Art. 452 Noul cod civil Principiile adopţiei Dispoziţii generale Adopţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Adopţia
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Adopţia
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 452
Principiile adopţiei
Adopţia este supusă cumulativ următoarelor principii:
a) interesul superior al copilului;
b) necesitatea de a asigura creşterea şi educarea copilului într-un mediu familial;
c) continuitatea creşterii şi educării copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă şi culturală;
d) celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei.
| ← Art. 451 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale Adopţia | Art. 453 Noul cod civil Adopţia internaţională Dispoziţii... → |
|---|
În speţă, reclamanta s-a născut la 23 martie 1965 în Paris, mama sa solicitând păstrarea secretului asupra naşterii şi semnând în faţa serviciilor de asistenţă publică un act privind abandonarea copilului său. în urma abandonului, reclamanta a fost declarată „pupilă a statului" şi adoptată de familia Odi£vre, al căror nume îl poartă. Luând cunoştinţă de dosarul său de fostă pupilă a statului, că părinţii săi naturali au mai dat naştere la trei copii, băieţi, reclamanta a reuşit să obţină unele informaţii care nu identificau însă familia sa naturală. în aceste condiţii, reclamanta
Citește mai mult
a depus o cerere la tribunalul de mare instanţă din Paris pentru a cere „să se ridice secretul naşterii sale prin a fi autorizată să i se comunice toate documentele, acte de stare civilă, acte civile şi extrase de pe actele de naştere". Grefierul tribunalului a restituit dosarul către avocatul reclamantei, notând pe margine următoarele: „după examinarea cauzei dumneavoastră, reiese că reclamanta ar trebui eventual să sesizeze tribunalul administrativ pentru a obţine obligarea administraţiei la înlăturarea secretului, ceea ce ar reprezenta o situaţie contrară Legii din 8 ianuarie 1993". Curtea a reţinut că refuzul mamei care a născut în condiţii de anonimat, de a permite, la cererea expresă a copilului astfel născut, minor sau major, divulgarea secretului naşterii sale şi, pe cale de consecinţă, stabilirea atât a adevăratei lui identităţi, cât şi a unor legături de rudenie cu familia biologică, nu constituie o încălcare a obligaţiilor pozitive care revin statelor în temeiul art. 8 al Convenţiei. Hotărârea a fost pronunţată cu opinia separată a 7 judecători, care au votat pentru considerarea încălcării art. 8 al Convenţiei, întrucât legea franceză acceptă ca un obstacol absolut la orice încercare a reclamantei de a afla originile sale biologice, decizia mamei sale de a menţine secretul naşterii, oricare ar fi fost raţiunea sau legitimitatea unei asemenea decizii. S-a arătat că aceasta înseamnă că, în orice împrejurare şi în mod ireversibil, refuzul mamei, concretizat într-o manifestare unilaterală de voinţă, se răsfrânge asupra situaţiei copilului (oricare ar fi vârsta acestuia), care nu dispune de niciun mijloc juridic de a-l transgresa. Mama are un drept discreţionar de a aduce pe lume un copil, care va trăi toată viaţa cu ignorarea originilor sale. Dreptul mamei care a decis să nască fără a i se divulga identitatea se răsfrânge în mod discreţionar şi absolut asupra dreptului copilului de a-şi cunoaşte identitatea biologică, ca aspect al dreptului la viaţă privată, apărat de art. 8 al Convenţiei, anihilând practic acest drept (C.E.D.O., Odievre c. Franţei, 13 februarie 2003, cu comentarii de C. Bîrsan, în P.R. nr. 4/2003, p. 162-172).1. Adopţia trebuie să asigure respectarea cumulativă a unor principii. Aceste principii se regăsesc în cuprinsul art. 2 lit. a), b), c) şi e) din Legea nr. 273/2004, republicată şi se completează cu cele prevăzute la art. 2 lit. d) şi f) din Legea nr. 273/2004, republicată. Este vorba de principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate şi de principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de identificare ale
Citește mai mult
adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti.2. Principiul interesului superior al copilului vizează stabilirea dacă adopţia este cea mai potrivită formă de protecţie a copilului. în cazul în care răspunsul la care se ajunge este unul afirmativ, principiul presupune analiza modului de identificare a persoanei sau familiei apte să adopte la care copilul se adaptează cel mai bine. în aprecierea interesului superior al copilului, care trebuie să existe pe tot parcursul procedurii de adopţie, un rol important revine Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, care supraveghează şi monitorizează permanent evoluţia copilului pe toată durata procedurii de adopţie. Pentru a se stabili dacă adopţia este în interesul superior al copilului este necesară efectuarea anchetei psihosociale, din care să rezulte personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului, antecedentele acestuia, condiţiile în care a crescut şi trăit, orice alte date referitoare la creşterea şi educarea sa, opinia copilului cu privire la adopţie (ceea ce presupune o anumită vârstă a acestuia şi un grad de maturitate care să permită exprimarea poziţiei). Totodată, se impune efectuarea de verificări pentru a se stabili că cel care adoptă are condiţiile necesare creşterii şi dezvoltării armonioase a copilului.
3. Principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial constituie un criteriu în selecţia părinţilor adoptivi. Principiul are ca scop asigurarea cadrului educativ şi afectiv necesar dezvoltării normale a unui copil. în concursul dintre un cuplu căsătorit şi o persoană necăsătorită, cuplul legal căsătorit ar putea invoca în favoarea sa acest principiu. Capacitatea părintelui adoptiv de a asigura copilului un mediu familial se verifică pe baza evaluării familiei, a relaţiilor dintre adoptat şi adoptator.
4. Conform dispoziţiilor art. 19 alin. (l)-(3) din Legea nr. 273/2004, republicată: „(1) Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare reprezintă procesul prin care se realizează identificarea abilităţilor parentale, se analizează îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare, precum şi pregătirea acestora pentru asumarea, în cunoştinţă de cauză, a rolului de părinte. (2) Odată cu evaluarea prevăzută la alin. (1) vor fi analizate şi caracteristicile psihologice, sociale şi medicale ale celorlalţi membri ai familiei sau altor persoane care locuiesc împreună cu solicitantul, precum şi opinia acestora cu privire la adopţie. (3) Evaluarea se realizează pe baza solicitării adoptatorului sau familiei adoptatoare de către direcţia de la domiciliul acestora şi trebuie să aibă în vedere: a) personalitatea şi starea sănătăţii adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de creştere şi educare a unui copil; b) situaţia economică a persoanei/familiei, analizată din perspectiva surselor de venit, a continuităţii acestora, precum şi a cheltuielilor persoanei/familiei; c) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte; d) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei 2 soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere; e) impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta". Chiar dacă dispoziţiile legale mai sus citate cuprind doar o enumerare cu caracter general a criteriilor ce trebuie avute în vedere la evaluare, fără a se detalia prin precizarea unui minim de calităţi sau prin descrierea acelor trăsături de personalitate care să califice o familie pentru calitatea de adoptator, este evident că evaluarea trebuie să aibă în vedere în primul rând interesul copilului (privit în mod general, deci prin raportare la situaţia ipotetică a unui copil care ar putea fi adoptat de acea familie), fără a se tinde la constatarea unei situaţii ideale sub raportul tuturor parametrilor enumeraţi de lege. Familia trebuie să confere certitudinea că poate asigura condiţii prielnice pentru creşterea, dezvoltarea, educarea şi inserţia socială a unui copil.
5. Principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală, lingvistică, religioasă, are în vedere asigurarea unei mediu stabil copilului, necesar formării şi dezvoltării personalităţii sale.
6. Principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei trebuie să guverneze deopotrivă activitatea Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi activitatea instanţei de judecată. în respectarea acestui principiu, prin Legea nr. 273/2004, republicată, s-au stabilit termene scurte de 120 de zile de la depunerea cererii de evaluare pentru întocmirea raportului final de evaluare a capacităţii de a adopta a solicitantului, care conţine şi propunerea privind eliberarea sau neeliberarea atestatului [art. 192 alin. (1)), de 5 zile lucrătoare de la comunicarea raportului pentru contestarea rezultatului nefavorabil al evaluării [art. 19J alin. (3)), de 15 zile de la comunicare pentru atacarea dispoziţiei privind neacordarea/retragerea atestatului de persoană/familie aptă pentru adopţie la tribunalul de la domiciliul adoptatorului [art. 19'], de 30 de zile de la luarea în evidenţă a cazului de către compartimentul de adopţii şi postadopţii în care Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială domiciliază copilul sesizează tribunalul de la domiciliul copilului în vederea încuviinţării deschiderii procedurii adopţiei interne [art. 222 alin. (2)], de 90 de zile de încredinţare a copilului persoanei sau familiei care doreşte să adopte [art. 30 alin. (1)], de 90 de zile pentru încredinţarea în vederea adopţiei de către instanţa judecătorească de la domiciliul copilului [art. 33 alin. (2)]. Principiul este consacrat şi de art. 68 din Legea nr. 273/2004, republicată, text potrivit căruia cererile prevăzute de Legea nr. 273/2004, republicată, se soluţionează cu celeritate.
7. Principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate este regăsit în cuprinsul Legii nr. 273/2004, republicată, nu numai în art. 2 lit. d), ci şi în următoarele texte legale, informarea fiind prevăzută atât anterior adopţiei, cât şi ulterior acesteia: a) în art. 4, text conform căruia pe tot parcursul procedurii de adopţie direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să ofere copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora; b) în art. 17 alin. (3), normă potrivit căreia anterior exprimării consimţământului, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui şi informa pe acesta, ţinând seama de vârsta şi de maturitatea sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie, şi va întocmi un raport în acest sens; c) în art. 572, text conform căruia persoanele adoptate au dreptul să solicite şi să obţină informaţii care atestă adopţia, precum şi informaţii cu caracter general vizând traseul instituţional şi istoricul personal care nu dezvăluie identitatea părinţilor fireşti; dezvăluirea adopţiei poate fi făcută numai în cazul persoanelor care au dobândit capacitate deplină de exerciţiu; furnizarea acestor informaţii se realizează de către Oficiu (organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii, cu atribuţii de supraveghere şi coordonare a activităţilor referitoare la adopţie; în acest sens, Legea nr. 274/2004 (M. Of. nr. 557/2004) reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Adopţii); părinţii fireşti sau rudele biologice ale persoanelor adoptate pot obţine informaţii cu caracter general vizând persoana adoptată numai dacă există acordul expres al acesteia sau, după caz, al persoanei sau familiei adoptatoare; d) în art. 58 alin. (1), normă potrivit căreia adoptatorii sunt obligaţi să informeze gradual copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai mici, cu sprijinul specialiştilor din cadrul compartimentului de adopţii şi postadopţii al direcţiei; e) în art. 70 alin. (2) şi (21), text conform căruia, la judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului, a cererii de încredinţare în vederea adopţiei, a cererii de desfacere a adopţiei, precum şi a cererii privind nulitatea adopţiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la încuviinţarea adopţiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, acestuia i se va solicita consimţământul; în cazul în care ascultarea copilului nu este obligatorie, acestuia i se solicită opinia, în măsura în care este posibil; f) în art. 70 alin. (3), text conform căruia opinia copilului exprimată la judecarea cererilor prevăzute de Legea nr. 273/2004, republicată, va fi luată în considerare şi i se va acorda importanţa cuvenită, avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate; în situaţia în care instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, aceasta este obligată să motiveze raţiunile care au condus la înlăturarea opiniei copilului.
Totodată, conform art. 264 NCC, în procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei. Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta şi cu gradul său de maturitate.
8. Principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti consacră caracterul confidenţial al datelor de identificare ale adoptatorului, ale familiei adoptatoare, identitatea părinţilor fireşti, neputând fi dezvăluite de persoanele şi autorităţile care le cunosc în virtutea atribuţiilor lor de serviciu. Principiul
se regăseşte nu numai în art. 2 lit. f), ci şi în cuprinsul următoarelor texte legale: a) art. 42 alin. (2), text conform căruia chemarea părinţilor fireşti în faţa instanţei competente să încuviinţeze adopţia se face prin invitaţie adresată acestora, în camera de consiliu, fără a se indica date cu privire la dosar sau alte date care ar permite, în orice fel, divulgarea identităţii sau a altor informaţii cu privire la persoana ori familia adoptatoare; b) art. 58 alin. (2), normă conform căreia adoptatorii şi adoptatul au dreptul să obţină din partea autorităţilor competente extrase din registrele publice al căror conţinut atestă faptul, data şi locul naşterii, dar nu dezvăluie în mod expres adopţia şi nici identitatea părinţilor fireşti.
9. Identitatea părinţilor fireşti ai copilului poate fi cunoscută de copil după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu (adică la momentul împlinirii vârstei de 18 sau anterior acestei vârste, la momentul căsătoriei sale ori la momentul recunoaşterii anticipate a capacităţii depline de exerciţiu în condiţiile art. 40 NCC). în acest sens, conform art. 58 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 273/2004, republicată, adoptatul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul său ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la informaţiile aflate în posesia oricăror autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor săi fireşti. Instanţa citează direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, Oficiul, precum şi orice altă persoană a cărei ascultare poate fi utilă pentru soluţionarea cererii şi va putea admite cererea dacă, potrivit probelor administrate, constată că accesul la informaţiile solicitate nu este dăunător integrităţii psihice şi echilibrului emoţional al solicitantului şi dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere adecvată. Anterior dobândirii capacităţii depline de exerciţiu, identitatea părinţilor fireşti ai copilului poate fi dezvăluită numai cu titlu excepţional, atunci când este justificată de motive medicale. Cererea poate fi formulată de copilul adoptat, de adoptatori, de descendenţii copilului adoptat ori de reprezentantul unui spital sau al unei instituţii medicale. Persoanele adoptate care deţin informaţii asupra identităţii părinţilor fireşti se pot adresa direct Oficiului pentru realizarea demersurilor vizând contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice. Prin această reglementare se asigură protecţia dreptului la viaţă privată, ocrotit de art. 8 al Convenţiei europene a drepturilor omului.
10. în sistemul francez, spre deosebire de cel românesc, există o lege potrivit căreia secretul identităţii părinţilor copilului poate fi înlăturat numai sub rezerva acordului expres exprimat în acest sens de mamă şi de copil, oricare ar fi vârsta acestuia. în Franţa este admisă naşterea sub anonimat, numită şi „naştere sub X" (accouchement sous X) (a se vedea: Ph. Malaurie, H. Fulchiron, Droit civil. La familie, 4C ed., Defrenois, Paris, 2011, p. 440-448;I. Thery, Couple, filiation et parente aujourd'hui, Editions Odile Jacob, Paris, 1998, p. 178-180).