Art. 415 Noul cod civil Felurile recunoaşterii Stabilirea filiaţiei Filiaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Art. 415
Felurile recunoaşterii
(1) Dacă naşterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinţi necunoscuţi, mama îl poate recunoaşte pe copil.
(2) Copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său.
(3) După moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenţi fireşti.
| ← Art. 414 Noul cod civil Prezumţia de paternitate Stabilirea... | Art. 416 Noul cod civil Formele recunoaşterii Stabilirea... → |
|---|
Speța:
La data de 15 martie 2016, S.M. a chemat în judecată pe fosta soție, G.T. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să încuviințeze ca minorul R.T. să poarte numele lui S.M.
S-a reținut că, în fapt, în perioada 1 ianuarie 2012-15 ianuarie 2013, S.M. și G.T. au fost căsătoriți, iar la data de 20 septembrie 2013 s-a născut minorul R.T., despre care S.M. afirmă că este fiul său. Mai mult, S.M. spune că R.T. are statutul unui copil născut în timpul căsătoriei, motiv pentru care, potrivit Codului civil, acesta ar trebui să poarte
Citește mai mult
numele tatălui său.În întâmpinare, pârâta G.T. a solicitat respingerea cererii ca nefondată, având în vedere că la data nașterii copilului, cei doi nu mai erau căsătoriți, divorțul fiind pronunțat la data de 15 ianuarie 2013 și în consecință, R.T. are statutul unui copil a cărui filiație a fost stabilită în afara căsătoriei, deci era cu neputință ca S.M. să fie tatăl copilului.
Instanța de judecată a admis cererea și a încuviințat ca minorul să poarte numele lui S.M.
Identificați „anomaliile juridice” și soluționați speța
Citește mai mult
recunostcut(executor) ,pot face transcrierea certificatului de nastere al minorului eliberat de autoritățile germane in România la primăria de care apartin?Recunoaşterea de paternitate poate fi contestată dacă nu corespunde realităţii (art. 58 C. fam. -art. 420 NCC, n.n.), însă acest text legal se referă la recunoaşterea extrajudiciară, ca act autonom de recunoaştere a paternităţii unui copil născut din afara căsătoriei, şi nicidecum la aşa-zisa „recunoaştere tacită" sau „acceptare" a reclamantului, care, deşi avea îndoieli în legătură cu paternitatea, aşa cum afirmă, nu a formulat acţiune în tăgada paternităţii. Aceasta, întrucât cu privire la copilul născut în timpul căsătoriei operează prezumţia de paternitate [art. 52 alin. (1)
Citește mai mult
C. fam.), iar soţul mamei are deschisă numai calea acţiunii în tăgăduirea paternităţii, iar nu şi contestarea recunoaşterii, aceasta fiind posibilă numai pentru copilul conceput şi născut în afara căsătoriei [art. 55, art. 56 şi art. 57 alin. (1) C. fam.). Prin urmare, nu se poate face o confuzie între neintroducerea acţiunii în tăgăduirea paternităţii în termenul de 6 luni de la naşterea copilului, cu o recunoaştere a acestuia, deoarece, atât timp cât paternitatea copilului nu este tăgăduită de soţul mamei, operează prezumţia legală potrivit căreia copilul are ca tată pe soţul mamei de la data naşterii sale, iar împotriva acestei prezumţii legale, necontrazise pe calea acţiunii în tăgăduirea paternităţii, instanţa nu are dreptul să stabilească o altă situaţie. în consecinţă, cum recunoaşterea paternităţii este posibilă numai pentru copilul conceput şi născut în afara căsătoriei, tot astfel, contestarea recunoaşterii paternităţii poate fi cerută doar pentru copilul conceput şi născut în afara căsătoriei (C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 99/2007, nepublicatâ).1. Maternitatea copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei, precum şi paternitatea copilului din afara căsătoriei se pot stabili fie prin recunoaştere
Citește mai mult
voluntară, fie pe cale acţiunii în stabilirea maternităţii sau paternităţii, după caz.2. Este considerat copil din câsâtorie (I.P. Filipescu, Tratat, 1998, p. 329; T. Bodoaşcă, Introducere în studiul dreptului familiei, Ed. Burg, Sibiu, 2002, p. 220; I. Deleanu, V. Mărgi-neanu. Prezumţiile în drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 221-222; I. Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 229 şi urm.): a) copilul născut în timpul căsătoriei, între data încheierii căsătoriei şi data desfacerii căsătoriei sau a încetării căsătoriei, fie că a fost conceput în timpul căsătoriei, fie înaintea încheierii acesteia; b) copilul conceput în timpul căsătoriei şi născut după desfacerea, încetarea sau declararea nulităţii căsătoriei, dacă naşterea a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie.
3. Este considerat copil din afara căsătoriei copilul conceput şi născut în afara căsătoriei.
4. Recunoaşterea este actul prin care o femeie sau un bărbat declară că un anumit copil este al său. Atât în cazul filiaţiei faţă de mamă, cât şi al filiaţiei faţă de tată, poate fi recunoscut şi copilul conceput, precum şi copilul decedat, numai dacă a lăsat descendenţi fireşti. Aceasta pentru a împiedica recunoaşterea care s-ar face numai în interesul mamei sau al tatălui cu scopul de a dobândi succesiunea copilului.
5. Recunoaşterea filiaţiei faţă de mamă poate interveni în următoarele situaţii expres şi limitativ prevăzute de text: a) dacă naşterea nu s-a înregistrat în registrul de stare civilă, fie că s-a omis din cauză că nu s-a făcut declaraţia de naştere, fie că nu au existat registre de stare civilă; b) dacă în registrul de stare civilă copilul s-a înregistrat din părinţi necunoscuţi (este vorba de copilul găsit).
6. în ipoteza în care s-a făcut declaraţie de naştere, dar înregistrarea naşterii nu s-a efectuat, atunci omisiunea este din vina delegatului de stare civilă, caz în care nu este necesară recunoaşterea, ci se va proceda la întocmirea actului de naştere pe baza declaraţiei de naştere existente.
7. întrucât, pentru a putea interveni recunoaşterea, se cere condiţia ca naşterea să nu fie înregistrată, o persoană nu ar putea fi recunoscută succesiv de două femei. Odată ce are loc prima recunoaştere, filiaţia copilului este stabilită faţă de femeia de la care provine recunoaşterea, astfel că o nouă recunoaştere de la o altă persoană nu mai poate avea loc, din moment ce prima recunoaştere a fost înregistrată, astfel că nu mai subzistă cerinţa unei naşteri neînregistrate.
8. Recunoaşterea ulterioară poate deveni valabilă atunci când se admite acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de mamă stabilite în baza primei recunoaşteri.
9. Atunci când un copil găsit este adoptat de propria mamă, acesta poate fi ulterior recunoscut de mama sa, atât timp cât adopţia este incompatibilă cu rudenia de sânge.
10. Poate fi recunoscut atât copilul major, cât şi cel minor, deoarece legea nu face nicio distincţie. De asemenea, poate fi recunoscut atât copilul conceput, cât şi cel deja născut. După moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenţi fireşti.
11. Poate fi recunoscut de tată: copilul conceput în afara relaţiilor de căsătorie şi nenăscut încă (desigur, cu condiţia ca la momentul naşterii sale să aibă situaţia juridică de copil din afara căsătoriei), cel conceput şi născut în afara relaţiilor de căsătorie, major sau minor, în viaţă sau decedat, în acest din urmă caz numai dacă a lăsat descendenţi fireşti. Recunoaşterea de paternitate este posibilă faţă de orice copil care, la momentul recunoaşterii, nu are stabilită filiaţia faţă de un bărbat.
12. în cazul în care ulterior recunoaşterii copilului conceput, dar anterior naşterii acestuia, mama s-a căsătorit, va opera prezumţia de paternitate în favoarea soţului mamei din momentul naşterii copilului. într-o astfel de ipoteză recunoaşterea nu va mai opera, ea devenind caducă. Totuşi, aceasta va produce efecte în cazul în care s-ar admite acţiunea în tăgada paternităţii formulată de prezumtivul tată.