotriva căreia s-a început urmărirea se raportează la o treime din valoarea creanţei ipotecate la momentul vânzării, şi nu la valoarea bunului ipotecat. Cu toate aceste, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, dacă diferenţa dintre valoarea bunului ipotecat şi preţul realizat prin urmărirea silită este mai mare decât o treime din valoarea creanţei
Citește mai mult
ipotecate, creditorul este obligat să plătească această diferenţă.Articolul 2476 noul C. civ. este menit să stabilească valoarea bunului în cazul prevăzut la art. 2475 alin. (3) [trimiterea la art. 1876 alin, (3) noul C. civ. fiind evident o greşeală de redactare]. Astfel, creditorul şi constituitorul vor desemna câte un expert evaluator. Valoarea bunului va fi dată de media aritmetică dintre valorile stabilite de către cei 2 experţi, dacă diferenţa dintre valorile stabilite este mai mică de o cincime, iar dacă diferenţa va fi mai mare de o cincime, evaluatorii vor desemna un al treilea expert, valoarea bunului urmând a fi dată de media aritmetică a celor mai apropiate două evaluări.
Articolul 2477 noul C. civ. instituie răspunderea creditorului care încalcă regulile prevăzute de lege cu privire la distribuirea sumelor faţă de ceilalţi creditori.
Citește mai mult
cuvenite potrivit alin. (1). (3) Cu toate acestea, creditorul nu va mai avea dreptul să pretindă restul de plată din obligaţia garantată".1. Din coroborarea textului anterior cu prevederile art. 2449 alin. (3) şi art. 2452 NCC, rezultă că procedura reglementată de art. 2475 devine incidenţă în situaţia actelor de executare săvârşite nelegal şi pentru a căror contestare persoana interesată nu mai are la îndemână mijlocul procedural al opoziţiei la executare. Sancţiunea nulităţii actelor de executare vizează numai actele săvârşite după preluarea bunului şi până la valorificarea acestuia.
2. Acţiunea în daune poate fi promovată numai în situaţia în care partea nu a putut uza de opoziţia la executare, fie pentru că motivele nu au putut fi invocate în mod obiectiv pe această cale, fie pentru că excedeau acesteia, fie pentru că au apărut ulterior datei la care se putea exercita opoziţia la executare. în situaţia în care partea a omis să invoce motivele pe calea opoziţiei la executare, acesteia nu-i este îngăduit să promoveze acţiunea în despăgubire, lipsa de diligenţă a părţii neputând fi acoperită prin punerea la îndemâna acesteia a unui nou mijloc procesual. Pe de altă parte, cel care a uzat de calea opoziţiei la vânzare, nu mai poate apela şi la acţiunea în despăgubire, pentru că hotărârea pronunţată asupra opoziţiei are autoritate de lucru judecat în privinţa motivelor invocate, în cazul în care opoziţia la executare a fost admisă, însă partea nu a solicitat pe această cale şi repararea prejudiciului, apreciem că devine admisibilă o acţiune în daune pentru recuperarea prejudiciului cauzat. Aşadar, corelaţia dintre opoziţia la executare şi acţiunea în despăgubire constă în aceea că dacă partea a uzat de prima din ele şi aceasta a fost respinsă, nu o mai are la îndemână pe cea de-a doua, dată fiind autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate de prima instanţă în privinţa motivelor analizate.
3. Art. 2475 reglementează o excepţie de la principiile care guvernează efectele nulităţii, şi anume de la regula restitutio in integrum.
4. Singurul remediu pentru acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de nerespectarea regulilor privind executarea ipotecii îl constituie o acţiune de drept comun formulată în contradictoriu cu creditorul. Temeiul juridic al unei asemenea acţiuni îl constituie răspunderea civilă delictuală reglementată de prevederile art. 1357-1371 NCC.
5. Instanţa competentă să soluţioneze cererea în despăgubire se determină în conformitate cu normele de competenţă materială şi teritorială cuprinse în Codul de procedură civilă. Această acţiune este o cerere patrimonială, evaluabilă în bani, criteriul valorii obiectului cererii urmând a determina instanţa competentă sub aspect material să o soluţioneze.
6. în dovedirea unei astfel de acţiuni, reclamantul poate propune şi administra orice fel de mijloace de probă pertinente şi concludente în dezlegarea cauzei.
7. Consecinţele încălcării de către creditor a regulilor privitoare la executarea ipotecii constau în: răspunderea pentru prejudiciile cauzate, reprezentând plata unei sume de bani ce urmează a fi stabilită de instanţă ca şi contravaloare a prejudiciului produs; plata în favoarea persoanei împotriva căreia a pornit urmărirea a unei treimi din valoarea acestui bun de la momentul vânzării; pierderea dreptului de a pretinde restul de plată din creanţa garantată neacoperită. Pentru caracterul inechitabil al normei, în sensul că uneori, în funcţie de circumstanţele cauzei, dauna punitivă poate depăşi valoarea obligaţiei garantate, a se vedea R. Rizoiu, op. cit., p. 676.
8. în determinarea contravalorii bunului ipotecat, textul prevede că momentul care interesează este cel al vânzării. Pe de altă parte, legiuitorul a stabilit că, dacă diferenţa dintre valoarea bunului ipotecat şi preţul realizat prin urmărirea silită este mai mare decât suma prevăzută la alin. (2), creditorul este obligat să plătească această diferenţă. Aceasta înseamnă că suma ce urmează a fi acordată de instanţă persoanei împotriva căreia s-a pornit urmărirea poate fi egală sau mai mare cu o treime din valoarea acestui bun de la momentul vânzării, procentul acordat neputând fi, însă, mai mic decât cel prevăzut de lege. Regulile de determinare a valorii bunului în cazul prevăzut la art. 2475 alin. (3) sunt stabilite de art. 2476.
9. Plătind toate sumele menţionate anterior, creditorul poate reţine preţul vânzării. El pierde însă partea din creanţa ipotecară care a rămas neacoperită după urmărirea bunului.
10. Dreptul creditorului de a reţine preţul vânzării este condiţionat de plata despăgubirilor menţionate.
11. Creditorul, chiar dacă plăteşte sumele şi reţine preţul vânzării, pierde dreptul de a pretinde restul de plată din creanţa garantată neacoperită.
12. Aşadar, textul nu trebuie interpretat în sensul că dă creditorului dreptul de opţiune între a reţine preţul vânzării, plătind sumele datorate potrivit legii, şi a pierde partea din creanţa ipotecară care a rămas neacoperită după urmărirea bunului, întrucât creditorul nu are o asemenea posibilitate de alegere.