Art. 2643 Noul cod civil Stingerea obligaţiilor Obligaţiile

Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992:
► „Art. 122. Delegaţia şi novaţia sunt supuse legii aplicabile obligaţiei care le formează obiectul";
► „Art. 123. Compensaţia este supusă legii aplicabile creanţei căreia i se opune stingerea, parţială sau totală, prin compensaţie".

1. Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale reglementează şi modalităţile de stingere a obligaţiilor [art. 15 alin. (1) lit (h) din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II)).

2. Legea aplicabilă contractului reglementează şi diferitele moduri de stingere a obligaţiilor [art. 12. alin. (1) lit. (d) din Regulamentul

Citește mai mult

(CE) nr. 593/2008 (Roma I)).

3. în lipsa unui acord între părţi cu privire la compensaţie, aceasta este reglementată de legea aplicabilă obligaţiei căreia i se opune compensaţia [art. 17 din Regulamentul nr. 593/2008 (CE) (Roma I)).

4. JURISPRUDENŢĂ. Directiva 85/577/CEE trebuie interpretată în sensul că legiuitorul naţional este abilitat să prevadă că dreptul de revocare instituit de art. 5 alin. (1) din această directivă poate fi exercitat în termen de cel mult o lună de la executarea integrală de către părţile contractante a obligaţiilor care decurg dintr-un contract de credit pe termen lung, în cazul în care consumatorul a primit o informaţie eronată cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului respectiv. O măsură care prevede că executarea integrală de către părţi a obligaţiilor care decurg dintr-un contract de credit pe termen lung duce la stingerea dreptului de revocare reprezintă o „măsură adecvată" în sensul art. 4 al treilea paragraf din Directiva privind vânzările la domiciliul clientului (C.J.C.E., Hot. din 10.04.2008, Annelore Homilton/Volksbank Filder Eg, C-412/06, JO C128, 24.05.2008).