Art. 271 Noul cod civil Consimţământul la căsătorie Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei Încheierea căsătoriei
Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Încheierea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei
Încheierea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei
Art. 271
Consimţământul la căsătorie
Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora.
← Art. 270 Noul cod civil Termenul de prescripţie Logodna | Art. 272 Noul cod civil Vârsta matrimonială Condiţiile de... → |
---|
1. în practica judiciară s-a reţinut vicierea consimţământului prin doi, când starea de graviditate rezultată din relaţiile intime avute înainte de căsătorie a fost ascunsă (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1049/1976, în CD 1976, p. 160), când a fost ascunsă boala gravă, incompatibilă cu desfăşurarea normală a vieţii de familie (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2042/1976, în R.R.D. nr. 5/1977, p. 67), când s-a ascuns de femeie neputinţa maladivă de a avea copii (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 629/1975, în R.R.D. nr. 11/1976, p. 42) sau de bărbat neputinţa maladivă de a realiza
Citește mai mult
actul sexual (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2042/1976, în R.R.D. nr. 5/1977, p. 67).2. în cazul în care la încheierea căsătoriei consimţământul unuia dintre viitorii soţi a fost viciat prin violenţa exercitată de tatăl acestuia, căsătoria va fi declarată nulă, dacă acţiunea a fost introdusă în termenul legal (I.P. Filipescu, A.l. Filipescu, Tratat, 2006, p. 33; Trib. Jud. Cluj, ci I, dec. nr. 1246/1961, în LP. nr. 12/1961, p. 103-104).
3. Potrivit art. 21 alin. (1) C. fam. [art. 298 NCC, n.n.J, căsătoria poate fi anulată la cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ, prin viclenie sau prin violenţă. Codul civil din 1864, în art. 960 [art. 1214 NCC, n.n.), defineşte viclenia sau dolul (eroarea provocată) ca o cauză de nulitate a actului juridic când mijloacele viclene, întrebuinţate de una dintre părţi, sunt astfel încât este evident că, fără aceste maşinaţii, cealaltă parte n-ar fi contractat. Din dispoziţiile legale citate rezultă că, pentru a fi o cauză de anulabilitate a căsătoriei, mijloacele viclene folosite de unul dintre soţi trebuie să fie determinante pentru ca celălalt soţ să-şi manifeste consimţământul. Problema caracterului determinant al vicleniei se rezolvă însă de la caz la caz - in concreto -, instanţele de judecată trebuind să ţină seama de experienţa de viaţă, pregătirea şi de alte date privitoare la cel ce se pretinde victimă a mijloacelor viclene. Faţă de faptul că anterior încheierii căsătoriei, părţile au trăit într-un concubinaj notoriu timp de 3 ani şi că de o perioadă de 2 ani recurentul o prezenta pe intimată rudelor şi cunoştinţelor ca viitoare soţie, însăşi sora recurentului, audiată ca martor, declarând instanţei în sensul că reclamantul i-a spus că se va căsători cu pârâta şi că era de acord să aibă un copil cu aceasta şi ţinând seama şi de experienţa de viaţă a reclamantului, care este mai în vârstă cu 13 ani decât pârâta, a mai fost căsătorit şi are doi copii, se poate conchide că pretinsele afirmaţii ale pârâtei în sensul că este însărcinată şi dacă nu acceptă căsătoria, o va avea pe conştiinţă atât pe ea, cât şi pe copilul conceput, nu pot fi apreciate ca mijloace viclene de natura şi gravitatea celor care să-l fi determinat pe reclamant să consimtă la încheierea căsătoriei (C.S.J., dec. nr. 2196/1999, în D. Tiţian, A. Constantin, M. Cîrstea, Codul familiei adnotat, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 29).
4. Instanţa a respins acţiunea ca fiind prescrisă, reţinând că, pe de o parte, probatoriul administrat nu face dovada în sensul că reclamantul ar fi aflat de cauza de nulitate relativă doar în ultimele 6 luni dinainte de introducerea acţiunii, iar, pe de altă parte, potrivit chiar susţinerilor reclamantului, acesta a cunoscut încă din anul când a introdus acţiunea de divorţ, starea de infertilitate a pârâtei. Rezultă că termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 alin. (2) C. fam. [art. 301 NCC, n.n.) s-a împlinit înainte de data introducerii cererii de anularea căsătoriei (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5267/2005).
2. Condiţiile de fond sunt cârmuite de legea
Citește mai mult
naţională a viitorilor soţi la momentul celebrării căsătoriei (art. 2586 NCC), spre deosebire de condiţiile de formă, care sunt cârmuite de legea locului unde se încheie căsătoria [legea statului pe al cărui teritoriu se celebrează căsătoria -art. 2587 alin. (1) NCC, n.n.) (/. Filipescu, M. Jacotă, Drept internaţional privat, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, p. 196 şi urm.; I.P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a IV-a, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1998, p. 17 şi autorii acolo citaţi). Potrivit art. 2587 alin. (2) NCC, căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau a funcţionarului consular al României în statul în care acesta este acreditat este supusă condiţiilor de formă prevăzute de legea română.3. Căsătoria seîncheie prin consimţământul liber exprimat de fiecare soţ. Consimţământul nu poate fi exprimat prin reprezentant, căsătoria fiind un act juridic civil ce nu poate fi încheiat decât personal de părţi, nu prin reprezentare. Ca atare, consimţământul se exprimă în faţa delegatului de stare civilă, chiar în momentul încheierii căsătoriei, personal de fiecare dintre soţi. Caracterul personal al consimţământului exclude deci posibilitatea exprimării lui prin reprezentant, iar caracterul liberal consimţământului exclude manifestarea acestuia ca rezultat al violenţei fizice şi/sau morale exercitate asupra viitorilor soţi.
4. Consimţământul se manifestă prin răspunsul afirmativ la întrebările delegatului de stare civilă, adresate fiecăruia dintre soţi, în sensul dacă vor să se căsătorească unul cu celălalt. El se exprimă simultan de soţi (ceea ce presupune prezenţa ambilor soţi în faţa delegatului de stare civilă), iar exprimarea sa se constată în mod direct de ofiţerul de stare civilă.
5. Când unul dintre viitorii soţi este în imposibilitatea de a vorbi (spre exemplu, este mut sau surdomut), consimţământul se poate exprima prin gesturi sau în orice alt mod, dar el trebuie să fie neîndoielnic. Consimţământul surdomuţilor, al celor care vorbesc o limbă pe care nu o cunoaşte delegatul de stare civilă se dă în prezenţa unui interpret, sens în care se va încheia un proces-verbal {I.P. Filipescu, Tratat, 1998, p. 20).
6. Există cazuri în care se consideră că lipseşte consimţământul la căsătorie: a) când unul dintre soţi răspunde negativ sau nu răspunde la întrebarea delegatului de stare civilă şi totuşi acesta declară încheiată căsătoria; b) alienatul sau debilul mintal consimte la căsătorie în momentul în care este lipsit de luciditate sau în momentele sale de luciditate pasageră; c) căsătoria fictivă, adică aceea încheiată în alte scopuri decât întemeierea unei familii.
7. Pentru valabilitatea încheierii unei căsătorii consimţământul nu trebuie să fie viciat. Viciile care pot afecta consimţământul sunt eroarea, dolul şi violenţa. în această materie nu îşi găseşte aplicabilitate leziunea. Eroarea constituie viciu de consimţământ numai dacă poartă asupra identităţii fizice a celuilalt soţ nu şi asupra identităţii sale civile (spre exemplu, faptul că unul dintre soţi nu a ştiut că celălalt soţ este divorţat sau că este copil din afara căsătoriei, ori a crezut că aparţine unei anumite familii nu constituie eroare viciu de consimţământ care să atragă nevalabilitatea căsătoriei). Dolul presupune folosirea unor manopere dolosive de un soţ în scopul de a-l determina pe celălalt să încheie căsătoria ori omisiunea unuia dintre soţi, în mod fraudulos, de a-l informa pe celălalt asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie. Dolul trebuie să poarte asupra unor calităţi esenţiale ale viitorului soţ sau asupra unor aspecte esenţiale în privinţa cărora exista obligaţia informării.
pe care dacă le-ar fi cunoscut soţul inocent nu ar fi încheiat căsătoria. însă aceste calităţi sau aspecte trebuie să fie necesare pentru încheierea căsătoriei (este vorba, de exemplu, de starea de sănătate, care constituie o calitate necesară încheierii căsătoriei; în schimb, starea materială nu reprezintă o asemenea calitate). Violenţa presupune constrângerea fizică sau psihică exercitată asupra unei persoane (a unui soţ) în scopul încheierii căsătoriei. Temerea reverenţioasă, adică respectul datorat părinţilor ori altor ascendenţi, nu este viciu de consimţământ la căsătorie. Violenţa presupune luarea în considerare a unor aspecte cum ar fi vârsta, starea de sănătate, caracterul persoanei asupra căreia se exercită actele de violenţă, alte împrejurări care pot influenţa persoana la momentul la care îşi exprimă consimţământul.
8. Consimţământul la căsătorie trebuie să existe la momentul încheierii căsătoriei. Promisiunea reciprocă de căsătorie (logodna) ori promisiunea unilaterală de căsătorie nu reprezintă un consimţământ anticipat, care să dea naştere obligaţiei de a încheia căsătoria.
9. Prin Legea nr. 116/1992 (M. Of. nr. 330/1992) România a ratificat Convenţia privind consimţământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriilor, adoptată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (New York, 10 decembrie 1962). Conform art. 1 alin. (1) al Convenţiei, nicio căsătorie nu se va putea încheia legal fără liberul şi deplinul consimţământ al ambelor părţi, acest consimţământ trebuind a fi exprimat de ele însele personal, în prezenţa autorităţii competente să oficieze căsătoria şi a martorilor, în urma unei publicităţi suficiente, potrivit dispoziţiilor legii. Deşi prin art. 1 alin. (2) din Convenţie s-a prevăzut că prezenţa uneia dintre părţi nu se va cere dacă autoritatea competentă deţine dovada că împrejurările sunt excepţionale şi că această parte şi-a exprimat consimţământul său înaintea unei autorităţi competente şi în formele pe care le poate prescrie legea şi nu l-a retractat, la momentul ratificării. România a formulat o rezervă la această reglementare legală, declarând că nu va aplica aceste dispoziţii referitoare la celebrarea căsătoriei în absenţa unuia dintre viitorii soţi. Dreptul la încheierea căsătoriei numai cu consimţământul liber al ambilor soţi este prevăzut şi în art. 16 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
10. Sancţiunea încălcării normei este nulitatea absolută a căsătoriei, expres reglementată de art. 293 NCC, text cu care trebuie coroborată norma analizată.
11. Valabilitatea consimţământului la încheierea unei căsătorii anterior datei de 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare noul Cod civil, se apreciază în raport de dispoziţiile legii în vigoare la data încheierii căsătoriei, adică în raport de prevederile Codului familiei, conform art. 25 din Legea nr. 71/2011. Căsătoria încheiată după data de 1 octombrie 2011 este supusă condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de noul Cod civil.
Art. 16 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nici o restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei și la desfacerea ei.
2. Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimțământul liber și deplin al viitorilor soți.
3. Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului.
A
Citește mai mult
rt. 23 alin. (3) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice1. Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are drept la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
2. Dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie este recunoscut bărbatului şi femeii, începând de la vârsta nubilă.
3. Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.
4. Statele părţi la prezentul Pact vor lua măsurile potrivite pentru a asigura
egalitatea în drepturi şi răspunderi a soţilor în privinţa căsătoriei, în timpul căsătoriei şi atunci când ea se desface. În cazul desfacerii, se vor lua măsuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesară.
Art. 1 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind consimţământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriilor
1. Nici o căsătorie nu va putea fi contractată în mod legal fără liberul şi deplinul consimţământ al celor două părţi, acest consimţământ trebuind să fie exprimat de ele direct, în prezenţa autorităţii competente a celebra căsătoria şi a martorilor, după o publicitate suficientă, conform prevederilor legii;
2. Ca excepţie de la prevederile paragrafului 1 de mai sus, prezenţa uneia din părţi nu va fi cerută dacă autoritatea competentă are dovada că împrejurările sunt excepţionale şi că această parte şi-a exprimat consimţământul, în faţa unei autorităţi competente şi în forma prevăzută de lege şi nu l-a retras.
Art. 48 din Constituţia României
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
Art. 293 NCC
(1) Este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 271, 273, 274, 276 şi art. 287 alin. (1).
(2) În cazul în care soţul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soţul celui declarat mort a fost de bună-credinţă. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.
Art. 2586 NCC
(1) Condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi la momentul celebrării căsătoriei.
(2) Dacă una dintre legile străine astfel determinată prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul României.