Art. 297 Noul cod civil Lipsa încuviinţărilor cerute de lege Nulitatea relativă a căsătoriei Nulitatea căsătoriei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Nulitatea căsătoriei
SECŢIUNEA a 2-a
Nulitatea relativă a căsătoriei
Nulitatea căsătoriei
SECŢIUNEA a 2-a
Nulitatea relativă a căsătoriei
Art. 297
Lipsa încuviinţărilor cerute de lege
(1) Este anulabilă căsătoria încheiată fără încuviinţările sau autorizarea prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) şi (5).
(2) Anulabilitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviinţare era necesară. Dispoziţiile art. 46 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
| ← Art. 296 Noul cod civil Persoanele care pot invoca nulitatea... | Art. 298 Noul cod civil Viciile de consimţământ Nulitatea... → |
|---|
2. Sancţiunea nulităţii relative poate interveni nu numai atunci când lipsesc toate cerinţele mai sus enunţate (încuviinţarea ocrotitorului legal, autorizarea instanţei de tutelă), ci şi atunci când lipseşte doar una dintre ele.
3. în cazul în care unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea se dă de celălalt părinte, aceasta fiind suficientă
Citește mai mult
pentru îndeplinirea condiţiei încuviinţării de părinte a căsătoriei copilului său. De asemenea, dacă instanţa de tutelă, prin hotărâre judecătorească, a decis ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinţi, încuviinţarea acestuia este suficientă.4. în lipsa părinţilor, încuviinţarea se dă de tutore, iar în lipsa tutorelui, de persoana sau autoritatea abilitată să exercite drepturile părinteşti (poate fi vorba de persoana fizică, asistentul maternal, serviciul de tip rezidenţial la care se dispune plasamentul copilului, familia extinsă sau substitutivă căreia i se încredinţează în plasament copilul sub 2 ani -art. 55, art. 58, art. 60, art. 64 din Legea nr. 272/2004).
5. Lipsa încuviinţării părinţilor, tutorelui sau persoanei ori autorităţii abilitate să exercite drepturile părinteşti, după caz, atrage anularea căsătoriei numai atunci când nu există o hotărâre judecătorească a instanţei de tutelă prin care se suplineşte refuzul abuziv al ocrotitorului legal, ţinând seama de interesul superior al minorului.
6. Nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana a cărei încuviinţare era necesară.
7. în cazul în care nulitatea relativă intervine ca urmare a lipsei autorizării instanţei de tutelă, acţiunea în anulare nu se va introduce de instanţa de tutelă, ci aceasta este obligată să sesizeze procurorul, care va fi titularul acţiunii în anulare.
8. Trimiterea la alin. (4) al art. 46 NCC constituie o eroare rezultată din necorelarea formei iniţiale a Legii nr. 287/2009 cu forma republicată a legii. Articolul 46 din Legea nr. 287/2009, în forma anterioară republicării, avea patru alineate. Ulterior, prin Legea nr. 71/2011, pct. 7, textul art. 46 alin. (1) a fost abrogat, astfel că s-a procedat cu ocazia republicării Legii nr. 287/2009 la renumerotarea alineatelor, alin. (2) devenind alin. (1) şi aşa mai departe, astfel încât fostul alin. (4) a devenit, în prezent, alin. (3), fără ca această modificare de numerotare să fie corelată şi în cuprinsul art. 297 NCC.