Art. 2547 Noul cod civil Aplicarea regulilor de la prescripţie Împlinirea prescripţiei

1. Sancţiunea decăderii are caracter excepţional, prin urmare ori de câte ori legea sau convenţia părţilor nu prevăd în mod expres că termenul este unul de decădere, acesta trebuie calificat ca fiind de prescripţie. Cu toate acestea, nu este neapărat necesară calificarea expressis verbis a unui termen ca fiind de decădere, ci este suficient ca el să se caracterizeze prin faptul că stinge dreptul subiectiv şi nu este supus întreruperii sau suspendării pentru a fi considerat în acest fel. Spre exemplu, în lipsa unei calificări exprese, termenele de 6 luni prevăzute de art. 2539 alin. (2) teza a

Citește mai mult

ll-a şi art. 2540 NCC sunt termene de prescripţie, nu de decădere, ceea ce face ca, la rândul lor, să fie supuse suspendării ori întreruperii.

2. Potrivit art. 2547 NCC, „dacă din lege sau din convenţia părţilor nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripţie". Se observă că pot fi distinse mai multe ipoteze.

3. O primă ipoteză este aceea în care prin lege sau prin actul juridic al părţilor se instituie un termen şi, totodată, se prevede în mod expres că depăşirea termenului atrage decăderea. în alte cuvinte, este vorba de o decădere expresă. Ca exemple de termene legale pentru a căror depăşire se prevede în mod expres decăderea, menţionăm: termenul de decădere de 3 ani aplicabil acţiunii în rectificare, întemeiate exclusiv pe dispoziţiile art. 908 alin. (1) pct. 1 şi 2 NCC, îndreptate împotriva terţului subdobânditor de bună-credinţă şi cu titlu oneros, care începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere în cartea funciară [art. 909 alin. (3) şi (4) NCCJ; termenul de decădere de 1 an aplicabil acţiunii în rectificare, întemeiate exclusiv pe dispoziţiile art. 908 alin. (1) pct. 1 şi 2 NCC, îndreptate împotriva terţului subdobânditor de bună-credinţă şi cu titlu oneros, care, în ipoteza comunicării celui îndreptăţit a încheierii prin care s-a ordonat înscrierea, începe să curgă de la data comunicării acesteia [art. 909 alin. (3) şi (4) NCC); termenul de decădere de 5 ani aplicabil acţiunii în rectificare îndreptate împotriva terţului subdobânditor cu titlu gratuit (prin donaţie sau legat cu titlu particular), care începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului real dobândit [art. 909 alin. (2) şi (4) NCC); termenul de decădere de 3 ani aplicabil acţiunii în revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la posesorul de bună-credinţă, care începe să curgă de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului [art. 937 alin. (1) NCC); termenul de decădere de 6 luni aplicabil dreptului proprietarului de a pretinde restituirea bunului găsit sau preţul obţinut din valorificarea acestuia, care începe să curgă de la data predării bunului către organele de poliţie din localitatea în care a fost găsit [art. 945 alin. (1) NCC şi art. 942 alin. (2) teza a ll-a NCC]; termenul de decădere de 1 an, aplicabil acţiunii prin care succesibilul solicită declararea nedemnităţii, care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii sau, în ipoteza pronunţării hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru faptele prevăzute la art. 959 alin. (1) lit. a) NCC ulterior deschiderii succesiunii, de la data rămânerii definitive a hotărârii [art. 959 alin. (2) şi (3) NCC); în cazul în care condamnarea ar fi împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, termenul începe să curgă de la data apariţiei cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii [art. 959 alin. (4) NCC); pentru ipoteza cazurilor de nedemnitate prevăzute de art. 959 alin. (1) lit. b) şi c) NCC, termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii (art. 959 alin. (5) NCC); termenul de decădere de 6 luni aplicabil dreptului de a cere anularea contractului, care începe să curgă de la data notificării prin care partea interesată îi solicită celui îndreptăţit să invoce nulitatea relativă, fie să confirme actul anulabil, fie să exercite acţiunea în anulare [art. 1263 alin. (6) NCC); termenul „rezonabil", care începe să curgă de la data descoperirii viciilor ascunse, înăuntrul căruia cumpărătorul trebuie să le aducă la cunoştinţa vânzătorului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a solicita rezoluţiunea contractului de vânzare; în ipoteza în care viciul apare în mod gradual, termenul începe să curgă din ziua în care cumpărătorul îşi dă seama de gravitatea şi întinderea viciului; în cazul în care cumpărătorul este profesionist, iar bunul vândut este mobil corporal, termenul de decădere este de două zile lucrătoare [art. 1709 alin. (l)-(2) NCC); termenul de garanţie înăuntrul căruia cumpărătorul trebuie să comunice defecţiunea, sub sancţiunea decăderii din dreptul de garanţie pentru buna funcţionare a bunului vândut; dacă această comunicare nu a putut fi făcută în termenul de garanţie, din motive obiective, cumpărătorul are obligaţia să comunice defecţiunea într-un termen rezonabil de la data expirării termenului de garanţie [art. 1718 alin. (1) NCC); termenul de decădere de 1 an, care începe să curgă de la data încheierii contractului de vânzare, aplicabil acţiunii vânzătorului pentru suplimentul de preţ şi acţiunii cumpărătorului pentru reducerea preţului sau pentru rezoluţiunea contractului; în ipoteza în care părţile au fixat o dată pentru măsurarea imobilului, termenul de decădere de un an curge de la acea dată (art. 1744 NCC); termenul de o lună, care începe să curgă de la data notificării, înăuntrul căruia vânzătorul trebuie să consemneze preţul primit şi cheltuielile efectuate de cumpărător pentru încheierea contractului de vânzare şi realizarea formalităţilor de publicitate, la dispoziţia cumpărătorului sau, după caz, a terţului subdobânditor, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita opţiunea de răscumpărare [art. 1760 alin. (3) NCC]; termenul de decădere de 15 zile aplicabil acţiunii asociatului prin care se contestă o hotărâre luată cu majoritatea asociaţilor, care începe să curgă fie de la data la care a fost luată, dacă asociatul a fost prezent, fie de la momentul comunicării hotărârii, dacă acesta a fost lipsă; în ipoteza în care hotărârea luată nu i-a fost comunicată, termenul curge de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de aceasta, însă cel mai târziu de la trecerea unui an de la luarea hotărârii (art. 1912 NCC); termenul de decădere de 6 luni aplicabil dreptului de a cere anularea societăţii care începe să curgă de la data punerii în întârziere a persoanei îndreptăţite să invoce nulitatea pentru vicierea consimţământului sau incapacitatea unui asociat fie pentru a se face regularizarea, fie pentru a exercita acţiunea în anulare [art. 1934 alin. (1) NCC]; termenul de 5 zile sau, după caz, de 6 ore, în ipoteza bunurilor perisabile ori a animalelor vii, care începe să curgă din momentul primirii acestora, înăuntrul căruia cel îndreptăţit poate aduce la cunoştinţa transportatorului pieirea, alterarea sau deteriorarea bunului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a solicita daune-interese [art. 1994 alin. (2) NCC]; termenul de 24 de ore, care începe să curgă de la data când clientul a cunoscut prejudiciul suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el însuşi ori care au fost aduse pentru el în hotel, înăuntrul căruia clientul trebuie să înştiinţeze administraţia hotelului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a solicita repararea prejudiciului [art. 2134 alin. (1) lit. a) NCC); termenul de decădere de 6 luni aplicabil dreptului la acţiunea în repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el însuşi ori care au fost aduse pentru el în hotel, care începe să curgă la data producerii acestuia [art. 2134 alin. (1) lit. b) NCC].

4. A doua ipoteză este aceea în care prin lege sau prin actul juridic al părţilor se instituie un termen, fără a se preciza dacă depăşirea acestuia atrage decăderea sau prescripţia extinc-

tivă. Dacă rezultă neîndoielnic că împlinirea termenului atrage pierderea dreptului subiectiv neexercitat înăuntrul termenului respectiv sau împiedicarea efectuării unui act unilateral, atunci va fi vorba de decădere. într-un asemenea caz, se poate vorbi de o decădere tacită (implicită).

5. în acest sens, apreciem că termenul care nu priveşte exercitarea dreptului la acţiune (exercitarea unei acţiuni în justiţie) nu poate fi calificat niciodată ca termen de prescripţie extinctivă, ci ca termen de decădere (desigur, afară de cazul când ar fi un termen ca modalitate a actului juridic). Spre exemplu, trebuie calificate ca termene de decădere: termenul de 1 an aplicabil dreptului de opţiune succesorală, care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii [art. 1103 alin. (1) NCC); termenul de 10 zile aplicabil dreptului de preempţiune în cazul vânzării de bunuri mobile sau de 30 de zile în cazul vânzării de bunuri imobile, termen care începe să curgă de la data comunicării către preemptor a notificării cuprinsului contractului încheiat cu terţul [art. 1732 alin. (4) NCC); termenul de 2 zile de la data la care roiul de albine a trecut pe terenul altuia, în care proprietarul roiului trebuie să îl urmărească, respectiv termenul de 2 zile de la data la care proprietarul roiului a încetat urmărirea [art. 576 alin. (3) NCC].

6. Dacă însă un termen a fost instituit prin lege sau prin voinţa părţilor pentru exercitarea dreptului la acţiune (exercitarea unei acţiuni în justiţie) sau în legătură cu aceasta şi nu s-a prevăzut că nerespectarea lui atrage pierderea dreptului subiectiv sau împiedicarea efectuării unui act unilateral, atunci trebuie calificat ca termen de prescripţie extinctivă.

7. Cât priveşte termenele de decădere convenţionale, subliniem că acestea nu pot contraveni dispoziţiilor legale care ocrotesc un interes general.

8. De asemenea, mai reţinem că prin voinţa părţilor nu s-ar putea stabili un termen de decădere care ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului subiectiv sau săvârşirea actului de către partea interesată, clauza prin care s-ar institui un astfel de termen fiind, potrivit art. 2546 NCC, lovită de nulitate absolută.

9. Din art. 2515 NCC se mai poate trage concluzia că părţile nu pot să transforme un termen de prescripţie în termen de decădere (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 185-187).