Art. 496 Noul cod civil Locuinţa copilului Drepturile şi îndatoririle părinteşti
| Comentarii |
|
Drepturile şi îndatoririle părinteşti
Art. 496
Locuinţa copilului
(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi.
(2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.
(3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.
(4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege.
(5) Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
| ← Art. 495 Noul cod civil Înapoierea copilului de la alte... | Art. 497 Noul cod civil Schimbarea locuinţei copilului... → |
|---|
Povestea mea suna cam asa: Sunt tatal unui minunat baietel de 6 luni. Fiind plecat la munca, sotia l-a luat si a plecat cu el in alt judet, la mama ei pe motiv ca vrea sa locuiasca la oras. Ea a plecat fara acordul meu. Ele nu au acte pe casa in care locuiesc. Eu sunt singurul mostenitor al tatalui meu. Evident la mine are toate conditiile, la ea nu prea. Ea nu-l alapteaza ci il hraneste cu lapte praf de la 2 saptamani. Ce ar spune legea in aceasta situatie? Am dreptul ca si copilul sa locuiasca la mine pana cand instanta va decide? Copilul este la numele meu si are domiciliul la mine. Multumesc frumos
Daca 2 soti au divortat, unul din ei inaiteaza divort si dupa ei locuiesc in aceeasi casa impartind cheltuielile aferente aceteia?
Mai este legal ca parintele care a inaintat divort sa ceara pensie alimentara?
Si daca deja a cerut se poate contesta?
As dori sa aflu cum ar putea bunicii care isi cresc nepotul sa aibe drept legal asupra lui.
Pe certificatul lui de nastere e trecuta doar mama ( care e casatorita acum si nu vrea sa il creasca) si bunicii sunt cei care l-au crescut pana acum (copilul are 9 ani).
Citește mai mult
spatiu,,la care tatal i-a taspums fetei ca va rezolva cu apartament,adica locuinta,,insa peste un timp a spus ca sa gasim chirie shi sa achitam jumate la juma,,insa eu sint inv.de gr.1...shi nu am posibilitate,,el insa le-a spus copiiilor ca are business in Franta,,spuneti-mi va rog ,e corect asha? shi am dreptul sa dau in instanta +revezualizarea pensiei alentare,,cit shi intretinerea pina la 26 de ani am citit tot din codul nou! va ashteptam cu veshti bune....va multumesc,,la revedere,,cu respect Elena!!!1. Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică şi juridică a minorului, şi asigurarea nemijlocită de către părinţi a unor alte cerinţe cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare, de educaţie, inclusiv îndatorirea de a administra bunurile minorului. Aşadar, minorul trebuie să trăiască alături de părinţii săi şi orice separare de aceştia nu este validă decât în situaţii anume reglementate prin lege (C.S.J., s. civ., dec.
Citește mai mult
nr. 663/2003).2. în situaţia în care între părinţi există neînţelegeri cu privire la stabilirea domiciliului copiilor, se impune ca instanţa să decidă la care dintre părinţi vor locui în viitor minorii, urmând ca la luarea unei decizii în acest sens să se aibă în vedere că principalul criteriu de care trebuie să se ţină seama este interesul acestora. Noţiunea de „interes al copiilor" are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta acestora, de ocupaţia şi comportamentul părinţilor, de ataşamentul copiilor faţă de părinţi, de interesul pe care aceştia l-au manifestat faţă de minori, de legăturile afective stabilite între părinţi şi copii şi de posibilităţile materiale ale părinţilor (C.A. Târgu-Mureş, dec. nr. 245/2006, portal.just.ro).
3. Prin încredinţarea copiilor spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, domiciliul minorilor se va stabili în funcţie de acest părinte. Celălalt părinte păstrează numai dreptul de a lua legătura cu copiii şi de a veghea la modul cum li se asigură creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea. Refuzul părintelui căruia nu i s-au încredinţat copiii de a-şi da consimţământul ca minorii să fie trecuţi în paşaportul celuilalt părinte pentru ca acesta să îi poată duce în noul său domiciliu constituie un abuz de drept din partea sa, întrucât exercitarea drepturilor subiective trebuie făcută cu bună-credinţă, fără a dăuna intereselor copiilor minori. Părintele căruia nu i s-au încredinţat copiii, dacă aprecia că părintele celălalt nu şi-a îndeplinit obligaţiile rezultate din încredinţarea copiilor, avea posibilitatea să ceară reîncredinţarea copiilor (C.S.J., dec. civ. nr. 446/1993, în M. Coca-Cozma, C.M. Crâciunescu, L.V. Lefterache p. 312).
4. Având în vedere că prin stabilirea domiciliului se asigură acestuia o locuinţă principală şi statornică, trebuie să se ţină cont de un alt criteriu legat de interesul minorului, respectiv unde a locuit de regulă copilul şi mediul familial în care a crescut (C.A. Craiova, s. min. şi fam., dec. civ. nr. 45/2007, portal.just.ro).
5. Stabilirea domiciliului minorului la unul din părinţi în condiţiile în care părinţii copilului nu sunt divorţaţi se face în raport de aceleaşi criterii ca şi în cazul încredinţării minorului (C.A. Craiova, s. min. şi fam., dec. civ. nr. 218/2007, portol.just.ro).
6. în ipoteza în care părinţii minorului sunt despărţiţi în fapt şi nu locuiesc împreună, iar potrivit înţelegerii lor copilul locuieşte cu mama, tatăl este în drept să păstreze legături personale cu minorul. Dacă nu se ajunge la un acord, părintele în drept să păstreze aceste legături se poate adresa instanţei. Stabilirea programului de vizitare a copilului se face potrivit principiului că dreptul părintelui trebuie exercitat în raport cu interesele copilului, dar în exercitarea lui părintele nu trebuie să fie stânjenit de prezenţa celuilalt părinte (C.A. laşi, dec. civ. nr. 113/1998, in Lege 4).
7. Potrivit art. 1000 alin. (2) C. civ. (art. 1372 NCC - n.n.), părinţii răspund pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale copiilor minori numai dacă aceştia locuiesc împreună cu ei. Părintele căruia minorul nu i-a fost încredinţat are dreptul de a avea cu el legături personale şi de a veghea la creşterea şi educarea lui, dar nu răspunde, ca parte responsabilă civilmente, pentru pagubele cauzate de minor prin infracţiune. Pentru pagubele cauzate prin infracţiune de copilul minor al unor părinţi divorţaţi răspunde, solidar cu acesta, numai părintele căruia copilul i-a fost încredinţat pentru creştere şi educare şi cu care acesta locuieşte (C.S.J., s. pen., dec. nr. 2833/2002).
8. Procedurile privind dreptul de vizitare, inclusiv executarea hotărârii pronunţate la încheierea acestora, necesită o soluţionare urgentă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copil şi părintele care nu trăieşte împreună cu el. Curtea a remarcat faptul că dificultăţile întâmpinate în executarea hotărârii prin care era conferit reclamanţilor dreptul de vizitare proveneau în mare parte din animozitatea existentă între cei doi părinţi şi familiile acestora. Totuşi, Curtea a considerat că autorităţile competente nu au depus eforturi rezonabile pentru a facilita contactele regulate între reclamanţi şi minor, în condiţiile prevăzute de hotărârea judecătorească. în consecinţă, în pofida marjei de apreciere de care beneficiază autorităţile competente în materie, imposibilitatea reclamanţilor de a-şi exercita dreptul de vizitare a fost interpretată, în cazul de faţă, ca o atingere disproporţionată adusă dreptului la respectarea vieţii de familie, garantat de art. 8 din Convenţie (C.E.D.O., Nistor c. României, 2 noiembrie 2010, www.csml909.ro).
Legislaţie conexă: ► art. 92, art. 93, art. 262, art. 400, art. 497, art. 504 NCC; ► O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor
Citește mai mult
români, republicată (M. Of. nr. 719/2011).1. Ceea ce interesează sub aspectul ocrotirii părinteşti este locuinţa, care nu trebuie confundată cu noţiunea de domiciliu; locuinţa sugerează o stare de fapt, pe când domiciliul indică o stare de drept; este posibil ca soţii să aibă locuinţe diferite, în condiţiile în care au acelaşi domiciliu, iar dacă într-o asemenea situaţie ar fi refuzată admisibilitatea de principiu a cererii în stabilirea locuinţei copilului, aflat în fapt la unul dintre părinţi, s-ar perpetua incertitudinea asupra locuinţei copilului, cu toate neajunsurile previzibile (M.A. Oprescu p. 144).
2. Stabilirea locuinţei minorului la unul dintre părinţi nu produce efecte asupra exerciţiului drepturilor şi îndatoririlor părinteşti şi intervine în cazul în care părinţii nu sunt divorţaţi şi au locuinţe separate, fie că soţii s-au înţeles asupra locuinţei minorului, fie că, în caz contrar, stabilirea locuinţei minorului s-a dispus prin hotărâre judecătorească (M.A. Oprescu p. 146).
3. Pentru a hotărî cu privire la stabilirea locuinţei copilului, instanţa va proceda la aprecierea comparativă a condiţiilor de trai, de creştere şi educare oferite de ambii părinţi şi va ţine cont de vârsta copilului, precum şi de orice alte elemente care, raportat la împrejurările concrete ale cauzei, ar putea să pledeze în favoarea interesului superior al copilului (C. Crişu, Ghidul Juristului, Ed. Juris Argessis, Curtea de Argeş, 2006, p. 251).
4. Potrivit art. 229 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 71/2011, până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă, raportul de anchetă socială este efectuat de către autoritatea tutelară.