Art. 49 Noul cod civil Cazul general Declararea judecătorească a morţii Capacitatea civilă a persoanei fizice
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Capacitatea civilă a persoanei fizice
SECŢIUNEA a 3-a
Declararea judecătorească a morţii
Capacitatea civilă a persoanei fizice
SECŢIUNEA a 3-a
Declararea judecătorească a morţii
Art. 49
Cazul general
(1) În cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă.
(2) Dacă data primirii ultimelor informaţii sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut în alin. (1) se socoteşte de la sfârşitul lunii în care s-au primit ultimele informaţii sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârşitul anului calendaristic.
| ← Art. 48 Noul cod civil Confirmarea actului anulabil Capacitatea... | Art. 50 Noul cod civil Cazuri speciale Declararea... → |
|---|
Am observat ca pentru a putea declara decesul unei persoane disparute este necesara implinirea catorva conditii, una dintre ele fiind "indicii cum ca aceasta ar fi decedata ".
In situatia in care nu exista astfel de indicii, se poate declara ?
Situatie pe scurt persoana a disparut in circumsante usor dubioase precum semne de intrare prin efractie in locuinta respectiva. Lucru care s-a intamplat in urma cu aproximativ 8 ani, de atunci neavand absolut nicio alta informatie.
In aceasta situatie se poate declara totusi decesul ?
Aveti de asemenea idee, in aceasta perioada daca un astfel de
Citește mai mult
dosar se poate judeca si daca da, cam care este perioada de eliberarea a certificatului de deces sau a solutionarii situatiei ?Multumesc mult
O zi usoara
Ionut.
Citește mai mult
în dreptul civil. Persoana fizicâ. Persoana juridica, ed. a 5-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 302).2. Analiza instituţiei declarării judecătoreşti a morţii presupune observarea, în principal, a condiţiilor în care aceasta poate interveni, procedura de urmat şi efectele hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii. Din interpretarea dispoziţiilor legale rezultă că trebuie îndeplinite, cumulativ, trei condiţii de fond pentru a se putea declara moartea persoanei fizice: persoana să fie dispărută; să existe indicii că a încetat din viaţă; să fi trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă. Trebuie să observăm că nu orice lipsă a persoanei justifică trecerea la declararea judecătorească a morţii. Este necesar să fie vorba despre o dispariţie, calificată sub dublu aspect: pe de o parte, ea trebuie să aibă o durată minimă de 2 ani şi, pe de altă parte, trebuie să existe indicii că persoana nu ar mai fi în viaţă (I. Dogaru, S. Cercel p. 46).
3. Termenul de 2 ani se calculează, după caz, de la: a) data stabilită din probele administrate în cauză (înscrisuri, martori) ca fiind data ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că persoana era în viaţă; b) ultima zi a lunii în care s-au primit ultimele informaţii sau indicii; c) ziua de 31 decembrie a anului în care se plasează ultimele informaţii sau indicii.
4. în raporturile de drept internaţional privat, declararea morţii şi stabilirea decesului sunt cârmuite de ultima lege naţională a persoanei dispărute. Dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea română (art. 2574 NCC). Legea naţionala este, după caz: legea statului a cărui cetăţenie o are persoana fizică; legea aceluia dintre state a cărui cetăţenie o are şi de care este cel mai strâns legată, în special prin reşedinţa sa obişnuită, în cazul în care persoana are mai multe cetăţenii; legea statului unde are reşedinţa obişnuită, în cazul persoanei care nu are nicio cetăţenie sau în cazul refugiaţilor.
Art. 2574
Declararea judecătorească a morţii
Declararea morţii, stabilirea decesului şi a datei prezumate a morţii, precum şi prezumţia că cel dispărut este în viaţă sunt cârmuite de ultima lege naţională a persoanei dispărute. Dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea română.
Decretul nr. 31/1954:
Art. 16. (2) Cel astfel declarat dispărut poate fi declarat mort. de asemenea prin hotărâre judecătorească, dacă de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă au trecut patru ani. Declararea morţii nu poate fi. însă. hotărâtă mai înainte de împlinirea unui termen de şase luni de la data afişărilor şi publicării extrasului de pe hotărârea prin care s-a declarat dispariţia.
Art. 17. (1) Dacă ziua ultimelor ştiri despre cel care lipseşte de la domiciliu nu se poate stabili, termenele prevăzute în art. 16 alin. (1) şi (2) se vor socoti de
Citește mai mult
la sfârşitul lunii ultimelor ştiri, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna. de la sfârşitul anului calendaristic.