Art. 416 Noul cod civil Formele recunoaşterii Stabilirea filiaţiei Filiaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Art. 416
Formele recunoaşterii
(1) Recunoaşterea poate fi făcută prin declaraţie la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau prin testament.
(2) Dacă recunoaşterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului de stare civilă competent, pentru a se face menţiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă.
(3) Recunoaşterea, chiar dacă a fost făcută prin testament, este irevocabilă.
| ← Art. 415 Noul cod civil Felurile recunoaşterii Stabilirea... | Art. 417 Noul cod civil Recunoaşterea de către minorul... → |
|---|
1. Recunoaşterea făcută prin testament este valabilă chiar dacă testamentul nu cuprinde alte dispoziţii, cu condiţia ca actul să îndeplinească toate cerinţele de valabilitate a testamentului. Aşa fiind, autobiografia defunctului poate servi ca act valabil de recunoaştere a paternităţii, sub forma unui testament olograf, dacă se dovedeşte că autobiografia a fost scrisă, datată şi semnată de cel decedat (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 856/1989, în Dreptul nr. 3/1990, p. 68).
2. Potrivit art. 60 alin. (3) C. fam., în situaţia în care părţile convieţuiesc, termenul de 1 an stabilit
Citește mai mult
în alin. (1) al aceluiaşi articol pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei curge de la data încetării convieţuirii sau a întreţinerii. în condiţiile în care părţile litigante sunt căsătorite, acţiunea a fost introdusă cu respectarea termenului legal stabilit de către legiuitor. Ţinând seama de aceste considerente, de interesul primordial al minorei, precum şi de faptul că pârâtul a recunoscut paternitatea minorei în faţa instanţei de judecată, instanţa, în baza art. 56 C. fam., raportat la art. 57, art. 59, art. 60 şi art. 61 C. fam. (art. 408, art. 412 NCC, n.n.], a admis acţiunea şi a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul de stare civilă al primăriei, în sensul menţionării numelui pârâtului la rubricile numele de familie şi prenumele tatălui din actul de naştere al minorei (Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 5893/2010, nepublicatâ).3. Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre părinţi, potrivit art. 19 din Legea nr. 119/1996. Dacă declaraţia priveşte pe un copil din afara căsătoriei, iar recunoaşterea paternităţii are loc în momentul declarării naşterii, datele privind pe tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naştere ce se întocmeşte, conform art. 17 alin. (2) din lege. Dacă recunoaşterea de paternitate are loc ulterior, în actul de naştere se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în cazul prevăzut de 44 lit. a) din Legea nr. 119/1996 (art. 46 lit. a) din legea republicată, n.n.], când a avut loc stabilirea filiaţiei prin recunoaştere, în condiţiile art. 57 alin. (2) C. fam. înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul de naştere se face din oficiu (după caz) sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaştere întocmit potrivit legii sau a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, potrivit art. 45 din acelaşi act normativ (art. 49 din legea republicată, n.n.]. întocmirea actelor de stare civilă privind pe cetăţenii români aflaţi în străinătate se face la misiunile diplomatice, la oficiile consulare de carieră ale României sau la autorităţile locale competente, potrivit art. 42 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 [art. 43 alin. (1) din legea republicată, n.n.]. Actele de stare civilă ale cetăţenilor români (cu sau fără menţiuni) întocmite la autorităţile străine au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române. Cetăţeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau a extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială are domiciliul, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (3) din lege (art. 44 alin. (3) din legea republicată, n.n.]. în concluzie, recunoaşterea de paternitate nu este un scop în sine, trebuie făcută în formele prescrise de lege, iar nu printr-o eventuală înţelegere între cei doi părinţi sau care să rezulte din conduita mamei în alt cadru procesual, astfel că trebuie urmată procedura prevăzută de lege, pentru ca recunoaşterea să-şi producă efectele specifice, din perspectiva drepturilor copilului faţă de care se stabileşte în acest mod filiaţia faţă de tată, prin facerea menţiunilor pe marginea actului şi/sau transcrierea acesteia, după caz.
Pentru a se legitima procesual activ, reclamantul nu trebuie să dovedească propria stare civilă, nu este suficient să facă dovada unei recunoaşteri de paternitate făcute în faţa unei autorităţi străine, în condiţiile în care nu s-a transcris, potrivit legii române, menţiunea cu privire la filiaţia faţă de tată făcută pe marginea actului de naştere întocmit de autoritatea străină, fiind necesar să demonstreze starea civilă a copilului faţă de care solicită legătura personală în calitate de părinte. Filiaţia faţă de tată se dovedeşte direct cu actul de stare civilă al naşterii, iar nu incidental, prin actul recunoaşterii, acesta din urmă fiind necesar la stabilirea paternităţii, în faţa autorităţii competente administrative sau judiciare, după caz, într-un alt cadru procesual. Ulterior, în baza paternităţii astfel asumate, persoana respectivă este în măsură să solicite şi să exercite în interesul copilului drepturile părinteşti, inclusiv dreptul de a avea legături personale şi contacte directe cu minorul care nu locuieşte împreună cu acesta (C.A. Craiova, s. min. şi fam., dec. nr. 131/2008, portal.just.ro).
1. Recunoaşterea trebuie să îmbrace anumite forme, alegerea uneia din forme fiind la latitudinea persoanei care face
Citește mai mult
recunoaşterea.2. Astfel, recunoaşterea se poate realiza prin: a) declaraţie la serviciul de stare civilă; această declaraţie se poate face în scris sau verbal la orice serviciu de stare civilă (care poate fi, după caz, serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor ori primăria, în localităţile unde nu este înfiinţat serviciul public comunitar), dar înregistrarea recunoaşterii se face la serviciul stării civile de la locul unde s-a înregistrat naşterea copilului, iar dacă naşterea nu a fost înregistrată, la serviciul de stare civilă de la locul unde s-a produs naşterea; b) înscris autentic la notarul public sau prin declaraţie în faţa instanţei de judecată; dacă recunoaşterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestuia se trimite din oficiu serviciului de stare civilă competent, pentru a se face menţiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă;c) testament; deşi testamentul este un act juridic esenţialmente revocabil, recunoaşterea de maternitate făcută prin testament este un act juridic irevocabil.
3. Recunoaşterea are caracter personal, irevocabil, este un act unilateral, opozabil erga omnes, cu caracter facultativ. Totodată, recunoaşterea este un act juridic solemn (fiind făcut în formele prevăzute de lege, de la care nu se poate deroga), este un act declarativ de filiaţie, întrucât filiaţia se stabileşte retroactiv din momentul naşterii copilului, respectiv în ceea ce priveşte drepturile sale, din chiar momentul concepţiei, dacă s-a născut viu (D. Lupaşcu, C.M. Crâciunescu, Dreptul familiei 2011, p. 268, 288).
4. Caracterul personal al recunoaşterii nu exclude posibilitatea ca recunoaşterea să fie făcută în numele mamei, respectiv al tatălui, de un mandatar cu procură specială şi autentică (D. Lupaşcu, C.M. Crâciunescu, Dreptul familiei 2011, p. 269, 288).
5. Caracterul irevocabil al recunoaşterii făcute prin testament nu împiedică promovarea acţiunii în contestarea filiaţiei de însăşi autoarea recunoaşterii, întrucât nu are loc o revocare unilaterală a recunoaşterii, ci o negare a conformităţii faptului recunoscut cu realitatea.
6. Pentru recunoaştere se cere ca femeia să aibă discernământ, indiferent dacă are sau nu capacitate de exerciţiu deplină sau restrânsă; prin urmare, recunoaşterea se poate realiza şi de minora între 14-18 ani, dacă are discernământ, fără încuviinţarea reprezentanţilor legali (Tr. lonaşcu, Capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile şi ocrotirea sub aspect patrimonial a lipsei şi restrângerii acestei capacităţi în lumina recentei legislaţii, în S.C.J. nr. 1/1956, p. 69).
7. în cazul în care, cu ocazia întocmirii carnetului de muncâ, titularul declara că este tatăl unui copil născut în afara căsătoriei, iar în urma acestei declaraţii copilul era înscris în carnet ca fiind copilul titularului, această situaţie constituia o recunoaştere de paternitate, deoarece carnetul de muncă era un înscris autentic. Posibilitatea înscrierii unui copil pe baza declaraţiei tatălui a existat până la data de 1 ianuarie 2011, când s-au abrogat, conform art. 281 alin. (3) C. muncii, republicat, dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în B. Of. nr. 37/1976, cu modificările ulterioare.
8. în ceea ce priveşte recunoaşterea făcută prin testament, în lipsa vreunei precizări cuprinse în Codul civil, apreciem că recunoaşterea filiaţiei se poate realiza folosind oricare dintre cele două forme ale testamentului ordinar: olograf şi autentic sau a testamentului privilegiat întocmit în situaţiile speciale prevăzute de art. 1047 NCC şi a testamentului sumelor şi valorilor depozitate. Alegerea formei testamentului rămâne la aprecierea celui care face recunoaşterea.
9. Potrivit art. 96 alin. (2) din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011 (M. Of. nr. 151/2011), declaraţia de recunoaştere a unui copil din afara căsătoriei autentificată se poate depune, după înregistrarea naşterii, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de domiciliu, care o va trimite la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de naştere al celui recunoscut, pentru a se face menţiunea de recunoaştere pe marginea actului respectiv; potrivit alin. (3) al art. 96 din Metodologie, declaraţia de recunoaştere făcută de un cetăţean străin se depune, personal sau prin împuternicit cu procură specială, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de naştere al celui recunoscut, în cazul recunoaşterii prin testament, persoana interesată depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de domiciliu o copie legalizată, în extras, a testamentului, cuprinzând textul prin care se face recunoaşterea; dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Menţiunea de recunoaştere poate fi înscrisă şi din oficiu, în baza comunicării biroului notarial care a efectuat autentificarea declaraţiei sau a testamentului.
10. Conform art. 47 din Legea nr. 71/2011, stabilirea filiaţiei este supusă dispoziţiilor noului Cod civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare. Prin urmare, pentru copiii născuţi anterior datei de 1 octombrie 2011, în privinţa stabilirii filiaţiei prin recunoaştere, sunt incidente dispoziţiile Codului familiei.