Art. 2661 Noul cod civil Domeniul de aplicare Fiducia
| Comentarii |
|
Fiducia
Art. 2661
Domeniul de aplicare
Legea determinată potrivit Art. 2659 şi 2.660 este aplicabilă condiţiilor de validitate, interpretării şi efectelor fiduciei, precum şi administrării ei. Această lege determină în special:
a) desemnarea, renunţarea şi înlocuirea fiduciarului, condiţiile speciale pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi desemnată fiduciar, precum şi transmiterea puterilor fiduciarului;
b) drepturile şi obligaţiile dintre fiduciari;
c) dreptul fiduciarului de a delega în tot sau în parte executarea obligaţiilor sale sau exercitarea puterilor care îi revin;
d) puterile fiduciarului de a administra şi de a dispune de bunurile din masa patrimonială fiduciară, de a constitui garanţii şi de a dobândi alte bunuri;
e) puterile fiduciarului de a face investiţii şi plasamente;
f) îngrădirile cu privire la durata fiduciei, precum şi cele cu privire la puterile fiduciarului de a constitui rezerve din veniturile rezultate din administrarea bunurilor;
g) raporturile dintre fiduciar şi beneficiar, inclusiv răspunderea personală a fiduciarului faţă de beneficiar;
h) modificarea sau încetarea fiduciei;
i) repartizarea bunurilor ce alcătuiesc masa patrimonială fiduciară;
j) obligaţia fiduciarului de a da socoteală de modul cum a fost administrată masa patrimonială fiduciară.
| ← Art. 2660 Noul cod civil Determinarea obiectivă a legii... | Art. 2662 Noul cod civil Situaţiile speciale Fiducia → |
|---|
1. Alegerea legii aplicabile actului trebuie să fie expresă ori să rezulte neîndoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstanţe. înţelegerea privind alegerea legii aplicabile poate fi modificată ulterior încheierii actului. Modificarea are efect retroactiv, fără să poată totuşi:
să infirme validitatea formei acestuia; să aducă atingere drepturilor dobândite între timp
Citește mai mult
de terţi. în lipsa alegerii legii aplicabile, precum şi în cazul în care legea aleasă nu cunoaşte instituţia fiduciei, se aplică legea statului cu care fiducia prezintă cele mai strânse legături, în acest scop, se ţine seama îndeosebi de: locul de administrare a masei patrimoniale fiduciare, desemnat de constituitor; locul situării bunurilor fiduciare; locul unde fiduciarul îşi are reşedinţa obişnuită sau, după caz, sediul social; scopul fiduciei şi locul unde acesta urmează să se realizeze. Astfel determinată, legea este aplicabilă condiţiilor de validitate, interpretării şi efectelor fiduciei, precum şi administrării ei (sinteza dispoziţiilor ort. 2637 şi art. 2659-2661 NCC).2. JURISPRUDENŢĂ. Prestările de servicii efectuate de un operator în cadrul unui sistem precum „programul de opţiuni" în discuţie în acţiunea principală trebuie calificate în momentul în care un client ce participă la un astfel de sistem transformă drepturile pe care le-a dobândit iniţial într-un serviciu propus de acest operator. Atunci când aceste drepturi sunt transformate într-o cazare la un hotel sau într-un drept de folosinţă temporară asupra unei locuinţe, aceste prestări reprezintă prestări de servicii în legătură cu bunuri imobile, în sensul art. 9 alin. (2) lit. (a) din A şasea Directivă 77/388/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/115/CE, care sunt efectuate în locul în care este situat acest hotel sau această locuinţă. într-un sistem precum „programul de opţiuni" atunci când clientul transformă drepturile pe care le-a dobândit iniţial într-un drept de folosinţă temporară a unei locuinţe, prestarea de servicii în discuţie constituie o închiriere de bunuri imobile în sensul art. 13 secţiunea B lit. (b) din A şasea Directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/115 (ce corespunde în prezent art. 135 alin. (1) lit. (I) din Directiva 2006/112/CE). Totuşi, această dispoziţie nu împiedică statele membre să prevadă excluderea acestei prestări de la scutirea de impozitare (C.J.U.E., Hot. din 06.12.2010, MacDonald Resorts Ltd./The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs, C-270/09, JO C 55,19.02.2011).
3. JURISPRUDENŢĂ. Articolul 8 din Directiva 80/987/CEE trebuie interpretat în sensul că, în caz de insolvabilitate a angajatorului şi de insuficienţă a resurselor sistemelor suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi, finanţarea drepturilor dobândite la pensii pentru limită de vârstă nu trebuie, în mod obligatoriu, nici să fie asigurată de către înseşi statele membre şi nici să fie integrală. în caz de transpunere incorectă a art. 8 din Directiva 80/987, responsabilitatea statului membru respectiv este condiţionată de constatarea unei încălcări manifeste şi grave de către acel stat a limitelor care sunt impuse puterii sale de apreciere (C.J.C.E., Hot. din 25.01.2007, Carol Morilyn Robins şi alţii/Secretary of State for Work and Pensions, C-278/05, Culegere 2007).
4. JURISPRUDENŢĂ. Articolul 29 primul paragraf din Directiva 92/50/CEE trebuie interpretat în sensul că nu se opune posibilităţii ca un stat membru să prevadă, în afară de cauzele de excludere cuprinse în această dispoziţie, alte cauze de excludere destinate să asigure respectarea principiilor egalităţii de tratament şi transparenţei, cu condiţia ca astfel de măsuri să nu depăşească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv. Dreptul comunitar se opune unei dispoziţii naţionale care, urmărind totodată obiectivele legitime ale egalităţii de tratament a ofertanţilor şi transparenţei în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice, stabileşte o interdicţie absolută, pentru întreprinderi între care există raporturi de control sau de afiliere, de a participa simultan şi în calitate de concurenţi la aceeaşi cerere de ofertă, fără a le lăsa posibilitatea de a demonstra că raportul respectiv nu a influenţat comportamentul fiecărei întreprinderi în cadrul acestei cereri de ofertă (C.J.C.E., Hot. Assitur Srl/Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura di Milano, C-538/07, JO C153, 04.07.2009).