Art. 2550 Noul cod civil Invocarea decăderii Împlinirea prescripţiei

1. Efectul decăderii constă în pierderea dreptului subiectiv neexercitat în termen sau, după caz, în împiedicarea efectuării actului unilateral după împlinirea termenului. Dacă este cazul, partea interesată poate opune decăderea numai la judecata în primă instanţă, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate [art. 2550 alin. (1) NCC].

2. Art. 2550 alin. (2) NCC prevede că instanţa este obligată să invoce şi să aplice din oficiu termenul de decădere, indiferent dacă cel interesat îl pune sau nu îl pune în discuţie, cu excepţia cazului când acesta priveşte un

Citește mai mult

drept de care părţile pot dispune în mod liber. Considerăm că această dispoziţie legală vizează numai termenele de decădere instituite prin dispoziţii legale care ocrotesc un interes general, deci termenele de decădere de ordine publică (6. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 188).

3. Ca şi prescripţia, decăderea poate fi invocată pe cale de excepţie, cel târziu la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe. Spre deosebire însă de prescripţie, care poate fi invocată doar de partea interesată, decăderea poate fi invocată şi de instanţă din oficiu, însă tot in limine litis, excepţia decăderii având caracter absolut numai în ceea ce priveşte posibilitatea invocării de către instanţă din oficiu.

4. Se face distincţie, de asemenea, între situaţiile în care decăderea ar viza un drept cu privire la care părţile pot dispune sau nu. în cazul în care decăderea afectează un drept cu privire la care părţile pot tranzacţiona, excepţia are caracter relativ, neputând fi invocată decât de partea interesată.