Art. 2548 Noul cod civil Regimul termenelor de decădere Împlinirea prescripţiei
| Comentarii |
|
Împlinirea prescripţiei
Art. 2548
Regimul termenelor de decădere
(1) Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(2) Cu toate acestea, forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă, dispoziţiile Art. 2534 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. Termenul de decădere nu se socoteşte însă împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat.
(3) De asemenea, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în mod corespunzător.
| ← Art. 2547 Noul cod civil Aplicarea regulilor de la prescripţie... | Art. 2549 Noul cod civil Renunţarea la beneficiul decăderii... → |
|---|
1. Spre deosebire de termenele de prescripţie, cele de decădere nu pot fi suspendate sau întrerupte şi nu sunt compatibile cu instituţia repunerii în termen (T. lonoşcu, E.A. Barasch ş.a., op. cit., p. 464).
2. Art. 2548 alin. (1) NCC prevede regula că termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel. Chiar acelaşi articol stabileşte, însă, două excepţii,
Citește mai mult
prima vizând amânarea începutului termenului ori suspendarea, iar cealaltă întreruperea.3. Astfel, forţa majoră existentă la data la care ar fi trebuit să înceapă curgerea termenului de decădere amână începutul termenului până la data încetării forţei majore. Forţa majoră care apare în timpul curgerii termenului de decădere are ca efect suspendarea acestuia, termenul reluându-şi cursul de la data încetării forţei majore. Dacă, însă, după reluarea cursului, ar rămâne mai puţin de 5 zile din termenul de decădere, atunci acesta se împlineşte după 5 zile de la data când suspendarea a încetat.
4. Dacă realizarea dreptului subiectiv presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul de decădere este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în mod corespunzător. Aceste două excepţii au vocaţia să se aplice oricărui termen de decădere. Pentru anumite termene de decădere pot exista şi alte excepţii.
5. Astfel, potrivit art. 1103 alin. (3) NCC, termenului de exercitare a dreptului de opţiune succesorală i se aplică dispoziţiile legale referitoare la suspendarea prescripţiei extinctive (art. 2532 şi urm. NCC) şi la repunerea în termenul de prescripţie extinctivă (art. 2522 NCC). De asemenea, art. 1718 alin. (1) NCC se referă la depăşirea termenului de garanţie de către cumpărător din motive obiective (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 187).
6. Regula generală este aceea că termenele de decădere nu sunt supuse întreruperii sau suspendării, cu excepţia cazului în care legea prevede contrariul. Prin urmare, pentru ca un termen de decădere să fie supus întreruperii sau suspendării, trebuie ca în primul rând să fie caracterizat în mod expres în acest fel, în al doilea rând legea să prevadă în mod expres situaţiile de suspendare sau de întrerupere. Aceste situaţii pot fi prevăzute doar prin dispoziţii legale, nu şi prin convenţia părţilor, putând fi diferite de cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripţiei.
7. Legea reglementează însă un caz general de suspendare, respectiv forţa majoră. Aceasta produce un efect general (întârzierea începerii, respectiv suspendarea cursului termenului de decădere), dar şi unul special, respectiv în cazul în care timpul rămas până la împlinirea termenului de decădere ar fi mai scurt de 5 zile, termenul se împlineşte după 5 zile de la încetarea forţei majore.
8. De asemenea, sunt reglementate, pentru termenele de decădere care afectează dreptul de a exercita acţiunea civilă, cazurile generale de întrerupere referitoare la introducerea cererii de chemare în judecată şi punerea în întârziere reglementate în cazul prescripţiei extinctive (art. 2539, respectiv art. 2540).
9. Noul Cod civil nu reglementează însă posibilitatea repunerii în termenul de decădere. Prin urmare, dacă persoana interesată a fost împiedicată să îşi valorifice dreptul afectat de un termen de decădere dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, aceasta poate doar suspenda cursul termenului de decădere dacă îndeplineşte condiţiile forţei majore.
Dispoziţiile art. 2.548 alin. (1) şi (2) din Codul civil se aplică numai termenelor de decădere care au început să curgă după intrarea în vigoare a Codului civil.