Art. 276 Noul cod civil Alienaţia şi debilitatea mintală Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei Încheierea căsătoriei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Încheierea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei
Încheierea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei
Art. 276
Alienaţia şi debilitatea mintală
Este interzis să se căsătorească alienatul mintal şi debilul mintal.
| ← Art. 275 Noul cod civil Interzicerea căsătoriei între tutore... | Art. 277 Noul cod civil Interzicerea sau echivalarea unor forme... → |
|---|
1. Este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, cât timp nu are discernământul faptelor sale. în materia căsătoriei nulitatea poate interveni numai în cazurile prevăzute de lege şi, prin urmare, în acest domeniu sunt excluse nulităţile virtuale. Nulitatea absolută intervine fără a deosebi dacă alienatul sau debilul mintal este pus ori nu sub interdicţie sau dacă încheie căsătoria în momente de luciditate pasageră ori în momente în care nu are asemenea luciditate. Este esenţial să se stabilească dacă, datorită bolii psihice de care suferă, o anumită persoană
Citește mai mult
face parte din categoria celor ce nu pot încheia căsătoria, chiar dacă la data încheierii s-ar afla într-un moment de luciditate. Prin urmare, alienaţii sau debilii mintali nu se pot căsători, nu numai pentru că starea lor este exclusivă de manifestare a unui consimţământ liber, ci şi pentru consideraţiuni de ordin biologic. Pentru constatarea nulităţii căsătoriei în cazul alienaţiei sau debilităţii mintale, aceste situaţii trebuie să existe la data încheierii căsătoriei şi pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, nu numai în momentul încheierii căsătoriei, ci şi ulterior. împrejurarea că soţul a cunoscut ori nu, anterior căsătoriei, existenţa stării de alienaţie sau debilitate mintală a celuilalt soţ este lipsită de relevanţă şi deci nulitatea absolută ce sancţionează căsătoria nu poate fi înlăturată, ea fiind justificată printr-un interes de ordin social. Faptul recunoaşterii stării precare a sănătăţii soţului la încheierea căsătoriei nu conduce la validarea acesteia (C.S.J., s. civ., dec. nr. 126/2003, în Codul familiei adnotat, p. 19).2. Nulitatea absolută intervine fără să se deosebească dacă alienatul sau debilul mintal este pus sau nu sub interdicţie sau respectiv dacă încheie căsătoria în momente de luciditate pasageră sau în momente în care nu are o asemenea luciditate. în concret, alienaţii sau debilii mintali nu se pot căsători nu numai pentru că starea lor este exclusivă de manifestarea unui consimţământ liber, ci şi pentru consideraţii de ordin biologic. De asemenea, deosebirea de tratament în privinţa nulităţii căsătoriei între alienatul şi debilul mintal, pe de o parte, şi cel lipsit vremelnic de facultăţile mintale, pe de altă parte, îşi are explicaţia în finalitatea urmărită de lege şi pentru a se asigura în cadrul căsătoriei raporturi normale şi, cu precădere, pentru înlăturarea posibilităţii procreării unor copii cu deficienţe psihice. în această circumstanţă nulitatea absolută care sancţionează căsătoria nu poate fi înlăturată, ea fiind justificată printr-un interes de ordin social. Prin prisma probelor administrate, ce vizează punerea sub interdicţie a pârâtei şi prin corelare cu toate concluziile medico-legale reţinute în actele mediale, cât şi implicit în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, s-a reţinut că pârâta prezintă diagnosticul: „întârziere mentală medie; oligofrenie în grad de imbecilitate". Prin concluziile reţinute se apreciază că pârâta are discernământul abolit asupra conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, deci are capacitatea de exerciţiu pierdută în totalitate. Faptul că soţul a cunoscut sau nu anterior căsătoriei existenţa stării de alienaţie sau debilitate mentală a celuilalt soţ este lipsit de relevanţă, iar sancţiunea aplicabilă şi care constă în nulitatea absolută nu poate fi înlăturată în niciun mod [Jud. Nâsdud, sent. nr. 3573/2011, nepublicatâ).
3. Lipsa discernământului constituie o cauză ce împiedică formarea consimţământului în plan mental, din cauza unei maladii psihice sau vârstei şi atrage nulitatea absolută a căsătoriei. în condiţiile în care, potrivit concluziilor certificatului medico-legal întocmit cu mai puţin de 2 ani înainte de încheierea căsătoriei, autorul reclamantei avea discernământ, nefiind depuse alte acte medicale, ulterioare respectivului certificat medical, prin care să se evidenţieze anumite afecţiuni de natură să aibă consecinţe asupra discernământului acestuia, nu exista niciun motiv pentru ca, pornindu-se de la aceleaşi acte medicale, să se dispună efectuarea unei noi expertize (C.A. Craiova, s. civ., dec. nr. 667/2010, nepublicatâ).
4. Pentru corecta soluţionare a acţiunii în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei, nulitate fondată pe prevederile art. 9 C. fam., este necesar să se stabilească pe bază de probe, fără echivoc, în primul rând pe calea unei expertize psihiatrice, că soţul împotriva căruia s-a promovat procesul suferă de o boală care se încadrează în existenţa stării de alienaţie sau debilitate mintală, fiind neavenite discuţiile referitoare la data când boala s-a instalat ori agravat, întrucât sancţiunea nulităţii căsătoriei îşi găseşte justificarea într-un interes de ordin social. Medicii de specialitate trebuie să se pronunţe dacă maladia de care suferă pârâta se încadrează ori nu în existenţa stării de alienaţie ori debilitate mintală, fiind singurii care au o atare competenţă ori abilitare legală (C.S.J., s. civ., dec. nr. 1206/2003).
2. în cazul alienatului şi al debilului mintal se interzice căsătoria, deoarece, pe de o parte, aceste persoane nu pot exprima un consimţământ valabil, iar pe de altă parte, există riscul naşterii unor copii cu deficienţe psihice.
3. Noul Cod civil nu interzice căsătoria realizată de persoana lipsită vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale (datorită unor cauze precum boala, beţia, hipnoza etc.). Anterior aplicării noului Cod civil, potrivit
Citește mai mult
art. 9 C. fam., era oprit să se căsătorească cel care este lipsit vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu avea discernământul faptelor sale. Aceasta însemna că o astfel de persoană nu putea încheia o căsătorie în momentele în care era lipsită vremelnic de discernământ. A contrario, în perioadele în care aveau discernământ aceste persoane puteau încheia o căsătorie valabilă.4. Starea de alienaţie sau debilitate mintală trebuie să existe la momentul încheierii căsătoriei, fără a avea relevanţă că persoana respectivă se află sau nu la data încheierii căsătoriei într-un moment de luciditate. Este important să se dovedească, cu orice mijloc de probă, faptul că la momentul încheierii căsătoriei persoana suferă de o boală psihică ce o împiedică să realizeze consecinţele social-juridice ce pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile.
5. Sancţiunea încălcării acestei interdicţii o constituie nulitatea absolută, expres prevăzută de art. 293 alin. (1) NCC, fără a deosebi dacă alienatul sau debilul mintal este sau nu pus sub
interdicţie. Căsătoria încheiată de alienatul sau debilul mintal este lovită de nulitate absolută, chiar dacă starea de boală psihică a fost cunoscută şi acceptată de celălalt soţ.
6. Valabilitatea unei căsătorii încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare noul Cod civil, se apreciază în raport de dispoziţiile legii în vigoare la data încheierii căsătoriei, adică în raport de prevederile Codului familiei, conform art. 25 din Legea nr. 71/2011. Căsătoria încheiată după data de 1 octombrie 2011 este supusă condiţiilor de fond (pozitive sau negative) prevăzute de noul Cod civil.