Art. 89 Noul cod civil Stabilirea şi schimbarea domiciliului Domiciliul şi reşedinţa Identificarea persoanei fizice

Art. 89

Stabilirea şi schimbarea domiciliului

(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale.

(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală.

(3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt.

Comentarii despre Art. 89 Noul cod civil Stabilirea şi schimbarea domiciliului Domiciliul şi reşedinţa Identificarea persoanei fizice

ghioculescu sorin 12.02.2018

pe scurt:fiica mea locuieste cu mine,la domiciliul meu,de 100 de zile calendaristice.prin hotarare judecatoreasca din anul 2010 ,minorul a fost incredintat mamei.Numai ca acum cca 3 luni aceasta a refuzat sa-i mai asigure un domiciliu(a dat-o afara din casa),parasind-o.ce tip de demers juridic pot intreprinde pentru a obtine custodia si stabilirea domiciliului fiicei mele la domiciliul meu?multumesc

Răspunde

Adrian costea 19.09.2017

Buna ...ma numesc adrian sunt din constanta si de fie care data cind trec vama sunt oprit si imi cere sai spun adresa unde locuiesc....ca eu am avut si domiciliu si in italia.acum nu stiu ce să fac .daca stiti ce va anuntatima .va mulțumesc

Răspunde

MelaniaB 11.01.2014

1. Dreptul persoanei fizice de a-şi stabili domiciliul în ţară sau în străinătate este o consecinţă firească a dreptului la libera circulaţie. Pentru a fi în prezenţa unui domiciliu, este necesar ca persoana să îşi manifeste intenţia de a se stabili într-o anumită localitate şi, totodată, să aibă efectiv o locuinţă principală în acea localitate. Domiciliul se determină deci prin conjuncţia unui element intenţional (animus) cu unul material (corpus); luate izolat, niciunul dintre aceste elemente nu ar fi suficient. Aşadar, în principiu, orice persoană majoră poate să îşi aleagă domiciliul de

Citește mai mult

drept comun în mod liber şi să abandoneze domiciliul legal pe care l-a avut. Deci voinţa individuală constituie un factor decisiv în determinarea domiciliului; numai că această intenţie a persoanei interesate trebuie să se materializeze în fapte, mai exact ea trebuie să se concretizeze într-o instalare materială care să corespundă unei stabiliri efective într-o anumită locuinţă (O. Ungureanu, C. Jugastru p. 190).

2. în principiu, dovada intenţiei de stabilire sau schimbare a domiciliului rezultă din declaraţiile persoanei făcute la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor (declaraţia scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spaţiu; declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, însoţită de nota de verificare a poliţistului de ordine publică, prin care se certifică existenţa unui imobil, faptul că solicitantul locuieşte efectiv la adresa declarată). în măsura în care persoana fizică nu a făcut nicio declaraţie în sensul stabilirii sau schimbării domiciliului, însă ocupă sau s-a mutat în altă locuinţă, trebuie verificat, din alte împrejurări, dacă locuinţa respectivă are caracter de domiciliu, în sensul că îndeplineşte toate caractere juridice ale acestuia.

Răspunde

sandu radu 26.12.2013

Legislaţie conexă:

Art. 26 şi urm. din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată (M. Of. nr. 719 din 12 octombrie 2011).

(1) Cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească sau să îşi schimbe, în mod liber, domiciliul ori reşedinţa, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.
(2) Cetăţenii români nu pot avea în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi/sau o singură reşedinţă. În cazul în care aceştia deţin mai multe locuinţe, îşi pot stabili domiciliul sau reşedinţa în oricare dintre ele.

Răspunde