Art. 91 Noul cod civil Dovada Domiciliul şi reşedinţa Identificarea persoanei fizice

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL III
Identificarea persoanei fizice

SECŢIUNEA a 2-a
Domiciliul şi reşedinţa

Art. 91

Dovada

(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

(2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

(3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

← Art. 90 Noul cod civil Prezumţia de domiciliu Domiciliul şi...  Art. 92 Noul cod civil Domiciliul minorului şi al celui pus sub... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 91 Noul cod civil Dovada Domiciliul şi reşedinţa Identificarea persoanei fizice




MelaniaB 11.01.2014
1. Dovada domiciliului se face cu cartea de identitate întocmită şi eliberată persoanelor fizice care au împlinit 14 ani de către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la domiciliul acestora. Domiciliul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se dovedeşte cu certificatul de naştere al acestuia şi cu cartea de identitate a părintelui sau a reprezentantului său legal. Dovada domiciliului legal al persoanei care a împlinit 14 ani, pusă sub interdicţie judecătorească, se face cu cartea sa de identitate în care este consemnat domiciliul tutorelui. în unele situaţii, pentru
Citește mai mult dovada domiciliului legal este folosită hotărârea judecătorească de încredinţare a minorului sau de instituire a tutelei sau curatelei.

2. Reşedinţa persoanei fizice se dovedeşte prin cartea de identitate, pe versoul căreia se aplică eticheta autocolantă privind menţiunea respectivă.

3. în lipsa menţiunilor din cartea de identitate sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. Prin urmare, un domiciliu sau o reşedinţă care nu rezultă din evidenţele serviciului public comunitar nu poate fi opusă unui terţ de bună-credinţă.
Răspunde
sandu radu 26.12.2013
Legislaţie conexă:

Art. 28 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată (M. Of. nr. 719 din 12 octombrie 2011).

(1) Dovada adresei de domiciliu se poate face cu unul dintre următoarele documente:
a) acte încheiate în condiţiile de validitate prevăzute de legislaţia română în vigoare, privind titlul locativ;
b) declaraţia scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spaţiu, însoţită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a);
c) declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, însoţită de
Citește mai mult nota de verificare a poliţistului de ordine publică, prin care se certifică existenţa unui imobil, faptul că solicitantul locuieşte efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate prezenta documentele prevăzute la lit. a) şi b); pentru minorii şi persoanele fizice puse sub interdicţie, declaraţia se dă şi se semnează de către părinţi sau de către reprezentanţii lor legali;
d) documentul eliberat de primării, din care să rezulte că solicitantul sau, după caz, găzduitorul acestuia figurează înscris în Registrul agricol.
(2) Serviciul public comunitar de evidenţă a persoanei pe raza căruia se află ultimul domiciliu înscris în actul de identitate al solicitantului este obligat să comunice la cererea cetăţenilor români, în termen de două zile lucrătoare, datele referitoare la domiciliile avute în România de către persoana respectivă şi orice menţiune privind starea civilă, aflate în evidenţa acestuia, începând cu data de 1 ianuarie 2000.
(3) Pentru datele menţionate la alin. (2), referitoare la perioada anterioară anului 2000, termenul de comunicare este de maximum 20 de zile.
Răspunde