Art. 454 Noul cod civil Procedura adopţiei Dispoziţii generale Adopţia

JURISPRUDENŢĂ

1. Procedura adopţiei este o măsură alternativă de protecţie şi subsidiară, prevăzută de art. 39 din Legea nr. 272/2004, care poate fi luată în ipoteza în care nu a fost cu putinţă nici reintegrarea copilului în familie şi nici plasamentul său în familia extinsă sau substitutivă. Procedura adopţiei interne a fost organizată pe trei etape: încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei, încredinţarea copilului în vederea adopţiei şi încuviinţarea propriu-zisă a adopţiei şi, pentru fiecare etapă, a fost stabilită o procedură care trebuie urmată cu stricteţe de către instituţia

Citește mai mult

abilitată să efectueze demersurile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 273/2004. Iniţierea procedurii de adopţie se face numai dacă a fost cu neputinţă reintegrarea copilului în familia sa sau plasamentul copilului în familia extinsă. în acest sens, D.G.A.S.P.C. are obligaţia de a face toate demersurile pentru ca acel copil să fie reintegrat în familie, demersuri care se întreprind în baza planului individualizat de protecţie stabilit pentru copil. Eşecul acestor demersuri constituie baza măsurii alternative a deschiderii procedurii de adopţie. La deschiderea procedurii adopţiei, părinţii fireşti trebuie să fie informaţi în mod corespunzător asupra consecinţelor adopţiei, să li se asigure consiliere şi informare înainte ca aceştia să îşi dea consimţământul la adopţie şi D.G.A.S.P.C. are obligaţia să întocmească un raport în acest sens. Potrivit dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 273/2004, anterior exprimării consimţământului copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, acesta trebuia să fie sfătuit şi informat de consecinţele adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie şi trebuia întocmit un raport în acest sens, care să fie depus la dosarul deschiderii procedurii de adopţie. Procedura deschiderii adopţiei prevede necesitatea luării consimţământului la adopţie al părinţilor fireşti în faţa instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 273/2004 (C.A. Cluj, s. civ., de mun. şi asig. soc., min. şi fam. dec. nr. 7/2008, nepublicotâ).

2. Copilul minor este fiica pârâtei şi provine dintr-o relaţie de concubinaj, neavând stabilită filiaţia faţă de tată. întrucât mama a abandonat copilul în spital, el a fost plasat la asistent maternal. Reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a efectuat demersuri pentru reintegrarea copilului în familie şi pentru plasamentul lui în familia extinsă sau substitutivă, însă încercările nu au reuşit, întrucât mama nu are posibilităţi materiale pentru creşterea copilului şi nici nu s-a arătat interesată de soarta acestuia şi nicio rudă până la gradul IV nu este de acord să-şi asume responsabilitatea creşterii copilului, aşa cum rezultă din raportul asupra anchetei sociale întocmit, precum şi din declaraţiile date de pârâtă şi rudele acesteia. în condiţiile în care pârâta s-a prezentat în instanţă şi şi-a exprimat consimţământul la adopţie, planul individualizat de protecţie, prezentat tribunalului, are ca finalitate adopţia internă, se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de Legea privind regimul juridic al adopţiei pentru încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne. Exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti revine Consiliului Judeţean, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii (Trib. Bistriţa-Nâsâud, s. civ., sent. nr. 10/2008, nepublicată).

3. S-a respins ca nefondată cererea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului privind deschiderea procedurii adopţiei interne a minorei. în cauză trebuia depusă sentinţa civilă prin care s-a înlocuit măsura de plasament în regim de urgenţă de la asistentul maternal la un alt asistent maternal, cu menţiunea că este definitivă şi irevocabilă. Era necesar să se facă dovada că o soră minoră a mamei a născut o fetiţă a cărei paternitate nu a fost recunoscută, aceasta pentru a se justifica faptul că plasamentul copilului în familia sau în familia extinsă nu este posibil. De asemenea, trebuia să se facă dovada demersurilor pentru integrarea copilului în familia substitutivă, sens în care se va depune sentinţa indicată mai sus şi se va face dovada şi altor demersuri în acest sens. Apoi, planul individualizat de protecţie, necesar potrivit Legii nr. 273/2004, trebuia întocmit potrivit dispoziţiilor art. 4 lit. e) din Legea nr. 272/2004, şi anume să aibă la bază evaluarea psihosocială a copilului şi a familiei sale. Dacă planul individualizat de protecţie trebuia să aibă la bază evaluarea psihosocială a copilului şi a familiei sale, reiese că aceasta din urmă trebuia făcută anterior planului de protecţie, iar nu ulterior. Dacă vor fi îndeplinite cele de mai sus, se poate considera că demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia lărgită au eşuat, iar planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia internă (C.A. Cluj, s. civ., mun. şi asig. soc., min. şi fam., dec. nr. 5/2010, nepublicotâ).

4. Reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în contradictoriu cu pârâţii, a solicitat să se încuviinţeze adopţia copilului; să se dispună ca pe viitor acesta să poarte numele comun al adoptatorilor şi să se dispună efectuarea menţiunilor cuvenite în registrele de stare civilă. Pârâţii s-au înfăţişat la tribunal, şi-au exprimat consimţământul la adopţia copilului şi au declarat că sunt de acord cu admiterea cererii promovate de reclamantă. Minora nu avea stabilită filiaţia faţă de tată, iar Comisia pentru protecţia copilului a instituit în beneficiul acesteia măsura plasamentului, stabilindu-se că minora provine dintr-o relaţie întâmplătoare a mamei, care este dezinteresată de educarea şi creşterea fiicei sale şi solicită adoptarea unei măsuri de protecţie specială. Prin sentinţă civilă devenită irevocabilă prin nerecurare s-a constatat existenţa consimţământului mamei la adopţia fetei şi s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne. Apropierea dintre copil şi familia adoptivă s-a realizat încă dinaintea integrării celui dintâi în sistemul de protecţie specială, iar după darea hotărârii comisiei, acesta s-a aflat în îngrijirea neîntreruptă a persoanelor de plasament. în toată această perioadă de timp, pârâţii au dovedit abilităţi de adevăraţi părinţi, străduindu-se cu prisosinţă să obţină o formare adecvată, conformă vârstei minorei. Buna relaţionare dintre ei face ca raporturile statornicite să primească o caracteristică identică cu cea de părinţi-copil. Pârâţii pot oferi copilului şi garanţii material-financiare, având o locuinţă şi dobândind venituri consistente de la locurile de muncă unde sunt angajaţi. O opinie favorabilă lor o exprimă colegii de muncă, unde sunt apreciaţi ca buni profesionişti şi colaboratori cu membrii colectivului din care fac parte. Starea de fapt expusă, atestată probator prin raportul final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi familia adoptatoare, raportul final de evaluare a capacităţii de a adopta a familiei potenţial adoptatoare, adeverinţe de salarizare şi caracterizări depuse la dosar, fără a exista vreun impediment la adopţie, conduc la concluzia că măsura alternativă de protecţie concordă cu interesul minorei de a fi educată, îngrijită şi în general crescută de către familia pârâţilor (Trib. Bistriţa-Năsâud, s. civ., sent. nr. 56/2011, nepublicatd).

5. S-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne a minorei, a cărei mamă a decedat şi fără a avea stabilită filiaţia faţă de tată, iar apoi a fost încredinţată în vederea adopţiei pârâţilor, reţinându-se, în esenţă, că în procesul de identificare a celui mai potrivit adoptator, în lipsa solicitării încredinţării din partea singurei rude în viaţă a fetiţei şi a asistentului maternal la care a fost plasată, s-au selectat pârâţii, între aceştia şi copil demonstrându-se o compatibilitate teoretică. Prin urmare, li s-a încredinţat copilul pentru o perioadă de 90 de zile, în care reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului urma să verifice capacitatea de adaptare a acesteia în noul mediu familial, temei în baza căruia se va putea aprecia ulterior asupra relaţiilor de familie ce s-ar putea lega prin adopţie. Dovezile depuse (rapoartele bilunare privind evoluţia copilului şi rezultatele acomodării acesteia în familia adoptatoare, precum şi raportul final, documentele care însoţesc cererea de încuviinţare a adopţiei) atestă, în afara oricărui dubiu, că adopţia este în interesul minorei, tradus în oportunitatea şi nevoia acesteia de a deveni membru component al unei familii bine închegate, stabile din punct de vedere afectiv, dispusă să-şi asume responsabilitatea creşterii şi educării fetiţei, între membrii căreia, în perioada încredinţării, s-a realizat şi o compatibilitate practică efectivă. Aceleaşi probe nu conduc spre ideea existenţei vreunui impediment la legalizarea raporturilor de filiaţie. în corelare cu mijloacele probatorii analizate, se găsesc caracterizările făcute pârâţilor de către apropiaţii lor; în plus, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare a locuinţei şi prin adeverinţele de salarizare depuse, se dovedeşte că familia adoptatoare este aptă să asigure condiţii optime material-financiare pentru întreţinerea minorei. Adoptatul dobândeşte numele adoptatorului, fiind admisă şi cererea având ca obiect schimbarea prenumelui, găsindu-se justificat motivul pentru care s-a cerut modificarea, adică acela al respectării obiceiului ca părinţii să atribuie copilului prenumele lor. în acelaşi timp, prin acordarea unui nou prenume se întăreşte încă o dată convingerea pârâţilor că au devenit în mod real părinţi, după cum şi-au dorit, iar pe de altă parte, împrejurarea se consideră că nu afectează persoana copilului; acesta fiind de vârstă mică, se poate acomoda uşor cu noul apelativ (Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 22/2011, nepublicata).

6. Cererea de încuviinţare a adopţiei formulată este însoţită de actele necesare, potrivit art. 40 alin. (2) din Legea nr. 273/2004, republicată. Conform art. 34 lit. c) din Legea nr. 273/2004, republicată, încredinţarea în vederea adopţiei nu a fost necesară pentru copilul pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta a fost plasat la adoptator, măsura plasamentului durând de cel puţin 90 de zile. Potrivit art. 36 alin. (2), art. 41 alin. (3) din Legea nr. 273/2004, republicată, direcţia a depus raportul final privind evoluţia copilului şi evoluţia acomodării acestuia la familia adoptatoare, în cuprinsul căruia se consideră că este în interesul superior al copilului să fie adoptat de către această familie, arătându-se că procesul de integrare a copilului s-a încheiat, acesta găsind doi părinţi care îl iubesc şi sunt încântaţi de progresele lui.

De asemenea, la dosar a fost depus raportul de anchetă socială privind situaţia acestui copil, din care rezultă că a fost părăsit imediat după naştere în spital şi ulterior nu a fost vizitat niciodată de către mamă sau de alte rude până la gradul IV, iar adoptatorii şi-au exprimat în faţa instanţei consimţământul la adopţia copilului. Astfel că, pe baza înscrisurilor administrate, instanţa şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului şi a admis cererea de încuviinţare a adopţiei. în baza art. 473 alin. (1) şi (3) NCC, copilul adoptat dobândeşte prin adopţie numele de familie al adoptatorilor şi, la cererea familiei adoptatoare, va fi schimbat prenumele copilului adoptat, fiind dorinţa familiei adoptatoare de a mai adăuga un prenume copilului. în baza art. 473 alin. (5) NCC, în temeiul hotărârii judecătoreşti irevocabile, serviciul de stare civilă competent va întocmi copilului act de naştere, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Domiciliul copilului adoptat se află la familia adoptatoare (Trib. pt. min. şi fam. Braşov, sent. nr. 368/2011, nepublicatâ). Notă. Conform art. 34 lit. c) din Legea nr. 273/2004, republicată, modificat prin Legea nr. 233/2011, încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta se afla în plasament la unul dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 2 ani.

7. în intervalul de timp în care fetiţa s-a găsit neîntrerupt în îngrijirea pârâţilor, datorită disponibilităţii şi eforturilor susţinute ale familiei de plasament, o parte din carenţele stării de sănătate ale celei dintâi au fost eliminate prin tratamente şi metode medicale specifice bolii care a determinat încadrarea acesteia în gradul de handicap accentuat. Şi pentru viitor este demonstrată dorinţa pârâţilor de a ameliora pe toate căile posibile situaţia în care se află copilul. Datorită preocupării deosebite de care au dat dovadă, între pârâţi şi copil s-a reuşit să se stabilească un raport de genul părinte-copil. împrejurările de fapt reţinute îşi găsesc suportul probator în raportul final referitor la evoluţia dintre copil şi familia adoptatoare şi raportul final de evaluare a capacităţii de a adopta a acesteia. Sunt îndeplinite cerinţele legale cuprinse în art. 452 lit. a)-c), art. 455 alin. (1), art. 460 alin. (1), art. 461, art. 463 alin. (1) şi art. 465 NCC. Astfel, se reţine că diferenţa de vârstă dintre minora, în vârstă de 3 ani şi jumătate, şi pârâţi este mai mare de 18 ani, viitorii părinţi prezintă fără cel mai mic dubiu garanţii că sunt apţi material şi moral să o crească pe copilă ca pe adevăratul lor copil, părintele firesc, singurul faţă de care s-a fixat rudenia, şi-a exprimat consimţământul la adopţie în procedura reglementată de Legea nr. 273/2004. Toate aceste argumente conduc la aprecierea că adopţia este o măsură de protecţie alternativă conformă cu interesul minorei, ce reclamă necesitatea de a i se asigura şi continua creşterea şi educarea într-un mediu familial deosebit de corespunzător, cel al pârâţilor. Consideraţiile aduse de pârâţi în sensul schimbării prenumelui adoptatului (în conformitate cu preceptele tradiţionale, fiica va purta numele mamei, fiind botezată de naşi în perioada în care se afla la spital) pot fi catalogate ca motive temeinice pentru schimbarea analizată. în acest sens, se reţine că modificarea le întăreşte părinţilor actuali credinţa că sunt părinţii unui copil ce are atributele dorite de ei, minora s-a obişnuit deja cu apelativul ales, cei apropiaţi adresându-i-se în acest fel, ceea ce nu este de natură a-i prejudicia în vreun mod statutul (Trib. Bistriţa-Nâsâud, s. I civ., sent. nr. 81/2011, nepublicatâ). Notă. Potrivit art. 49 din Legea nr. 71/2011, adopţiile încuviinţate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil rămân supuse, în ceea ce priveşte validitatea lor, legii în vigoare la data când au fost încuviinţate. Ca atare, în privinţa adopţiilor neîncuviinţate anterior datei de 1 octombrie 2011, legea nouă este de imediată aplicare.

8. Pe parcursul derulării procedurii în vederea finalizării adopţiei, reclamanta a început demersul de identificare a celei mai potrivite familii adoptatoare, în contextul căruia i-a ales pe pârâţi. în selectare s-a constatat imposibilitatea încredinţării la una dintre persoanele enumerate în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 [art. 31 din legea republicată, abrogat la data de 7 aprilie 2012) (rude din familia extinsă, persoana la care a fost plasată), s-au avut în vedere împrejurările că pârâţii prezintă garanţii morale şi condiţii materiale necesare creşterii şi dezvoltării armonioase a unui copil, circumstanţe deduse din atestatul emis de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, precum şi din raportul final de evaluare a capacităţii de a adopta a familiei potenţial adoptatoare, fişa de evaluare psihologică a familiei, ancheta socială, adeverinţa de venituri a pârâtului, caracterizările familiei provenind de la apropiaţi şi colegi de muncă, extrasul de carte funciară asupra imobilelor deţinute în proprietate de pârâţi, toate anexate cererii de chemare în judecată. Totodată, s-a verificat existenţa unei compatibilităţi teoretice, chiar şi una de început practică. în atari circumstanţe, acţiunea introductivă a fost admisă, iar fetiţa a fost încredinţată pârâţilor pentru 90 de zile, interval de timp în care se va putea realiza între ei o potrivire practică completă şi finală, direcţia reclamantă evaluând capacitatea lor de adaptare fizică şi psihică, gradul de integrare a fetei în noul mediu familial, elemente ce vor fi avute în vedere posibil în următoarea fază, cea a încuviinţării adopţiei [Trib. Bistriţa-Nâsâud, s.lciv., sent. nr. 98/2011, nepublicotâ). Notă. Potrivit art. 291 din Legea nr. 273/2004, republicată, introdus prin Legea nr. 233/2011, potrivirea este o etapă premergătoare încredinţării în vederea adopţiei, prin care se identifică şi selectează cea mai potrivită persoană/familie atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale copilului şi se stabileşte compatibilitatea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare. Potrivirea se realizează acordându-se prioritate rudelor copilului din cadrul familiei extinse (în cadrul căreia se includ părintele, copilul şi rudele fireşti până la gradul 4 inclusiv) şi altor persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Procesul de potrivire include o componentă teoretică şi una practică.

9. Cu privire la dispoziţiile legale privitoare la revizuirea hotărârii de încuviinţare a adopţiei, soluţia legislativă prevăzută în cuprinsul art. 231 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 este justificată de necesitatea desfăşurării procedurilor de adopţie, în toate etapele sale, cu asigurarea tuturor garanţiilor, inclusiv a celor procedurale, pentru respectarea interesului copilului şi a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, precum şi pentru protecţia datelor cu caracter personal. Totodată, textul art. 234 reglementează repunerea pe rol şi respingerea cererii de încredinţare a copilului în vederea adopţiei, fapt ce nu este de natură să aducă atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, stabilind doar condiţiile şi regulile procedurale în care instanţa respinge cererea. Soluţia instanţei este impusă de nerespectarea uneia dintre condiţiile de fond esenţiale pentru încuviinţarea adopţiei, şi anume consimţământul părinţilor fireşti. în plus, dreptul părţilor la un proces echitabil este asigurat de reglementarea, în cuprinsul art. 13 din Legea nr. 273/2004, a posibilităţii instanţei judecătoreşti de a trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului. în ceea ce priveşte art. 23* din Legea nr. 273/2004, pretinsa încălcare a principiului disponibilităţii nu prezintă niciun fel de relevanţă prin raportare la dispoziţiile Legii fundamentale, principiul neregăsindu-se în cuprinsul art. 16 sau art. 21 din Constituţie. în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23s alin. (1) şi (2) din Legea nr. 273/2004, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, s-a apreciat că textele de lege criticate dispun pentru viitor şi se aplică, de la data intrării lor în vigoare, unor situaţii juridice în curs de derulare, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea principiului neretroactivităţii legii. De altfel, în jurisprudenţă sa. Curtea Constituţională a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unor situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare". în acelaşi timp, neconcordanţa dintre legile în vigoare în aceeaşi materie nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare în timp a acestora. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 23* alin. (1) din Legea nr. 273/2004, Curtea a constatat că textul de lege criticat se aplică în mod egal, fără discriminări pe considerente arbitrare, tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei, astfel încât nu se poate reţine contradicţia acestuia cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 din Legea nr. 273/2004, prin raportare la dispoziţiile art. 16, art. 20 alin. (2), art. 124 şi art. 126 din Constituţie, întrucât prevederile de lege criticate sunt justificate de principiul esenţial al adopţiei, şi anume promovarea interesului superior al copilului. Altfel, lipsa exprimării consimţământului părinţilor fireşti în faţa instanţei judecătoreşti şi în procedura încuviinţării adopţiei poate produce efecte dintre cele mai grave cu privire la relaţiile dintre copil şi familia sa naturală, precum şi cu privire la dezvoltarea socio-psihoculturală a acestuia. în ceea ce priveşte pretinsa încălcare de către art. 361 din Legea nr. 273/2004 a principiului adevărului obiectiv şi principiului contradictorialităţii, precum şi a normelor procedurale, acestea nu constituie probleme de constituţionalitate, ci eventuale neconcordanţe între textul criticat şi principii şi norme de drept procedural, care exced controlului de constituţionalitate (C.C., dec. nr. 454/2010, M. Of. nr. 338/2010). Notă. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, ca urmare a modificării şi completării prin O.U.G. nr. 102/2008, Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei a fost republicată în M. Of. nr. 788/2009, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, în urma republicării legii, art. 231-23s şi art. 36: au devenit art. 24-28, respectiv art. 42. De la data de 7 aprilie 2012, art. 24, art. 26, art. 27 şi art. 42 au fost modificate prin Legea nr. 233/2011 (M. Of. nr. 860/2011).