Art. 277 Noul cod civil Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei Încheierea căsătoriei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Încheierea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei
Încheierea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei
Art. 277
Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria
(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.
(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.
(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.
(4) Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile.
| ← Art. 276 Noul cod civil Alienaţia şi debilitatea mintală... | Art. 278 Noul cod civil Comunicarea stării de sănătate... → |
|---|
Nu sunt recunoscute în România:
- căsătoriile dintre persoanele de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate (fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini);
- parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate ( fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini).
1. Prin art. 12 din Convenţia europeană este garantat dreptul fundamental, pentru un bărbat şi o femeie, de a se căsători şi de a fonda o familie. Totuşi, cel de-al doilea aspect nu este o condiţie a primului, iar incapacitatea pentru un cuplu de a concepe sau a creşte un copil nu poate constitui în sine un motiv de privare de dreptul vizat de prima teză a dispoziţiei în cauză. Exercitarea dreptului la căsătorie comportă consecinţe sociale, personale şi juridice. El este supus legilor naţionale ale statelor părţi, dar limitele care rezultă din acestea nu trebuie să îl restrângă
Citește mai mult
sau să îl reducă de o manieră sau la un grad care ar aduce atingere înseşi substanţei acestuia. Dacă aparţine statului să determine, în special, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească opersoană transsexuală revendicând recunoaşterea juridică a noii sale identităţi sexuale, pentru a stabili că schimbarea sa de sex a fost realizată, precum şi acelea în care o căsătorie anterioară încetează de a mai fi valabilă ori formalităţile aplicabile unei viitoare căsătorii (spre exemplu, informaţiile care trebuie furnizate viitorilor soţi), Curtea nu vede niciun motiv care să justifice privarea transsexualilor, în orice circumstanţă, de dreptul de a se căsători. Ea concluzionează, deci, existenţa violării art. 12 din Convenţie [C.E.D.O., Christine Goodwin c. Marii Britanii, 11 iulie 2002, în C.-L. Popescu, Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului 1999-2002, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2003 şi www.echr.coe.int).
2. Refuzul guvernului britanic de a modifica registrele de naşteri sau de a elibera extrase cu un conţinut diferit de ceea ce se menţiona în registru, în ceea ce priveşte sexul persoanei, nu poate fi considerat ca fiind o atingere a respectului dreptului la viaţă privată. Nu există nicio obligaţie pozitivă care să impună statelor contractante să stabilească o modalitate juridică de schimbare a stării civile a unei persoane ce a suferit o operaţie de schimbare a sexului, în aşa fel încât ea să-şi poată dovedi noua identitate sexuală (C.E.D.O., Rees c. Regatului Unit, 17 octombrie 1986, www.echr.coe.int).
3. Ulterior, în anul 1992, Curtea şi-a modificat jurisprudenţa, admiţând că nerecunoaşterea noii identităţi sexuale unei persoane constituie o încălcare a art. 8 din Convenţie. întrucât nu s-au operat modificările necesare în actele de stare civilă, reclamanta a întâmpinat mai multe dificultăţi în viaţa personală, fiind nevoită să dea informaţii de ordin intim şi personal. „Incontestabil, în materie de transsexualitate, mentalităţile au evoluat, ştiinţa a progresat", astfel încât se ajunge la concluzia că persoana este pusă zilnic într-o situaţie incompatibilă cu respectul datorat vieţii sale private (C.E.D.O., B. c. Franţei, 25 martie 1992, www.echr.coe.int).
2. Danemarca a fost prima ţară care, prin Legea din 1 iunie 1989, a dat posibilitatea persoanelor de acelaşi sex să înregistreze uniunea lor. Prima ţară care a reglementat căsătoria între persoanele de acelaşi sex a fost Olanda, prin Legea din 21 decembrie 2000, intrată în vigoare la 1 aprilie 2001.
3. Jurisprudenţă C.E.D.O. este foarte clară în această privinţă. în cauza
Citește mai mult
Van Oosterwijck c. Belgiei (6 noiembrie 1980) s-a statuat că o căsătorie presupune o relaţie între două persoane de sex opus. în diferite cauze. Curtea europeană a statuat că scopul art. 12 este acela de a proteja căsătoria tradiţională între două persoane de sex biologic diferit, ca fundament juridic al familiei (Rees c. Regatului Unit, 17 octombrie 1986; Cossey c. Regatului Unit, 27 septembrie 1990; Sheffield şi Horsham c. Regatului Unit, 30 iulie 1998; R. şi F. c. Regatului Unit, 28 noiembrie 2006).4. Având în vedere că transsexualitatea este un fenomen care permite individului să-şi schimbe sexul, conform sentimentelor sale intime şi autentice de apartenenţă la sexul opus (-4. Corhon p. 69), s-a pus întrebarea dacă această persoană se poate sau nu
căsători. în prezent, se admite posibilitatea încheierii unei asemenea căsătorii, cu condiţia ca persoana care a pierdut caracterele sexului său de origine să-l informeze pe viitorul soţ, omisiunea putând constitui cauză de anulare a căsătoriei (J. Petit, L'ambiguite du droitface au syndrome transsexuel, RTD, Paris, 1976, p. 266; L. Linossier, Le transsexualisme: esquisse pour un profil culturel et juridique, Dai loz, 1981, p. 139).
5. în dreptul suedez persoana care doreşte să-şi schimbe sexul nu are nevoie de consimţământul celuilalt soţ, dar acesta din urmă are deschisă posibilitatea promovării divorţului.
6. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, în cauzele /. c. Regatului Unit şi Goodwin c. Regatului Unit, că nu există niciun motiv care să justifice privarea transsexualilor, în orice circumstanţă, de a se căsători. O soluţie contrară ar duce la încălcarea dispoziţiilor art. 12 din Convenţia europeană, care reglementează dreptul la căsătorie. Prin cererea adresată Comisiei europene, reclamanta Christine Goodwin, o transsexuală operată, care a trecut de la sexul masculin la sexul feminin, s-a plâns de nerecunoaşterea juridică a noii sale identităţi sexuale, ca şi de statutul juridic al transsexualilor în Regatul Unit. Urmare a hotărârii date în cauza Christine Goodwin c. Regatului Unit, Regatul Unit a implementat un sistem ce permite transsexualilor să solicite şi să obţină un certificat de recunoaştere a noii lor identităţi sexuale (a se vedea Parry c. Regatului Unit, decizia din 28 noiembrie 2006). Din momentul pronunţării hotărârilor în cauzele I. c. Regatului Unit şi Goodwin c. Regatului Unit, în anul 2002, prin care s-a produs revirimentul jurisprudenţei Curţii europene în domeniul transsexualităţii, dreptul fundamental la căsătorie este recunoscut şi garantat în sistemul Convenţiei europene şi persoanelor transsexuale.
7. Fără a aduce atingere dreptului la liberă circulaţie, România nu recunoaşte căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex sau diferitele parteneriate încheiate în străinătate între persoane de acelaşi sex sau de sex opus, indiferent de cetăţenia lor.
8. Căsătoria încheiată între persoanele de acelaşi sex este lovită de nulitate absolută în baza art. 293 alin. (1) raportat la art. 271 NCC. Astfel, potrivit art. 271 NCC, căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora, încălcarea acestei prevederi fiind sancţionată cu nulitatea absolută. Sancţiunea intervine nu numai atunci când căsătoria se încheie cu nerespectarea prevederilor privind consimţământul la căsătorie, ci şi atunci când ea nu se încheie între persoane de sex diferit.
9. Valabilitatea unei căsătorii încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare noul Cod civil, se apreciază în raport de dispoziţiile legii în vigoare la data încheierii căsătoriei, adică în raport de prevederile Codului familiei, conform art. 25 din Legea nr. 71/2011. Căsătoria încheiată după data de 1 octombrie 2011 este supusă condiţiilor de fond (pozitive sau negative) şi de formă prevăzute de noul Cod civil.
Dorian