Art. 790 Noul cod civil Încetarea contractului de fiducie Stingerea servituţilor Servituţile
| Comentarii |
|
Servituţile
SECŢIUNEA a 3-a
Stingerea servituţilor
Art. 790
Încetarea contractului de fiducie
(1) Contractul de fiducie încetează prin împlinirea termenului sau prin realizarea scopului urmărit când aceasta intervine înainte de împlinirea termenului.
(2) El încetează, de asemenea, în cazul în care toţi beneficiarii renunţă la fiducie, iar în contract nu s-a precizat cum vor continua raporturile fiduciare într-o asemenea situaţie. Declaraţiile de renunţare sunt supuse aceloraşi formalităţi de înregistrare ca şi contractul de fiducie. Încetarea se produce la data finalizării formalităţilor de înregistrare pentru ultima declaraţie de renunţare.
(3) Contractul de fiducie încetează şi în momentul în care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva fiduciarului sau în momentul în care se produc, potrivit legii, efectele reorganizării persoanei juridice.
| ← Art. 789 Noul cod civil Denunţarea, modificarea şi revocarea... | Art. 791 Noul cod civil Efectele încetării contractului de... → |
|---|
2. Din acest motiv, am apreciat că, în privinţa constituitorului (dar şi a
Citește mai mult
fiduciarului) care este şi beneficiar al fiduciei, exprimarea consimţământului la încheierea contractului de fiducie cuprinde şi acceptarea beneficiarului fiduciei, fiind necesar un act separat (în acest sens, în doctrina franceză, a se vedea La fiducie. Mode d'emploi p. 313, s-a exprimat opinia conform căreia, „dacă beneficiar este fiduciarul, simpla încheiere a contractului în calitate de fiduciar nu ne permite să deducem că el a acceptat contractul în calitate de beneficiar. Cel mai bine ar fi să se insereze o menţiune expresă în acest sens, în contract").Desigur, inserarea unei menţiuni exprese în sensul acceptării fiduciei de către beneficiar ar înlătura orice echivoc.
3. Decesul constituitorului sau fiduciarului ar putea conduce la încetarea fiduciei, având în vedere caracterul intui tu personae al contractului. Cu toate acestea, în cazul fiduciei-garanţie, decesul constituitorului nu conduce la încetarea fiduciei, care se menţine cel puţin până la achitarea debitelor garantate prin contractul de fiducie (soluţia a fost introdusă în legislaţia franceză prin Legea de modernizare a economiei din august 2008, care a modificat implicit Codul civil francez, art. 2029 alin. (1), iar prin Legea de simplificare a dreptului din 12 mai 2009 a fost introdusă excepţia privind fiducia-garanţie].
4. împlinirea termenului, care nu poate depăşi 33 ani (în Codul civil francez, art. 2018 reglementează un termen de 99 ani) (art. 779 lit. b) NCC), conduce la încetarea fiduciei. Contractul de fiducie este un contract încheiat pe durată determinată, precizarea duratei fiind prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii absolute. Durata poate fi determinată fie prin precizarea unui număr de ani (de exemplu, 1 an, 2 ani), fie prin precizarea unei date fixe (până la 31 decembrie 2014, spre exemplu).
5. Termenul contractului poate fi stipulat şi într-un alt mod, spre exemplu, în cazul fiduciei-garanţie, părţile pot prevedea faptul că fiducia încetează la data achitării integrale a debitelor de către constituitor. Părţile ar putea, în opinia noastră, proroga termenul stipulat iniţial, prorogarea făcându-se prin respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege pentru orice modificare a contractului.
6. Realizarea scopului pentru care a fost constituită fiducia conduce la încetarea acesteia (art.790 NCC) chiar şi atunci când, spre exemplu, nu a ajuns la termen.
7. Fiducia-garanţie trebuie analizată în mod special sub aspectul scopului şi termenului fiduciei. Aceasta, întrucât există varianta „garanţiilor reîncărcabile" (a liniilor de credit), care trebuie acoperite de fiducia-garanţie, în caz contrar, la fiecare garanţie ar fi necesară o nouă fiducie.
8. Fiducia încetează şi în cazul în care toţi beneficiarii renunţă la fiducie, iar în contract nu s-a precizat cum vor continua raporturile fiduciare într-o asemenea situaţie (art. 790 alin. (2) NCC]. încetarea se produce la data finalizării formalităţilor de înregistrare pentru ultima declaraţie de renunţare. Textul legii presupune înregistrarea renunţării tuturor beneficiarilor pentru ca fiducia să înceteze, întrucât, atâta vreme cât există cel puţin un beneficiar nerenunţător, fiducia îşi produce efectele în mod deplin. Declaraţiile de renunţare trebuie să respecte aceleaşi formalităţi ca şi contractul de fiducie.
9. Atât în cazul insolvenţei fiduciarului, cât şi în ipoteza reorganizării persoanei juridice, în urma căreia fiduciarul dispare prin absorbţie sau dispare prin dizolvare şi lichidare, fiducia încetează. Evident, măsura devine aplicabilă fiduciarului-societate comercială sau altei entităţi, supusă procedurii insolvenţei.
10. Avocatul sau notarul fiduciar nu sunt supuşi regulilor insolvenţei. Deşi legea nu precizează în mod expres, sub influenţa doctrinei franceze (referitoare doar la avocatul fiduciar) (a se vedea La fiducie. Mode d'emploi p. 316), apreciem că orice măsură, chiar temporară, care îl împiedică pe avocat sau notar să-şi exercite profesia, va conduce inevitabil la încetarea fiduciei (avem în vedere chiar şi suspendarea temporară, indiferent de cauză, din exerciţiul profesiei respective).
11. Legea nu prevede nici situaţia existenţei mai multor fiduciari, dintre care doar unii sunt supuşi insolvenţei, reorganizării, suspendării etc.
12. Cu toate acestea, legea lasă o mare libertate de apreciere părţilor contractante, care pot stipula în contract o mulţime de ipoteze menite să conducă la menţinerea fiduciei, dacă aceasta este în interesul lor, şi nu la încetarea ei. Astfel, pe cale convenţională, părţile pot stabili reguli în conformitate cu care se va aprecia contractul de fiducie în cazul „dispariţiei" fiduciarului, al renunţării tuturor beneficiarilor, dispoziţiile cuprinse în art. 790 NCC având un caracter supletiv.