Art. 269 Noul cod civil Răspunderea pentru ruperea logodnei Logodna

1. Obligaţia la plata de despăgubiri pentru ruperea logodnei ia naştere atunci când logodna este ruptă în mod abuziv, nu şi atunci când intervine prin voinţa ambilor logodnici sau a unuia dintre ei, acceptată de celălalt logodnic. Caracterul abuziv trebuie să fie o înfrângere totală a bunei-credinţe. Buna-credinţă se prezumă, astfel că titularul acţiunii în despăgubiri trebuie să probeze caracterul abuziv al ruperii logodnei.

2. în aprecierea caracterului abuziv se ţine seama, alături de caracterul intenţional, de elementul temporal (durata în timp a logodnei) şi elementul material (motivele

Citește mai mult

concrete care au justificat ruperea logodnei). Spre exemplu, o logodnă ruptă la scurt timp după încheierea ei poate fi apreciată ca abuzivă, o astfel de atitudine punând în discuţie seriozitatea pe care cel ce pune capăt logodnei o manifestă la încheierea acesteia. De asemenea, poate fi considerată abuzivă ruperea logodnei cu puţin timp înainte de data stabilită pentru celebrarea căsătoriei, după o convieţuire faptică a logodnicilor o perioadă îndelungată de timp, după ce au fost distribuite invitaţiile de nuntă, după ce s-au efectuat cheltuielile necesare pregătirii nunţii, după ce au fost depuse actele la oficiul stării civile.

3. în ceea ce priveşte infidelitatea unuia dintre logodnici, ce constituie cauză a ruperii logodnei, ea nu poate fi apreciată ca având caracter abuziv, dacă nu se dovedeşte că, spre exemplu, infidelitatea exista anterior logodnei şi cu toate acesta s-a încheiat logodna, care a durat o perioadă semnificativă de timp, iar ulterior aceasta s-a rupt la scurt timp înainte de încheierea căsătoriei. Infidelitatea poate fi considerată însă în anumite împrejurări şi ca un element de sinceritate, de bună-credinţă din partea logodnicului infidel, în relaţia dintre logodnici.

4. Despăgubirile constau în plata de către partea aflată în culpă a cheltuielilor făcute sau contractate în scopul încheierii în viitor a căsătoriei. Prin urmare, în categoria despăgubirilor care pot fi solicitate pentru ruperea abuzivă a logodnei intră atât cheltuielile făcute efectiv, până la momentul ruperii logodnei, cât şi cheltuielile încă neefectuate, dar contractate, care însă trebuie efectuate în viitor în virtutea obligaţiei contractuale asumate. Este vorba bunăoară de cheltuielile cu rezervarea sălii în care va avea loc petrecerea de nuntă, cheltuielile cu îmbrăcămintea viitorilor miri, sumele achitate cu titlu de avans pentru asigurarea celor necesare nunţii (rezervare fotograf, muzică), eventuale cheltuieli efectuate pentru procurarea unor bunuri necesare soţilor în vederea pregătirii locuinţei conjugale, care nu s-ar fi achiziţionat dacă nu exista perspectiva căsătoriei (spre exemplu, cumpărarea unui apartament în scopul stabilirii locuinţei conjugale, achiziţionarea de bunuri mobile pentru decorarea sau mobilarea unei locuinţe privită de logodnici ca viitoarea locuinţă conjugală), adică orice cheltuială care fie se dovedeşte că a fost efectuată, fie a fost doar contractată, fără a fi plătită, dar care trebuie achitată, fiind făcută obligatoriu în scopul celebrării căsătoriei sau din perspectiva căsătoriei.

5. Pentru acordarea despăgubirii este necesar a se proba că toate sumele solicitate sunt potrivite cu împrejurările, adică este vorba de cheltuieli care nu s-ar fi efectuat dacă nu exista perspectiva căsătoriei, de cheltuieli care se fac în mod obişnuit pentru celebrarea căsătoriei, desigur, avându-se în vedere şi elementele extrinseci, precum statutul social al persoanelor care urmează să se căsătorească, nivelul lor de trai, starea lor materială, elemente care diferenţiază o nuntă de alta. Nu intră în calculul despăgubirilor cheltuielile apreciate ca exagerate, care nu sunt necesare pentru organizarea unei nunţi.

6. De asemenea, pot fi acordate despăgubiri şi pentru alte prejudicii cauzate ca urmare a ruperii logodnei, cum ar fi despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a atingerii aduse demnităţii, onoarei unui logodnic, sănătăţii fizice sau psihice a acestuia.

7. Despăgubirile pot fi cumulate cu obligaţia de restituire a darurilor prevăzută la art. 268 NCC.

8. La baza acordării despăgubirilor stă răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, prevăzută de art. 1357 alin. (1) NCC. Teza naturii delictuale a răspunderii este afirmată şi de jurisprudenţa franceză (E. Florian, Dreptul familiei, 2011, p. 20 şi autorii francezi citaţi la nota 1 de subsol).

9. Repararea prejudiciului cade în sarcina logodnicului care rupe abuziv logodna. Totodată, răspunderea poate fi antrenată şi în sarcina persoanei care, în mod culpabil, determină pe unul dintre logodnici să pună capăt logodnei.

10. Răspunderea civilă delictuală pentru ruperea culpabilă a logodnei poate fi angajată atât la cererea logodnicului vătămat, cât şi la solicitarea terţilor care au achitat sau contractat anumite cheltuieli în vederea căsătoriei. Astfel, acţiunea în răspundere civilă pentru prejudiciul patrimonial suferit poate fi antrenată şi la cererea părinţilor unuia dintre logodnici, care dovedesc ajutorul material oferit ca urmare a încheierii logodnei şi în perspectiva căsătoriei. Acţiunea în răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul moral cauzat aparţine numai logodnicului vătămat într-un drept al său nepatrimonial.