Art. 794 Noul cod civil Domeniul de aplicare Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
Art. 794
Domeniul de aplicare
În absenţa unor dispoziţii legale speciale, prevederile prezentului titlu se aplică în toate cazurile de administrare a bunurilor altuia.
| ← Art. 793 Noul cod civil Remuneraţia administratorului... | Art. 795 Noul cod civil Noţiune Administrarea simplă Formele... → |
|---|
în cazul unor convenţii de asigurare colectivă facultativă de viaţă, în care angajaţii sunt reprezentaţi de sindicat, însă contractul efectiv de asigurare se încheie prin mijlocirea directă a angajatorului, sunt incidente obligaţiile din Codul civil vizând mandatul, administrarea bunurilor altuia, obligaţia de informare şi de bună-credinţă. în cadrul negocierilor convenţiilor colective, unde angajaţii participă prin sindicate, angajatorul este cel care primeşte angajamentul angajaţilor, astfel încât relaţiile de afaceri între asigurător şi angajaţi se desfăşoară doar prin
Citește mai mult
intermediul angajatorului, astfel încât angajatorul participă la încheierea contractului colectiv de asigurare ca un mandatar al angajaţilor săi, fiind obligat să le protejeze interesele în sens larg. Chiar dacă angajatorul nu administrează primele de asigurare şi nu le determină cuantumul, decide totuşi numărul maxim al aderenţilor, cât şi regimul de utilizare a surplusului, existând deci o administrare a bunului altuia. Atunci când dă instrucţiuni asigurătorului în ce mod să utilizeze surplusul, când stabileşte modul de afectare a acestui surplus, angajatorul se comportă ca un administrator al bunurilor altuia. în consecinţă, există o obligaţie de administrare a bunurilor altuia ce incumbă angajatorului în cadrul contractului colectiv de asigurare de viaţă, precum şi o obligaţie de bună-credinţă, de informare, ce derivă din Codul civil (Hidro-Quebec c. Foisy, ccq.lexum.org).► art. 142, art. 150, art. 167, art. 183, art. 644, art. 773 şi urm., art. 792 alin. (3), art. 1079, art. 2468, art. 2470 NCC;
► art. 1299 CCQ.
1. Textul de lege conferă prevederilor din Titlul V al Cărţii a lll-a din noul Cod civil valoare de drept comun în materia administrării bunurilor altuia, ceea ce înseamnă că aceste reguli vor deveni aplicabile oricărei administrări, ori de câte ori legea, convenţia, actul constitutiv sau împrejurările concrete nu impun un alt regim de administrare. Este articolul care va putea crea cele mai diverse probleme în viitoarea practică
Citește mai mult
judiciară, aşa cum s-a întâmplat şi în dreptul din care instituţia a fost preluată.2. Regulile referitoare la administrarea bunului altuia ar trebui să primească aplicare în cazul tutorelui, curatorului, lichidatorului unei succesiuni, administratorului de bunuri proprietate indiviză sau proprietate comună sau fiduciară. Ele nu se aplică însă administratorului unei persoane juridice, deoarece el este, în virtutea legii, un mandatar al acesteia. Regulile referitoare la mandat, la sechestru, la gestiunea de afaceri, precum şi cele ce privesc regimuri prevăzute de legi speciale vor continua să existe, iar regulile referitoare la administrarea bunului altuia vor putea servi la interpretarea acestor alte regimuri (Commentaires du Ministre de la Justice, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, Code civil du Quebec annotâ, 12r ed., Wilson
– în cazul instituţiei tutelei minorului sau al persoanei puse sub interdicţie judecătorească, administrarea bunurilor acestora se va face de către tutore, care va acţiona în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrare, cu excepţia situaţiilor în care în capitolul destinat exercitării tutelei se prevede al el;
– în cazul curatelei, legiuitorul prevede, prin art. 183 alin. (1) NCC, că se vor aplica regulile de la mandat, cu
Citește mai mult
excepţia situaţiei în care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanţa de tutelă va hotărî că se impune înves rea curatorului cu drepturile şi obligaţiile unui administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia;– în cazul administratorilor persoanei juridice, în limitele indicate în primul rând prin actul de cons tuire;
– în cazul încheierii de contracte de administrare potrivit art. 644 NCC;
– în cazul contractului de fiducie, dar cu limitările şi în condiţiile
precizate în tilul IV din NCC;
– în cazul prevăzut de art. 2.470 NCC privind posibilitatea preluării bunului de către creditor în vederea administrării.
Instituţia administrării bunurilor altuia, mai ales în cazul desemnării administratorului prin contract, nu trebuie confundată cu mandatul. Diferenţa majoră constă în faptul că administrarea bunurilor altuia presupune realizarea de acte şi fapte juridice de către împuternicit numai cu privire la bunurile supuse regimului administrării, în mp ce mandatul presupune încheierea de către mandatar de acte juridice care privesc atât persoana mandantului, cât şi patrimoniul acestuia. De asemenea, administratorul bunurilor altuia nu poate fi confundat cu fiduciarul, căruia i se aplică reglementările exprese din titllul IV al cărţii a III-a din NCC.