Art. 278 Noul cod civil Comunicarea stării de sănătate Formalităţile pentru încheierea căsătoriei Încheierea căsătoriei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Încheierea căsătoriei
SECŢIUNEA a 2-a
Formalităţile pentru încheierea căsătoriei
Încheierea căsătoriei
SECŢIUNEA a 2-a
Formalităţile pentru încheierea căsătoriei
Art. 278
Comunicarea stării de sănătate
Căsătoria nu se încheie dacă viitorii soţi nu declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor. Dispoziţiile legale prin care este oprită căsătoria celor care suferă de anumite boli rămân aplicabile.
| ← Art. 277 Noul cod civil Interzicerea sau echivalarea unor forme... | Art. 279 Noul cod civil Locul încheierii căsătoriei... → |
|---|
Textul are corespondent în prevederile art. 10 C. fam.
Deşi plasat în secţiunea privind formalităţile pentru încheierea căsătoriei, comunicarea reciprocă a stării sănătăţii este o veritabilă condiţie de fond pozitivă.
De asemenea, art. 25 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 prevede că ofiţerul de stare civilă care primeşte declaraţia de căsătorie solicită viitorilor
Citește mai mult
soţi să prezinte, printre alte acte, şi certificatele medicale privind starea sănătăţii acestora.Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că:
a) starea de boală, cu excepţia alienaţiei şi debilităţii mintale, nu constituie o piedică legală la încheierea căsătoriei, dar este obligatoriu ca viitorii soţi să se informeze reciproc asupra stării sănătăţii, pentru ca hotărârea de a încheia căsătoria să poată fi luată în cunoştinţă de cauză.
b) obligaţia viitorilor soţi de a prezenta certificatul medical privind starea sănătăţii lor (condiţie procedurală pentru încheierea căsătoriei) este distinctă de obliga ţia de a-şi comunica reciproc toate detaliile privind starea lor de sănătate (condiţie de fond pentru încheierea căsătoriei).
în aplicarea art. 10 C. fam., în jurisprudenţă şi doctrina juridică s-a stabilit că nerespectarea acestei condiţii de fond poate conduce la anularea căsătoriei pentru doi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- unul dintre soţi suferă de o boală gravă: de exemplu, epilepsie, impotenţă maladivă, imposibilitatea femeii de a procrea;
- soţul bolnav a cunoscut boala de care suferea şi gravitatea acesteia;
- soţul bolnav nu a comunicat în mod deliberat boala sa celuilalt viitor soţ, ascunzând-o cu viclenie, astfel încât celălalt soţ nu ar fi încheiat căsătoria dacă ar fi fost informat cu privire la această boală.
Această soluţie îşi păstrează actualitatea şi sub imperiul Codului civil.
1. Omisiunea voită a viitorului soţ de a aduce la cunoştinţa celuilalt boala de care suferă constituie, în principiu, un motiv de nulitate a căsătoriei [C.S.J., s. civ., dec. nr. 324/1990, în V. Bogdânescu, L. Pastor, A.C. Ivanov, A. Pandrea, E. Popa, G. Uglean, I. lonescu, V. Radu, R. Lazâr, Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie (1990-1992), Ed. Orizonturi, Bucureşti, 1993, p. 191).
2. Starea de boală trebuie comunicată viitorului soţ, care este liber să hotărască dacă acceptă sau nu să se căsătorească în această situaţie. Inducerea în eroare prin ascunderea
Citește mai mult
acestei stări constituie viciu de consimţământ şi atrage, la cererea celui indus în eroare, anularea căsătoriei, conform art. 21 C. fam. (art. 298 NCC, n.n.) (C.S.J., s. civ., dec. nr. 76/1993, în Dreptul nr. 12/1993, p. 88).3. în conformitate cu prevederile art. 1169 C. civ. 1864, reclamantului îi revine obligaţia să facă dovada acţiunii sale, respectiv că pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei, că a ascuns acest lucru în ipoteza că ar fi fost bolnavă şi că el ar fi aflat de această împrejurare cu numai 7 zile înainte de înregistrarea acţiunii. în condiţiile în care din probele administrate rezultă că pârâta s-a îmbolnăvit în timpul căsătoriei, iar reclamantul a cunoscut acest fapt, nu poate interveni sancţiunea anulării căsătoriei (I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 935/2003).
4. Potrivit art. 10 C. fam., căsătoria nu se încheie dacă viitorii soţi nu declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor, iar în cazul în care, prin lege specială, este oprită căsătoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispoziţiile acelei legi. Din interpretarea acestei prevederi legale, reiese că omisiunea voită a viitorului soţ de a aduce la cunoştinţă celuilalt boala de care suferă, încălcându-şi astfel obligaţia impusă de lege, poate constitui, în principiu, un motiv de anulare a căsătoriei. Este de reţinut, deci, că cel în cauză a cunoscut boala şi în mod deliberat n-a comunicat celuilalt soţ acea maladie. Desigur că, pe lângă aceste condiţii, se cere ca boala de care soţul suferea la încheierea căsătoriei să prezinte o anumită gravitate. Urmează deci, că sancţiunea anulării căsătoriei nu se aplică în cazul unor afecţiuni minore, obişnuite şi vindecabile, altfel s-ar ajunge la desfiinţarea unor căsătorii pentru fapte care nu sunt relevante. Trebuie să fie vorba de boli, altele decât alienaţia mintală şi debilitatea mintală, care, potrivit art. 9 C. fam. (art. 276 NCC, n.n.), interzic încheierea căsătoriei, pe care o sancţionează în aceste situaţii cu nulitatea absolută (C.S.J., dec. nr. 324/1990, în C.S.J. 1990-1992, p. 161).
5. Nu se poate reţine că este vorba de o nediferenţiere de sex între soţi, atât timp cât, potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit, s-a stabilit medical că la momentul căsătoriei pârâta suferea de sindromul Rochitanschi-Kuster-Hauser, fiindu-i implantat vagin, însă la acelaşi moment al căsătoriei, pârâta prezenta organe genitale externe normale şi ovare cu dimensiuni normale, cu posibilitatea procreării, însă prin tehnica fertilizării în vitro cu mamă purtătoare, împrejurarea lipsei congenitale a uterului şi a trompelor nu conduce la concluzia că pârâta nu se diferenţiază, sub aspectul sexului, de soţul său, atâta vreme cât, datorită existenţei ovarelor, aceasta poate procrea. Motivul de nulitate absolută a căsătoriei derivă din dispoziţiile art. 1 C. fam. [art. 258 NCC, n.n.) şi este reprezentat de nediferenţierea dintre soţi sub aspectul sexului, şi nu pentru culpa soţiei constând în necomunicarea stării sale de sănătate către pârât. Fiind vorba de o nulitate absolută, acţiunea este imprescriptibilă (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 6184/2005).
6. Nerespectarea prevederilor art. 10 C. fam., referitoare la faptul că nu se va încheia căsătoria dacă viitorii soţi nu declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor, este sancţionată nu cu nulitatea absolută, ci cu nulitatea relativă, atâta vreme cât art. 19 C. fam. [art. 293 NCC, n.n.) nu prevede, în caz de încălcare a acestei prevederi, ca sancţiune nulitatea absolută. Fiind o nulitate relativă, aceasta nu poate fi invocată decât de soţul al cărui consimţământ a fost viciat, moştenitorii neavând calitate procesuală activă pentru a invoca nulitatea relativă, întrucât este o acţiune personală (C.A. Craiovo, s. civ., dec. nr. 667/2010, nepublicată).
Citește mai mult
a putea aprecia liber dacă doreşte sau nu încheierea căsătoriei.2. Comunicarea reciprocă a stării de sănătate se realizează prin depunerea ca anexă la declaraţia de căsătorie, care cuprinde şi menţiunea „declarăm că am luat la cunoştinţă reciproc de starea sănătăţii noastre în vederea încheierii căsătoriei", a actelor medicale cuprinzând rezultatul examenelor medicale pe care viitorii soţi trebuie să le facă în vederea încheierii căsătoriei (ne referim la certificatul prenupţial, care cuprinde rezultatele examenului medical veneric, pulmonar şi neuropsihic).
3. Pentru a fi afectată căsătoria ca urmare a necomunicării de către un soţ a stării sale de sănătate se impune ca boala să fi fost cunoscută de soţ anterior încheierii căsătoriei (numai astfel există intenţia de a nu divulga boala de care suferă), soţul bolnav să fie de rea-credinţă în sensul că, deşi cunoaşte boala de care suferă în mod voit, o ascunde de celălalt soţ, boala să prezinte o anumită gravitate. în cazul unor afecţiuni minore, obişnuite şi vindecabile, care nu afectează viaţa, sănătatea soţului sau finalitatea căsătoriei, omisiunea comunicării nu este relevantă.
4. Valabilitatea unei căsătorii încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare noul Cod civil, se apreciază în raport de dispoziţiile legii în vigoare la data încheierii căsătoriei, adică în raport de prevederile Codului familiei, conform art. 25 din Legea nr. 71/2011. Căsătoria încheiată după data de 1 octombrie 2011 este supusă condiţiilor de fond (pozitive sau negative) şi de formă prevăzute de noul Cod civil.