Art. 293 Noul cod civil Cazurile de nulitate absolută Nulitatea absolută a căsătoriei Nulitatea căsătoriei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Nulitatea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Nulitatea absolută a căsătoriei
Nulitatea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Nulitatea absolută a căsătoriei
Art. 293
Cazurile de nulitate absolută
(1) Este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 271, 273, 274, 276 şi art. 287 alin. (1).
(2) În cazul în care soţul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soţul celui declarat mort a fost de bună-credinţă. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.
| ← Art. 292 Noul cod civil Dovada căsătoriei Formalităţi... | Art. 294 Noul cod civil Lipsa vârstei matrimoniale Nulitatea... → |
|---|
Căsătoria celui suferind de alienaţie sau debilitate mintală este lovită de nulitate absolută, fără a distinge după cum persoana se află sau nu sub interdicţie judecătorească, pentru că acest impediment este de ordin biologic şi social, chiar dacă încheierea căsătoriei a avut loc într-un moment de luciditate pasageră (C.S.J., s. civ., dec. nr. 152/1990, în Deciziile C.S.J. 1990-1992, p. 158).
2. Legea care reglementează
Citește mai mult
cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică nulităţii căsătoriei şi efectelor acestei nulităţi. Astfel, în privinţa condiţiilor de fond cerute pentru încheierea căsătoriei este incidenţă legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi la momentul celebrării căsătoriei, iar condiţiile de formă sunt guvernate de legea statului pe teritoriul căruia se celebrează.3. Nulitatea unei căsătorii încheiate în străinătate cu încălcarea condiţiilor de formă poate fi admisă în România numai dacă sancţiunea nulităţii este prevăzută şi în legea română.
4. Este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la condiţiile de fond şi de formă indicate expres de lege, şi anume: a) căsătoria încheiată cu lipsa consimţământului soţilor; b) căsătoria încheiată de o persoană care este deja căsătorită; c) căsătoria încheiată între persoane care sunt rude în grad prohibit de lege; d) căsătoria încheiată între adoptator sau rudele sale, pe de o parte, adoptat sau rudele acestuia, pe de altă parte; e) căsătoria încheiată de alienatul sau debilul mintal; f) căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la prezenţa personală a soţilor, împreună, la sediul primăriei pentru a-şi da consimţământul la căsătorie, în prezenţa a doi martori şi a ofiţerului de stare civilă; g) căsătoria încheiată între persoane de acelaşi sex; h) căsătoria încheiată de un delegat de stare civilă incompetent.
5. încheierea căsătoriei în lipsa consimţământului soţilor: acest caz de nulitate se referă la lipsa materială a consimţământului sau la imposibilitatea psihică a exprimării lui - în cazul celui fără discernământ. Lipsa manifestării conştiente de voinţă a unuia sau a ambilor soţi în sensul încheierii căsătoriei poate fi de origine patologică, în cazul în care vacuitatea temporară a discernământului anulează consimţământul conştient, dar se poate datora, de asemenea, lipsei discernământului în sensul cel mai comun al cuvântului. Consimţământul lipseşte, de exemplu, dacă persoana a refuzat să consimtă la căsătorie şi, cu toate acestea, ofiţerul de stare civilă a declarat încheiată căsătoria ori în situaţia în care căsătoria s-a celebrat în lipsa unuia dintre soţi sau în absenţa ambilor soţi (E. Florian, Dreptul familiei, 2006, p. 51).
6. încheierea căsătoriei de o persoană care este deja căsătorită: această nulitate are ca scop apărarea principiului monogamiei căsătoriei. Nulitatea absolută a căsătoriei încheiate în dispreţul principiului monogamiei implică două cerinţe cumulative: a) existenţa unei căsătorii anterioare a cel puţin unuia dintre soţi, căsătorie valabilă din punct de vedere juridic în raport cu momentul încheierii celei subsecvente, în sensul că nu era desfăcută ori desfiinţată prin hotărâre definitivă şi nici nu a încetat prin moartea fizică sau prin moartea declarată pe cale judecătorească a soţului din acea căsătorie. Desfacerea sau încetarea căsătoriei anterioare după ce s-a încheiat o nouă căsătorie rămâne fără relevanţă, fiindcă nulitatea căsătoriei se raportează la starea de fapt existentă în momentul încheierii acesteia şi nu există vreo dispoziţie asemănătoare celei privind vârsta matrimonială care permite menţinerea căsătoriei în cazul dispariţiei cauzei care, iniţial, invalida actul. Din această perspectivă, în cazul în care unul dintre soţi decedează pe parcursul judecării procesului de divorţ, iar moştenitorii acestuia înţeleg să continue acţiunea de divorţ, celălalt soţ se poate căsători anterior rămânerii irevocabile (definitive, în concepţia noului Cod de procedură civilă) a hotărârii instanţei de judecată date în procesul de divorţ, fără a putea fi considerat bigam, atât timp cât în ipoteza în care acţiunea de divorţ s-ar admite, conform art. 382 alin. (2) NCC, căsătoria s-ar considera desfăcută nu de la data rămânerii irevocabile (definitive, în concepţia noului Cod de procedură civilă) a hotărârii de divorţ, ci de la data decesului soţului; b) cea din urmă căsătorie s-o încheiat potrivit legii. Nu există bigamie în cazul recăsătoririi soţului celui declarat mort, care reapare, dacă acesta a fost de bună-credinţă la încheierea noii căsătorii. Conform alin. (2) al normei analizate, în cazul în care soţul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soţul celui declarat mort a fost de bună-credinţă. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii. în cazul în care soţul celui declarat mort este de rea-credinţă, nulitatea celei de a doua căsătorii nu se mai acoperă, prima căsătorie se consideră în fiinţă, iar soţul de rea-credinţă este considerat că a încheiat cea de a doua căsătorie în timp ce era căsătorit (în timp ce prima căsătorie era în fiinţă). Ca atare, cea de a doua căsătorie este nulă absolut pe motiv de bigamie a soţului de rea-credinţă.
7. încheierea căsătoriei între persoane care sunt rude în grad prohibit de lege: nulitatea absolută intervine în cazul căsătoriei dintre rudele în linie dreaptă, oricare ar fi gradul de rudenie dintre acestea, respectiv în linie colaterală până la gradul IV inclusiv, exceptând situaţia în care instanţa de tutelă a autorizat căsătoria dintre rudele în linie colaterală de gradul al patrulea.
8. încheierea căsătoriei între adoptator sau rudele sole, pe de o porte, adoptat sau rudele acestuia, pe de altă parte: sancţiunea nulităţii absolute intervine în cazul căsătoriei dintre persoanele devenite rude prin adopţie (adoptator sau ascendenţii săi, pe de o parte, cel adoptat sau descendenţii săi, pe de altă parte; copiii adoptatorului, pe de o parte, şi cel adoptat sau copiii acestuia, pe de altă parte; persoanele adoptate de acelaşi părinte adoptiv), dintre persoanele a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei, exceptând situaţia în care instanţa de tutelă a autorizat căsătoria dintre rudele în linie colaterală de gradul al patrulea.
9. încheierea căsătoriei de alienatul sau debilul mintal: nulitatea absolută intervine fără a distinge după cum persoana se află sau nu sub interdicţie judecătorească şi chiar dacă încheierea căsătoriei a avut loc într-un moment de luciditate pasageră.
10. încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la prezenţa personală a soţilor, împreună, la sediul primăriei pentru a-şi da consimţământul la căsătorie, în prezenţa a doi martori şi a ofiţerului de stare civilă: nulitatea intervine ori de câte ori se încalcă formalităţile concomitente încheierii căsătoriei, şi anume prezenţa personală şi concomitentă a ambilor soţi la locul unde se încheie căsătoria, prezenţa a doi martori şi a ofiţerului de stare civilă. Deşi art. 287 alin. (1) NCC se referă la obligaţia soţilor de a se prezenta împreună la sediul primăriei (sau al serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, după caz, conform art. 27 din Legea nr. 119/1996, republicată) pentru a-şi da consimţământul la căsătorie, sub sancţiunea nulităţii absolute, apreciem că aceeaşi sancţiune intervine şi atunci când se constată lipsa unuia dintre soţi de la locul unde se celebrează căsătoria, altul decât sediul primăriei. Ne referim aici la ipoteza reglementată de alin. (2) al art. 287 NCC, care permite încheierea căsătoriei în afara sediului serviciului de stare civilă în anumite cazuri prevăzute de lege, adică potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, atunci când din motive temeinice unul dintre soţi se află în imposibilitatea de a se prezenta (este spitalizat, este imobilizat la pat şi nu se poate deplasa, femeia este în stare avansată de graviditate etc.).
11. încheierea căsătoriei între persoane de acelaşi sex: art. 277 NCC interzice căsătoria între persoane de acelaşi sex. Este adevărat că art. 293 alin. (1) NCC nu reglementează expres printre cazurile de nulitate absolută a căsătoriei şi căsătoria încheiată cu nerespectarea prevederilor art. 277 NCC. Cu toate acestea, art. 271 NCC prevede imperativ faptul că o căsătorie se poate realiza numai între bărbat şi femeie, adică între persoane de sex diferit. încălcarea prevederilor art. 271 NCC se sancţionează cu nulitatea absolută expres prevăzută de art. 293 alin. (1) NCC. O asemenea sancţiune intervine nu numai atunci când nu s-au respectat dispoziţiile privitoare la consimţământul la căsătorie, ci şi atunci când s-a nesocotit cealaltă cerinţă a art. 271 NCC, aceea a încheierii căsătoriei între bărbat şi femeie.
12. Incompetenţa delegatului de stare civilă: cu toate că aceasta nu era prevăzută expres de Codul familiei şi nici nu este în prezent prevăzută în mod expres printre cauzele de nulitate ale căsătoriei, incompetenţa ofiţerului de stare civilă care a oficiat căsătoria a fost tradiţional admisă ca sursă virtuală de nulitate absolută. Termenul de „incompetenţă" era utilizat pentru a desemna lipsa abilităţii legale a unei persoane de a îndeplini atribuţiile specifice de ofiţer de stare civilă, şi nu pentru a sugera lipsa cunoştinţelor profesionale ale ofiţerului de stare civilă. Căsătoria este nulă dacă s-a încheiat de către un funcţionar care nu avea împuternicirea de delegat de stare civilă (în sensul că nu putea funcţiona în locul unde s-a întocmit actul) şi beneficiarii actului de căsătorie au cunoscut, în momentul întocmirii actului, lipsa acestei calităţi, cu excepţia cazului în care funcţionarul şi-a exercitat în mod public atribuţia de delegat de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale. Ca atare, ori de câte ori funcţionarul a exercitat în mod public atribuţii de delegat de stare civilă, deşi nu avea această competenţă, iar beneficiarii nu au cunoscut, la data încheierii căsătoriei, lipsa calităţii de delegat de stare civilă, căsătoria este valabilă, conform art. 102 NCC.
13. Lipsa aprobării prealabile speciale: conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar (M. Of. nr. 561/2000), căsătoria preoţilor militari cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenie română este condiţionată de obţinerea aprobării prealabile a conducătorilor instituţiilor în care sunt încadraţi.
14. Competenţa judecării acţiunii în nulitate aparţine judecătoriei (ca instanţă de tutelă) în a cărei rază teritorială se află domiciliul soţului/soţilor chemaţi în judecată.
15. Potrivit art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 71/2011, în cazul în care, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, a intervenit un fapt care, potrivit dispoziţiilor acestuia, acoperă nulitatea, căsătoria nu mai poate fi constatată nulă sau nu mai poate fi anulată după intrarea în vigoare a noului Cod civil. în cazul în care faptul prin care se acoperă nulitatea presupune curgerea unui termen, căsătoria nu mai poate fi constatată nulă sau nu mai poate fi anulată după trecerea acelui termen de la data intrării în vigoare a noului Cod civil. Bunăoară, căsătoria încheiată anterior datei de 1 octombrie 2011, în alte scopuri decât întemeierea unei familii, nedeclarată nulă până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, nu va fi declarată nulă după data de 1 octombrie 2011 dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de constatare a nulităţii absolute a intervenit convieţuirea soţilor, soţia a născut sau a rămas însărcinată sau au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei. Tot astfel, căsătoria încheiată anterior datei de 1 octombrie 2011 de un minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani, nedeclarată nulă până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, nu va fi declarată nulă dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de constatare a nulităţii ambii soţi au împlinit vârsta de 18 ani ori dacă soţia a născut sau a rămas însărcinată (o asemenea posibilitate de acoperire a nulităţii era prevăzută şi în cuprinsul art. 20 C. fam.).