Art. 268 Noul cod civil Restituirea darurilor Logodna

1. Ruperea logodnei, care are ca finalitate neîncheierea în viitor a căsătoriei, are ca efect restituirea darurilor primite de logodnici cu ocazia celebrării logodnei sau pe parcursul logodnei, dar în vederea căsătoriei. Nu sunt supuse restituirii darurile obişnuite.

2. Restituirea are loc în natură, ca regulă generală şi numai dacă aceasta nu mai este posibilă (spre exemplu, bunul nu mai există, fiind distrus, pierdut, înstrăinat, degradat etc.), restituirea se realizează pe măsura îmbogăţirii. Ca atare, în această din urmă ipoteză, se va restitui beneficiul obţinut din acel bun.

3.

Citește mai mult

Restituirea este condiţionată de îndeplinirea anumitor cerinţe: a) logodna să înceteze prin voinţa ambilor sau a unuia dintre logodnici, adică pe motive care depind de voinţa logodnicilor; obligaţia de restituire nu există atunci când logodna a încetat din motive independente de voinţa logodnicilor, cum ar fi moartea unuia dintre ei; b) logodnicii să fi primit daruri fie cu ocazia celebrării logodnei, fie în timpul logodnei, dar în vederea căsătoriei; ori de câte ori darurile nu au fost primite cu ocazia celebrării logodnei sau în vederea căsătoriei, nu se impune restituirea acestora; este vorba, aşadar, de daruri făcute fie cu ocazia celebrării logodnei, fie anterior acestui moment, dar ca manifestare a bucuriei logodnei, ca felicitare pentru hotărârea realizării logodnei, respectiv de daruri făcute ulterior logodnei, pe durata acesteia, dacă sunt făcute în vederea căsătoriei. Ori de câte ori scopul declarat al normei („în considerarea logodnei", „în vederea căsătoriei") lipseşte, darurile primite nu sunt supuse restituirii, fiind vorba de daruri obişnuite care se fac unei persoane, chiar dacă nu este logodită, cum ar fi darurile primite cu ocazia sărbătorilor de Paşti, de Crăciun, de ziua de naştere sau onomastică, darurile primite cu ocazia sărbătoririi unui număr de ani, de luni de când logodnicii s-au cunoscut, cele primite cu ocazia absolvirii unor studii - universitare, postuniversitare, doctorale; c) să nu intre în categoria darurilor obişnuite.

4. Norma nu indică vreun element care să stea la baza calificării unui dar primit ca intrând în categoria darurilor obişnuite. Este cert însă, din analiza normei, că şi darurile obişnuite sunt făcute fie în considerarea logodnei, fie în vederea căsătoriei. în lipsa unui element de calificare a unui dar ca având caracter obişnuit, credem că în această categorie pot fi incluse darurile de valoare redusă, scopul legii fiind acela de protecţie a darurilor de valoare semnificativă, cum ar fi imobile, autoturisme, bijuterii de valoare, rare, unicate, tablouri de valoare, acţiuni bine cotate.

5. La calificarea unui dar ca fiind obişnuit trebuie să se aibă în vedere contextul în care a fost oferit, dar şi starea materială a persoanelor în cauză (D. Lupaşcu, C.M. Crâciunescu, Dreptul familiei 2011, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 50).

6. într-o altă opinie se consideră că în categoria darurilor obişnuite intră darurile manuale, specie a contractului de donaţie, care, prin derogare de la regula formei autentice, este valabil încheiat prin faptul remiterii bunului (£. Florian, Dreptul familiei, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 18).

7. Aşa cum s-a afirmat în doctrină, valoarea economică sau/şi afectivă a unui bun oferit logodnicului este doar orientativă şi se impune a se întregi cu elemente de fapt

8. Dovada scopului pentru care s-au făcut acele daruri se poate face cu orice mijloc de probă.

9. Restituirea darurilor se poate cere atât de către logodnici, cât şi de către terţii care au făcut daruri logodnicilor în considerarea logodnei sau în timpul logodnei, dar în vederea căsătoriei.