Art. 1008 Noul Cod de Procedură Civilă Consemnarea sumei sau a bunului Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
| Comentarii |
|
Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
Art. 1008
Consemnarea sumei sau a bunului
(1) Dacă creditorul nu se prezintă sau refuză să primească suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia proces-verbal în care va consemna aceste împrejurări.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), debitorul, spre a se libera de datorie, va putea să consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa de consemnare se va depune la executorul judecătoresc care a trimis somaţia. Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care urmează a se face consemnarea şi nu poate fi condiţionată de existenţa acordului creditorului. Consemnarea bunurilor se face în condiţiile prevăzute de lege.
(3) Consemnarea va fi precedată de o nouă somaţie adresată creditorului în care se vor arăta ziua şi ora când şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune.
| ← Art. 1007 Noul Cod de Procedură Civilă Acceptarea ofertei... | Art. 1009 Noul Cod de Procedură Civilă Anularea ofertei reale,... → |
|---|
Refuzul de acceptare a ofertei realizate de debitor în condiţiile de mai sus semnifică, în condiţiile art. 1510 Noul Cod Civil, punerea creditorului în întârziere, cu toate consecinţele legate de accesorii, garanţii şi riscuri.
2. Procedura consemnării sumei sau a bunului. Pentru atingerea scopului liberator de datorie al
Citește mai mult
procedurii demarate, debitorul va putea să consemneze suma sau bunul la dispoziţia creditorului, finalizarea procedurii de consemnare având semnificaţia liberării.a) Consemnarea sumei sau a bunului la dispoziţia creditorului este precedată de o nouă somaţie adresată creditorului.
în mod evident, legiuitorul concepe această somaţie ca act distinct de somaţia care integrează oferta reală de plată, însă omite să arate condiţiile de formă ale actului de procedură şi dacă, din perspectiva agentului instrumentator, ea trebuie întocmită tot de către executorul judecătoresc sesizat cu procedura.
întrucât oferta reală şi consemnaţiunea sunt concepute a fi efectuate prin intermediul executorului judecătoresc sesizat în condiţiile art. 1006 NCPC, considerăm că şi această somaţie, act obligatoriu integrat procedurii, nu poate fi disociată de activitatea executorului sesizat de debitor cu efectuarea procedurii. O notificare adresată prin alt mijloc, adică emisă de debitor, indiferent de formula de comunicare folosită, nu poate avea semnificaţia reală a acestei somaţii care este reglementată în alin. (3) al art. 1008 numai sub aspectul conţinutului său.
Somaţia precede consemnarea bunului şi cuprinde în mod obligatoriu ziua, ora când şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune. Lipsa acestor menţiuni obligatorii afectează valabilitatea somaţiei şi a actelor succesive ei.
b) Consemnarea bunului este un act material prin care debitorul depune (depozitează) la dispoziţia creditorului suma sau bunul oferit la CEC Bank - SA, la o unitate specializată sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată.
Consemnarea bunurilor se face în condiţiile prevăzute de lege, determinată după natura depunerii şi a condiţiilor sale sau, după caz, a altor condiţii determinate sau cerute de debitor.
Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care urmează a se face consemnarea şi nu poate fi condiţionată de existenţa acordului creditorului.
Legea civilă cu care dispoziţiile prezentului titlu se completează, potrivit trimiterii cu caracter direct pe care art. 1012 NCPC o realizează, prevede două aspecte particulare ale actului material de consemnare a sumei sau a bunului oferit ca plată:
- prima se referă la faptul că toate cheltuielile de consemnare a bunului oferit sunt în seama creditorului. Aceste obligaţii sunt generate în patrimoniul lui ope legis. Totuşi, solvabilitatea creditorului nu poate fi controlată de către CEC Bank - SA, instituţia de credit sesizată ori, după caz, unitatea specializată căreia i se solicită consemnarea şi, în principiu, nu există o predeterminare a conduitei creditorului pentru a se putea anticipa întinderea obligaţiei acestuia, dincolo de faptul că el are dreptul de a-şi menţine refuzul. De aceea, credem că trebuie admis că, deşi aceste costuri sunt în sarcina creditorului potrivit art. 1512 Noul Cod Civil, ele nu îl pot implica pe creditor într-o relaţie obligaţională directă cu depozitarul.
Aceste costuri, chiar dacă vor fi finalmente suportate de creditor, rămân un efect al raportului juridic care a generat necesitatea plăţii, adică un raport între creditor şi debitor. Numai în acest raport creditorul va fi ţinut de tot ceea ce consemnarea angrenează, implicit costurile legate de efectuarea şi menţinerea sa (astfel, debitorul se va regresa împotriva creditorului său după plata depozitarului bunului consemnat);
- a doua se referă la faptul că actul consemnării bunului oferit ca plata, ca act material, nu trebuie privit în sensul sau absolut. Mai exact, dispoziţiile art. 1514 Noul Cod Civil arată că, dacă natura bunului face imposibilă vânzarea, dacă bunul este perisabil ori dacă depozitarea lui necesită costuri de întreţinere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vânzarea publică, astfel încât consemnarea se va strămuta asupra preţului obţinut dintr-o astfel de valorificare a bunului destinat plăţii. Desigur, lichidarea bunului nu este o opţiune neîngrădită pentru debitor, ci trebuie să respecte anumite condiţii şi formalităţi reglementate de lege, în special va trebui să aibă autorizarea instanţei în acest scop.
în parcimonia legii civile, nu putem decât presupune că vânzarea publică se face după regulile vânzării silite reglementate în procedura executării silite mobiliare.
c) După consemnarea sumei sau a bunului la depozitar, debitorul va depune dovada efectuării consemnării - recipisa de consemnare - la executorul judecătoresc care a trimis somaţia, executor care va proceda în condiţiile art. 1009 alin. (1) NCPC.
Aceasta semnifică finalizarea procedurii şi liberarea debitorului, dacă, la sesizarea creditorului, instanţa nu anulează oferta de plată şi consemnaţiunea, potrivit art. 1009 alin. (1) şi (3) NCPC.
Actul de liberare a debitorului care face deplina dovada despre executarea plăţii va fi încheierea emisă de executor în condiţiile art. 1009 alin. (1) NCPC.
Dacă însă creditorul formulează acţiune pentru anularea încheierii, actul final al procedurii este hotărârea judecătorească. Dacă cererea creditorului va fi admisă, întreaga procedură va fi invalidată şi va putea, eventual, să fie reluată, lăsând fără semnificaţie actele făcute de debitor în vederea plăţii. Dacă cererea de anulare va fi respinsă, hotărârea judecătorească este actul final al procedurii, dar actul liberării debitorului va fi tot încheierea executorului, a cărei legalitate a fost verificată.
Deşi dispoziţiile Codului civil par să sugereze finalizarea procedurii de validare în instanţă, tributar vechii reglementări care impunea o asemenea hotărâre „pentru ca să se întărească sau ca să se anuleze aceste oferte", în prezent Codul de procedură civilă nu mai impune validarea ca procedură obligatorie.
De altfel, instituţia reglementată sub această denumire nu este realizată în noua lege generală procesual civilă, controlul jurisdicţional fiind reglementat numai în condiţiile art. 1009 NCPC; de aceea, în condiţiile provocării sale la cererea creditorului, controlul jurisdicţional al procedurii semnifică validarea, ca act cu însemnătate liberatorie pentru debitor.
Recipisa de consemnare a bunului sau a sumei oferite ca plată predată executorului judecătoresc şi păstrată de acesta va fi predată creditorului la cererea acestuia, iar suma sau bunul consemnat la dispoziţia sa va putea fi ridicat în condiţiile legii.
Cum ridicarea bunului astfel consemnat reprezintă totuşi o facultate pentru creditor (independent de obligaţiile pecuniare născute potrivit acestor dispoziţii), în cazul lipsei
cererii de eliberare din partea creditorului, în condiţiile legii, bunul va putea fi valorificat ca res derelictae (bun fără stăpân), în condiţiile prevăzute de O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată.
3. Retragerea bunului consemnat. Consemnarea bunului este reversibilă. Astfel, debitorul poate retrage bunul consemnat în scopul liberării sale:
a) pânâ la acceptarea consemnării de câtre creditor; acceptarea consemnării se face expres sau tacit, prin nedeclanşarea controlului jurisdicţional în condiţiile art. 1009 NCPC;
b) pânâ la validarea sa în instanţa, atunci când această procedură este declanşată.
Dacă debitorul retrage bunul consemnat până la acceptarea consemnării sale de către creditor, creanţa creditorului renaşte cu toate garanţiile şi accesoriile sale.