Art. 525 Noul cod civil Dreptul la întreţinere al minorului Condiţiile obligaţiei de întreţinere
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Condiţiile obligaţiei de întreţinere
Condiţiile obligaţiei de întreţinere
Art. 525
Dreptul la întreţinere al minorului
(1) Minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care părinţii n-ar putea presta întreţinerea fără a-şi primejdui propria lor existenţă, instanţa de tutelă poate încuviinţa ca întreţinerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepţia celor de strictă necesitate.
| ← Art. 524 Noul cod civil Creditorul întreţinerii Condiţiile... | Art. 526 Noul cod civil Comportamentul necorespunzător... → |
|---|
Citește mai mult
pensiei . Cerând instanței să solicite către Dedeman extras cu ce rate deținem noi la momentul actual. Deși eu și șoțul deținem venituri. Nu folosim bani celor doi minori în favoarea renovări casei. In situația de față ce mă sfătuiți să fac ??? Va mulțumesc anticipat.Daca copilul s-a angajat in noiembrie 2015 si e la master anul 2, are 23 ani, mai pot face solicitare de recalculare pana la perioada angajarii?
multumesc.
In familia prezenta sint 2 copii,e posibil cumva de "desfacut" pensia alimentara?
Multumesc.
Legea îl obligă pe fostul soț să-și întrețină numai proprii lui copii. Atât.
25% pentru 1 copil.
33% pentru 2 copii.
50% pentru 3 sau mai mulți copii.
Baza legală este ART. 529 din NOUL COD CIVIL.
1. Instanţa de judecată are posibilitatea de a suspenda plata pensiei de întreţinere stabilite în favoarea minorului pe tot timpul cât el nu se află în grija părintelui, ci este încredinţat unei instituţii specializate, unde beneficiază de întreţinere completă şi gratuită, fără nicio contribuţie din partea părinţilor sau altor rude şi nici nu se constată lipsa vreunei nevoi (spre exemplu, minorul se află internat într-un sanatoriu pentru refacerea sănătăţii sau urmează cursurile unei şcoli militare, pe durata cursurilor şcolare fiind în internatul şcolii militare, beneficiind
Citește mai mult
astfel de întreţinere gratuită) (Trib. Suprem, dec. civ. nr. 1377/1978, în R.R.D. nr. 3/1979, p. S8).2. Prin „întreţinerea copiilor minori" se înţelege asigurarea a tot ce este necesar pentru creşterea şi educarea copilului, inclusiv locuinţa. Obligaţia de întreţinere a copilului durează până la majoratul său ori până la terminarea studiilor, fără însă a depăşi vârsta de 25 de ani. Ea revine ambilor părinţi, chiar dacă sunt despărţiţi în fapt (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 351/1980, în Repertoriu 1975-1980, p. 37). Notă. Potrivit art. 499 alin. (l)-(3) NCC, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională; dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională; părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
3. Părintele este obligat să plătească întreţinere copilului devenit major şi pe perioada cuprinsă între data absolvirii unei forme de învăţământ şi începerea cursurilor altei forme de învăţământ la care acesta a fost admis, întrucât este copil în continuarea studiilor (Trib. jud. Timiş., dec. civ. nr. 1926/1974, în R.R.D. nr. 1/1976, p. 62).
2. întreţinerea minorului presupune asigurarea de alimente, locuinţă, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale, precum şi a mijloacelor necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
3. Nu are relevanţă dacă minorul este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie, după cum este fără relevanţă
Citește mai mult
dacă părinţii sunt sau nu căsătoriţi ori sunt adoptatori.4. De asemenea, conform art. 510 NCC, decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti nu scuteşte părintele de obligaţia sa de a da întreţinere copilului.
5. Starea de nevoie a celui îndreptăţit la întreţinere se poate dovedi cu orice mijloc de proba.
6. Cu toate acestea, dacă părinţii nu au posibilitatea de a presta întreţinerea fără a-şi primejdui propria lor existenţă, instanţa de tutelă poate încuviinţa ca întreţinerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepţia celor de strictă necesitate.
7. Valorificarea nu presupune neapărat înstrăinarea bunurilor, ci include şi alte modalităţi de deposedare a minorului de bunurile sale, ca închirierea bunurilor, arendarea terenurilor, obţinerea de dobânzi sau beneficii din investirea sumelor de bani (D. Lupaşcu, C.M. Crâciunescu, Dreptul familiei 2011, p. 444).
8. Prezumţia stârii de nevoie a copilului, instituită de norma analizată, este operantă numai în ipoteza strict prevăzută, când minorul cere întreţinere de la pârinţii sâi, ea nefiind operantă dacă întreţinerea se solicită de la alţi debitori, dacă părinţii sunt decedaţi, dispăruţi, în nevoie.
9. Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională.
10. Condiţia esenţială pentru ca părintele să nu fie obligat la întreţinere este dovada lipsei vreunei nevoi.
11. Condiţia incapacităţii de a munci nu este cerută în cazul minorului pentru ca acesta să beneficieze de întreţinere.
12. Ca o excepţie de la condiţiile generale cerute pentru a beneficia de întreţinere, minorul are dreptul la întreţinere dacă nu are venituri îndestulătoare, fiind dispersat de obligaţia de a dovedi că se află în nevoie din cauza incapacităţii de a munci. Această excepţie este aplicabilă numai în cazul în care minorul cere întreţinere de la părinţii săi, nu şi în ipoteza în care întreţinerea este solicitată de la alte persoane (fraţi, surori, alte rude), când trebuie făcută dovada faptului că minorul este în nevoie din cauza incapacităţii de a munci.