Art. 52 Noul cod civil Data prezumată a morţii celui dispărut Declararea judecătorească a morţii Capacitatea civilă a persoanei fizice
| Comentarii |
|
Capacitatea civilă a persoanei fizice
SECŢIUNEA a 3-a
Declararea judecătorească a morţii
Art. 52
Data prezumată a morţii celui dispărut
(1) Cel declarat mort este socotit că a încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morţii. Dacă hotărârea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii.
(2) În lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50, după caz.
(3) Instanţa judecătorească poate rectifica data morţii stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (1) şi (2), dacă se dovedeşte că nu era posibil ca persoana declarată moartă să fi decedat la acea dată. În acest caz, data morţii este cea stabilită prin hotărârea de rectificare.
| ← Art. 51 Noul cod civil Procedura de declarare a morţii... | Art. 53 Noul cod civil Prezumţie Declararea judecătorească a... → |
|---|
Data morţii se stabileşte potrivit cu împrejurările morţii. Din investigaţiile poliţiei şi relatările reclamantei a rezultat că soţul său a plecat pe front în anul 1942 şi din cursul anului 1944 nu a mai parvenit nicio ştire din care să rezulte că ar mai fi în viaţă. Ştirile provenind din anul 1944, fără a se cunoaşte luna corespunzătoare, data ultimelor ştiri este 31 decembrie 1944 - ziua care marchează sfârşitul anului calendaristic (C.S.J., dec. nr. 976/1999, în C. Turianu p. 177).
Citește mai mult
despre care există indicii că a încetat din viaţă) sau de 6 luni (în cazul declarării morţii persoanei dispărute în împrejurări deosebite). De precizat că data morţii nu este niciodată aceea a pronunţării hotărârii declarative de moarte şi nici aceea a rămânerii irevocabile a acestei hotărâri, ci este întotdeauna o dată anterioară, stabilită prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii. Hotărârea declarativă de moarte produce efect retroactiv, în sensul că persoana este considerată moartă începând cu data morţii stabilită prin hotărârea judecătorească (C.T. Ungureanu p. 78).2. Data morţii prezumate stabilită de către instanţa de judecată are caracter relativ. Atunci când apar noi indicii mai concludente din care să reiasă că alta este data morţii, se va recurge la rectificarea ei. Cererea de rectificare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat hotărârea, la cererea oricărei persoane interesate. în cazul în care se dovedeşte că alta este data morţii decât cea stabilită anterior, instanţa de judecată o va rectifica (E. Lupan, I. Sabău-Pop p. 30).
3. Rectificarea datei morţii este o acţiune care are ca obiect stabilirea altei date a morţii decât aceea care este cuprinsă în hotărârea iniţială a instanţei de judecată şi, prin urmare, nu trebuie confundată cu îndreptarea hotărârilor judecătoreşti, cu revizuirea sau cu rectificarea actului de stare civilă. în caz de rectificare a datei morţii, efectele care sunt legate de hotărârea declarativă de moarte se vor raporta la noua dată a morţii (P. Truşcă p. 308).
4. Atunci când se cere rectificarea datei morţii unei persoane care are în patrimoniu bunuri imobile, instanţa, din oficiu, va dispune notarea cererii în cartea funciară.
5. în raporturile de drept internaţional privat, stabilirea datei prezumate a morţii este cârmuită de ultima lege naţională a persoanei dispărute. Dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea română (art. 2574 NCC). Legea naţională este, după caz: legea statului a cărui cetăţenie o are persoana fizică; legea aceluia dintre state a cărui cetăţenie o are şi de care este cel mai strâns legată, în special prin reşedinţa sa obişnuită, în cazul în care persoana are mai multe cetăţenii; legea statului unde are reşedinţa obişnuită, în cazul persoanei care nu are nicio cetăţenie sau în cazul refugiaţilor.
Decretul nr. 31/1954: Art. 18. (1) De îndată ce hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă, cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotărâre, ca fiind aceea a morţii. (2) în lipsă de indicii îndestulătoare, se va stabili ca dată a morţii ultima zi a termenului după care se poate cere declararea judecătorească a morţii. (3) Instanţa judecătorească va putea rectifica data morţii stabilită potrivit dispoziţiilor prezentului articol, dacă se va dovedi ca adevărată o altă dată.