Art. 414 Noul cod civil Prezumţia de paternitate Stabilirea filiaţiei Filiaţia

1. Copil născut în timpul căsătoriei. Data concepţiei. Relevantă

Pentru a opera prezumţia de paternitate, naşterea copilului trebuie să se situeze în timpul căsătoriei. Data concepţiei nu prezintă interes, atât timp cât naşterea are loc în timpul căsătoriei, soţul mamei de la momentul naşterii fiind considerat tatăl copilului.

Trib. jud. Bacău, Secţia civilă, decizia nr. 68 din 19 ianuarie 1981, în R.R.D. nr. 10/1981, p. 70

întrucât, cu privire la copilul născut în timpul căsătoriei, operează prezumţia de paternitate , soţul mamei are deschisă numai calea acţiunii în tăgăduirea paternităţii, iar

Citește mai mult

nu şi contestarea recunoaşterii, de vreme ce recunoaşterea este posibilă numai pentru copilul conceput şi născut în afara căsătoriei.

2. Copil născut după încetarea căsătoriei. Declararea judecătorească a morţii soţului mamei. Recunoaşterea paternităţii de către actualul soţ al mamei

Atunci când soţul mamei este declarat mort prin hotărâre judecătorească, căsătoria încetează la data morţii stabilită prin hotărâre. Copilul născut la mai mult de 300 de zile de la încetarea căsătoriei nu mai are ca tată pe soţul mamei. El este considerat a fi copil din afara căsătoriei şi, prin urmare, poate să-şi stabilească filiaţia fie prin acţiune în stabilirea paternităţii, fie ca urmare a recunoaşterii făcute de către un alt bărbat.

Trib. jud. Timiş, Secţia civilă, decizia nr. 117 din 30 ianuarie 1987, în R.R.D. nr. 11/1987

In situaţia în care soţul mamei este declarat mort, printr-o sentinţă judecătorească definitivă pronunţată în 1949 (cu efect de la data de 20 noiembrie 1942), mama a trăit în concubinaj cu cel de-al doilea soţ al ei (cu care s-a căsătorit la 8 decembrie 1950), anterior celei de-a doua căsătorii, din acest concubinaj s-a născut (la 15 mai 1948) reclamanta, iar cel de-al doilea soţ al mamei, la 30 iulie 1952, prin declaraţie autentică, a recunoscut că el este tatăl reclamantei, acţiunea în rectificarea actului de naştere (în sensul că tată al reclamantei este cel de-al doilea soţ al mamei - care a recunoscut-o în 1952 iar nu primul soţ - care a fost declarat mort cu începere din 20 noiembrie 1942) este admisibilă, deoarece primul soţ fiind declarat mort cu începere de la această dată, la 15 mai 1948 (când s-a născut reclamanta), prezumţia de paternitate nu mai opera.

Aşa fiind şi cum în 1948 mama reclamantei era văduvă şi necăsătorită, recunoaşterea de paternitate din anul 1952 este perfect valabilă.

In consecinţă, a fost admis recursul şi, în fond, a fost admisă şi acţiunea, în sensul arătat.

3. Copil conceput în perioada în care soţii sunt despărţiţi în fapt. Caracterul relativ al prezumţiei de paternitate

Prezumţia legală de paternitate operează pe toată perioada în care subzistă căsătoria, despărţirea în fapt a soţilor neconducând la înlăturarea prezumţiei, iar copilul născut în această perioadă având ca tată pe soţul mamei.

Prezumţia legală de paternitate are un caracter relativ, întrucât paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

C.A. Craiova, Secţia civilă, decizia nr. 2072 din 18 martie 1997

Prezumţia legală de paternitate priveşte pe copilul din căsătorie, care să fi fost conceput şi născut în timpul acesteia, paternitatea rezultând din faptul concepţiei, şi nu din acela al naşterii.

Ea are însă un caracter relativ, paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

Fiind vorba de o chestiune de o importanţă deosebită pentru statutul civil al unei persoane, instanţa de judecată este obligată să pună în vedere părţilor să-şi propună toate mijloacele de apărare, iar, în măsura în care probele administrate ar fi de natură să formeze o convingere sigură cu privire la faptul dezbătut, să dispună din oficiu şi efectuarea altor probe.

În mod justificat, în speţă, după administrarea de probe în rejudecare, s-a constatat că despărţirea în fapt a soţilor, invocată de tată ca motiv în combaterea prezumţiei de paternitate, a avut loc după concepţia minorului, fapt de necontestat, demonstrat cu expertiza medico-legală.

Notă: In acelaşi sens, a se vedea, Judecătoria Craiova, Secţia civila, decizia nr. 707 din 22 ianuarie 2001 (în Practică judiciară adnotată, p. 108-109), prin care, faţă de concluziile raportului de expertiză medico-legală, din care rezultă că reclamantul poate fi tatăl minorului, coroborate cu răspunsurile părţilor la interogatoriu, s-a apreciat că prezumţia de paternitate nu a fost răsturnată.


4. Consumarea relaţiilor intime dintre mamă şi prezumtivul tată în afara timpului legal al concepţiei

Timpul legal al concepţiei este perioada care este cuprinsă între a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului.

Copilul născut în timpul căsătoriei nu îl are ca tată pe soţul mamei dacă se dovedeşte că perioada de concepţie a copilului este, în raport de prevederile art. 61 C. fam., anterioară primelor relaţii intime dintre soţi.

Trib. Bucureşti, Secţia a III-a civilă, decizia nr. 124/1992, în C.P.J.C. 1992, p. 72-73

Prima instanţă a respins acţiunea de tăgăduire a paternităţii, reţinând că relaţiile intime dintre părţi s-au situat în perioada legală de concepţie a copilului.

Recursul reclamantului a fost însă admis, iar sentinţa modificată, în sensul că a fost admisă acţiunea şi s-a constatat că recurentul nu

este tatăl copilului. In motivarea soluţiei s-a reţinut că părţile au început să întreţină relaţii intime de la o anumită dată, stabilită neîndoielnic prin chiar recunoaşterea lor expresă. Or, în foaia de observaţie clinică nu apare nici o menţiune cu privire la o eventuală prematu-ritate a naşterii, iar conform cercetărilor biostatice şi raportului de expertiză medicală bazat pe analize ştiinţifice, copilul a prezentat la naştere indici antropometrici corespunzători unui nou-născut în termen, fără semne de prematuritate. Aceste probe pertinente şi concludente nu pot fi înlăturate.

Constatându-se că perioada restrânsă de concepţie a copilului este, în raport de prevederile art. 61 C. fam., anterioară primelor relaţii intime dintre părţi, recursul reclamantului s-a dovedit a fi întemeiat şi a fost admis în sensul arătat.

5. Determinarea vechimii sarcinii. Proba datei concepţiei. Caracterul relativ al prezumţiei. Acţiune în tăgăduirea paternităţii

Timpul legal de concepţie a copilului este o prezumţie legală relativă, în sensul că se poate face dovada că, în realitate, concepţia copilului a avut loc doar în anumite zile din timpul legal de 121 de zile. Determinarea vechimii sarcinii putând conduce la concluzia că data concepţiei se situează în afara căsătoriei, soţul mamei poate tăgădui paternitatea copilului născut în timpul căsătoriei.

Trib. jud. Hunedoara, decizia civilă nr. 1002 din 9 octombrie 1980, în R.R.D. nr. 4/1981, p. 114

Imposibilitatea ca soţul mamei să fie tatăl copilului - condiţie prevăzută de art. 54 C. fam. pentru tăgăduirea paternităţii - este o stare de fapt a cărei dovadă se poate face cu orice mijloc de probă. Vechimea sarcinii în momentul naşterii copilului se poate stabili şi după lungimea fătului, după greutatea acestuia, după greutatea placentei, precum şi alte caractere morfologice.

Dacă în raport cu aceste date - cert dovedite - se constată că este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului, acţiunea în tăgăduirea paternităţii urmează a fi admisă.

Notă: A se vedea Trib. jud. Mureş, decizia nr. 912/1976, în R.R.D. nr. 2/1978, p. 37, în Dreptul familiei. Practica judiciara adnotată, p. 387-388, prin care s-a decis că dovada că data concepţiei copilului se situează într-o anumită perioadă sau într-o anumită zi din cele ce alcătuiesc timpul legal cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii (art. 61 C. fam.) este admisibilă.

6. Consumarea unui singur raport intim între mamă şi prezumtivul tată în intervalul de timp cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului. Consecinţe

Potrivit dispoziţiilor art. 61 C. fam., timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului reprezintă timpul legal de concepţie.

Termenul se calculează pe zile. El este de 121 de zile, ceea ce înseamnă că ziua naşterii, care este ziua de plecare a termenului (dies a quo) nu se ia în calcul, însă se socoteşte ziua de împlinire (dies a quem).

Dacă mama şi prezumtivul tată au întreţinut un singur raport intim, dar se dovedeşte că acesta s-a situat în perioada de concepţie a copilului, acţiunea în stabilirea paternităţii este admisibilă.

C.A. Bacău, decizia civilă nr. 776 din 14 august 1996, în Jurisprudenţa Curţii de Apel Bacău 1996, p. 43-44

Verificându-se hotărârea atacată, în limitele motivelor de recurs invocate şi a celor care se iau în considerare din oficiu, s-a constatat faptul că sentinţa civilă nr. 4418/1994 a Judecătoriei Oneşti, prin care a fost admisă acţiunea pentru stabilirea paternităţii formulată de reclamantă împotriva pârâtului, este legală şi temeinică.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 61 C. fam., timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiei. El se socoteşte de la zi la zi.

In cauză, faptul că reclamanta a făcut dovada că a întreţinut un singur raport intim nu duce la concluzia că nu se poate stabili perioada de concepţie a copilului, atâta vreme cât din probele dosarului s-a constatat că relaţia părţilor a avut loc în perioada prevăzută de textul legal menţionat.

7. Inadmisibilitatea acţiunii în stabilirea paternităţii copilului conceput şi născut în timpul căsătoriei, cât timp tatăl prezumtiv nu a tăgăduit paternitatea acestuia

Potrivit prezumţiei de paternitate, copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei. Paternitatea stabilită astfel nu poate fi înlăturată decât prin admiterea acţiunii în tăgăduirea paternităţii, promovată de soţul mamei.

Trib. Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 573 din 28 martie 1985 în R.R.D. nr. 1/1986, p. 70

Câtă vreme copilul are situaţia de copil din căsătorie şi, ca urmare, are ca tată pe soţul mamei, conform dispoziţiilor imperative ale art. 53 C. fam., nu este admisibilă acţiunea mamei pentru stabilirea paternităţii altui bărbat.
Acţiunea devine admisibilă dacă, între timp, soţul mamei a introdus acţiune în tăgăduirea paternităţii şi aceasta a fost admisă.

8. Copil născut până la soluţionarea divorţului. Condiţii privind operarea prezumţiei de paternitate

Prezumţia de paternitate operează pe toată perioada soluţionării divorţului, neputând fi înlăturată prin înregistrarea copilului pe numele altei persoane decât soţul mamei.

Trib. jud. Hunedoara, decizia civilă nr. 394 din 24 aprilie 1986 în R.R.D. nr. 10/1986, p. 71

In cauză, minora s-a născut la 3 iunie 1985, iar sentinţa de divorţ a rămas definitivă la 6 iunie 1985.

In consecinţă, minora are situaţia juridică a unui copil născut din căsătorie, operând prezumţia de paternitate (art. 53 C. fam.), cât timp nu există o acţiune de tăgăduire a paternităţii admisă, printr-o hotărâre rămasă definitivă, iar aceasta chiar dacă, din eroare, în actul de naştere al minorei nu figurează drept tată soţul mamei (în speţă, mama ceruse prin acţiune, în contradictoriu cu fostul ei soţ, stabilirea paternităţii, acţiune respinsă ca inadmisibilă).

Notă: In acelaşi sens, Trib. jud. Hunedoara, decizia civila nr. 409 din 14 aprilie 1988, în R.R.D. nr. 12/1988., p. 75, prin care s-a decis că împrejurarea că delegatul de stare civilă, cu ocazia înregistrării naşterii minorului, nu a completat rubricile privitoare la tată este lipsită de relevanţă în cauză, întrucât greşeala delegatului de stare civilă nu poate atrage modificarea statutului civil al copilului.