Art. 784 Noul cod civil Puterile şi remunerarea fiduciarului Stingerea servituţilor Servituţile

Efectele contractului de fiducie faţă de terţi

Masa patrimonială fiduciară este pusă în valoare de către fiduciar, graţie actelor juridice de conservare, de administrare şi, în anumite situaţii, de dispoziţie pe care acesta poate să le încheie cu terţii. Art. 784 Noul Cod Civil prevede că, în raporturile cu terţii, se consideră că fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale fiduciare, acţionând ca un veritabil şi unic titular al drepturilor în cauză. Aceasta înseamnă că actele juridice încheiate de către fiduciar în vederea exploatării masei patrimoniale fiduciare produc efecte

Citește mai mult

juridice exclusiv între fiduciar şi terţii cu care acesta a contractat.

Normele relative la fiducie nu recunosc o acţiune directă nici constituitorului împotriva terţului cu care contractează fiduciarul şi nici terţului contractant împotriva constituitorului. Aşa fiind, constituitorul nu poate exercita acţiunile izvorâte din actele încheiate de fiduciar cu tertii decât dacă fiduciarul cedează constituitorului aceste acţiuni. întrucât actele juridice sunt încheiate de către fiduciar, terţul nu are nici el acţiune directă împotriva constituitorului.

Cu toate acestea, art. 786 Noul Cod Civil dispune că bunurile din masa patrimonială fiduciară pot fi urmărite, în condiţiile legii, de titularii de creanţe născute în legătură cu aceste bunuri sau de acei creditori ai constituitorului care au o garanţie reală asupra bunurilor acestuia şi a cărei opozabilitate este dobândită, potrivit legii, anterior fiduciei.

Se pune întrebarea dacă terţii contractanţi pot urmări bunurile pentru valorificarea creanţelor născute în legătură cu aceste bunuri şi după ce masa patrimonială fiduciară este restituită de către fiduciar constituitorului sau beneficiarului, după caz. în ceea ce ne priveşte, având în vedere exprimarea legiuitorului potrivit căreia terţii „pot urmări bunurile din masa patrimonială fiduciară”, interpretarea gramaticală a textului impune soluţia unui răspuns afirmativ. Aceasta înseamnă că terţii îşi pot valorifica creanţele prin urmărirea bunurilor şi după ce masa patrimonială fiduciară a fost restituită constituitorului sau beneficiarului fiduciei, în raport de împrejurările concrete. Concluzia este logică, deoarece, potrivit normei legale menţionate, terţii urmăresc bunul iar nu persoana, adică titularul.

În cazul contractului de fiducie, textul art. 784 Cod civil reglementează expres, aşa cum se observă, faptul că fiduciarul va fi remunerat potrivit înţelegerii părţilor. Aşa cum s-a observat din conţinutul articolului 779 Cod civil referitor la conţinutul contractului de fiducie, clauza referitoare la remuneraţie nu este ad validitatem, lipsa acesteia nedeterminând aplicarea sancţiunii nulităţii absolute. În concluzie, art. 784 Cod civil instituie regula caracterului oneros al operaţiunii fiduciei, regulă care nu are caracter imperativ, întrucât prin lege sau prin voinţa părţilor se poate

Citește mai mult

deroga, aşa cum vedea mai jos prin coroborarea acestui articol cu art. 793 Cod civil.

Continuarea textului articolului 784 Cod civil vine tocmai în întâmpinarea situaţiei în care clauza referitoare la remuneraţie lipseşte în contractul de fiducie, soluţia legiuitorului, în acest caz, fiind aplicarea regulilor care cârmuiesc administrarea bunurilor altuia (este vorba, aşa cum vedea mai jos, de art. 793 Cod civil — Remuneraţia administratorului). Soluţia legiuitorului este firească având în vedere că alineatul 3 al articolului 792 prevede expres faptul că prevederile titlului V - Administrarea bunurilor altuia reprezintă cadrul legal general aplicabil oricărei administrări a bunurilor altuia, cu excepţia cazului în care legea, actul costitutiv sau împrejurările concrete impugn aplicarea unui alt regim juridic de administrare (textul acestui alineat se regăseşte şi in redactarea articolului 794 Cod civil intitulat Domeniu de aplicare).

În considerarea celor de mai sus, voi continua cu regulile care cârmuiesc remuneraţia administratorului, respectiv cu stabilirea caracterului oneros sau gratuit al activităţii administratorului bunurilor altuia.
Ca şi în cazul fiduciei, legiuitorul nu vorbeşte de caracterul gratuit sau oneros al operaţiunii administrării, ci intitulează direct textul legal Remuneraţia administratorului Este vorba de articolul 793 Cod civil
potrivit căruia administratorul are dreptul la o remuneraţie stabilită prin actul constitutiv sau prin înţelegerea ulterioară a părţilor, prin lege ori, în lipsă, prin hotărâre judecătorească; ceea ce presupune că articolul 793 cod civil instituie regula caracterului oneros al administrării şi, implicit, al operaţiunii fiduciei (prin coroborare cu art. 784 Cod civil).

Potrivit autorilor Codului civil adnotat (pag. 839 - 840), Raţiunea caracterului oneros al administrării stă în prevenirea dezinteresului administratorului faţă de funcţia administrării (Code civil du Quebec Annote, pagina 1386).

Tocmai de aceea, chiar şi în cazul în care părţile nu stabilesc la momentul încheierii actului constitutiv sau ulterior o remuneraţie şi din împrejurările concrete nu rezultă caracterul gratuit al administrării, legiuitorul recunoaşte administratorului dreptul de a i se stabili remuneraţia pe cale judecătorească. în acest caz, textul articolului 793 alin. 1 teza finală Cod civil impune instanţei, ca şi criterii de apreciere a cuantumului remuneraţiei, uzanţele şi, în lipsa unui asemenea criteriu, valoarea serviciilor prestate de administrator.

Totuşi, aşa cum reiese din redactarea alineatului 1 al art. 793 Cod civil, această regulă, a remunerării administratorului este supletivă, se poate deroga de la ea, în principal, prin lege sau prin voinţa părţilor: Cu excepţia cazului în care, potrivit legii, actului constitutiv sau înţelegerii ulterioare a părţilor ori împrejurărilor concrete, administrarea se realizează cu titlu gratuit, administratorul are dreptul la o remuneraţie stabilită prin actul constitutiv sau prin înţelegerea ulterioară a părţilor, prin lege ori, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. In acest ultim caz, se va ţine seama de uzanţe şi, în lipsa unui asemenea criteriu, de valoarea serviciilor prestate de administrator.

Stabilirea caracterului gratuit trebuie să fie expresă, trebuie să rezulte din voinţa părţilor; textul legal foloseşte termenul de act constitutiv sau înţelegerea ulterioară a părţilor. Actul constitutiv se referă la oricare din izvoarele împuternicirii administratorului (convenţie, legat sau lege). Posibilitatea de stabilire ulterioară a remuneraţiei vizează şi ipoteza în care desemnarea administratorului este făcută prin legat, iar înţelegerea ulterioară a părţilor cu privire la remuneraţia administratorului intervine între legatar, în calitate de beneficiar al administrării şi administrator. (Codul civil adnotat, pag. 839).

De asemenea, redactarea articolului 793 Cod civil permite ca administrarea şi, după caz, fiducia cu caracter gratuit să rezulte şi din împrejurări concrete, să nu fie neapărat expresă; în lipsă de stipulaţie expresă, revine instanţei aprecierea acestor împrejurări din perspectiva stabilirii remuneraţiei poate fi stabilită remuneraţia şi atunci când, din împrejurări concrete, nu rezultă că administrarea ar trebui să se realizeze cu titlu gratuit, Codul civil adnotat, pag. 840); pe cale de consecinţă, în funcţie de aprecierea instanţei, a caracterului oneros sau gratuit, va fi angajată (fie faţă de beneficiar, fie faţă de terţi) şi răspunderea administratorului, respectiv a fiduciarului (răspunderea este diferită în funcţie de caracterul oneros sau gratuit al operaţiunii).

Autorii Codului civil adnotat consideră că interpretarea alineatului 1 al articolului 793 Cod civil permite flexibilitate cu privire la schimbarea caracterului administrării din oneros în gratuit sau invers, ulterior încheierii actului constitutiv (pag. 840)

Legiuitorul reglementeză, în cadrul alineatului 2 al articolului 793 Cod civil, expres, şi situaţia administratorului care nu are dreptul la remuneraţie persoana care acţionează fără a avea acest drept sau fără a fi autorizată în acest sens nu are dreptul la remuneraţie, rămânând aplicabile, dacă este cazul, regulile de la gestiunea de afaceri. Este cazul administratorului de fapt căruia i se aplică regulile gestiunii de afaceri, dacă sunt îndeplinite condiţiile acestei instituţii.

In concluzie, atât administratorul, cât şi fiduciarul au dreptul la remuneraţie, instituindu-se regula caracterului oneros al celor două operaţiuni, dar acestea pot fi îndeplinite şi cu titlu gratuit sub condiţia fie ca părţile să prevadă acest caracter în contractul de fiducie sau în actul constitutiv al administrării la încheierea acestuia sau ulterior, fie să rezulte din împrejurări concrete, fie ca legea să impună lipsa remuneraţiei.