Art. 1009 Noul Cod de Procedură Civilă Anularea ofertei reale, urmată de consemnaţiune Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

CAPITOLUL IV
Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

Art. 1009

Anularea ofertei reale, urmată de consemnaţiune

(1) După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-o încheiere dată fără citarea părţilor, efectuarea plăţii şi liberarea debitorului. Încheierea se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia.

(2) În termen de 15 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la alin. (1), creditorul va putea cere anularea acesteia pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă ale ofertei de plată şi consemnaţiunii, la judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut consemnarea. Hotărârea poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

(3) Debitorul este considerat liberat la data consemnării plăţii, în afară de cazul în care se anulează oferta de plată şi consemnaţiunea.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1009 Noul Cod de Procedură Civilă Anularea ofertei reale, urmată de consemnaţiune Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală




Chiriac dumitru 24.04.2023
Ce se intampla daca nu sunt pus in posesie cu imobilul ,care am hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila ?
Răspunde
Dana Prodigean 27.07.2014
1. încheierea executorului. După depunerea recipisei de consemnare, eliberată de depozitar debitorului ca urmare a consemnării bunului potrivit art. 1008 Noul Cod Civil, la biroul executorului judecătoresc, acesta va lua act prin încheiere de efectuarea plăţii şi liberarea debitorului.

încheierea se pronunţă de către executor într-o procedura graţioasa, nejurisdicţio-nală, dată fără citarea părţilor.

Executorul judecătoresc va verifica condiţiile formale legale ale procedurii, aşa cum sunt ele reglementate în aceste dispoziţii.

Observăm că executorul constată prin încheiere efectuarea plăţii şi
Citește mai mult liberarea debitorului după depunerea recipisei de consemnare a bunurilor oferite spre plată, dar fără indicarea unei limite de timp în care acest act trebuie emis.

Considerăm, faţă de efectul liberator pe care încheierea îl atrage, că este necesar ca aceasta să fie emisă de îndatâ dupâ depunerea recipisei de câtre debitor, realizată tocmai în acest scop; executorul are o obligaţie profesională ale cărei limite şi condiţii vor fi evaluate în condiţiile legii şi regulamentelor care guvernează această profesie.

De la data întocmirii sale (pe care o prezumăm concomitentă datei la care executorul emite/dă încheierea), în termen de 5 zile, prin grija executorului, încheierea trebuie comunicată creditorului, în vederea acceptării sau contestării sale.

2. Contestarea încheierii şi validarea ofertei de plată şi consemnaţiunii. Legea recunoaşte numai creditorului posibilitatea de a ataca în justiţie încheierea prin care executorul judecătoresc constată efectuarea plăţii şi liberarea debitorului.

Opţiunea legiuitorului este firească, deoarece încheierea este dată „împotriva" creditorului, în timp ce debitorul nu ar putea ataca în justiţie decât un eventual refuz al executorului de a emite încheierea, plângere ce nu poate fi încadrată în aceste dispoziţii.

Deşi legiuitorul are ca reper încheierea dată în condiţiile art. 1009 alin. (1) prin care executorul constată valabilitatea formală a ofertei de plată şi consemnaţiunii acesteia, obiectul acţiunii îl constituie atât controlul de legalitate al acestei încheieri, dar şi valabilitatea de fond şi deforma a ofertei reale şi consemnaţiunii şi a efectului sau liberator pentru debitor.

Acţiunea se formulează de debitor în 15 zile de la comunicarea încheierii date în condiţiile art. 1009 alin. (1), termen procedural de decădere.

în lipsa acestei contestaţii, oferta şi consemnaţiunea devin perfecte, fiind considerate acceptate de creditor; şi îşi produc deplin efectul de liberare a debitorului.

Instanţa competentă material este judecătoria, iar teritorial instanţa în circumscripţia căreia s-a făcut consemnarea; hotărârea instanţei este supusă numai apelului, în 10 zile de la comunicare.

Instanţa sesizată cu judecarea acestei acţiuni va putea:

- să admită cererea creditorului, să anuleze încheierea executorului judecătoresc şi actele care au stat la baza acesteia, procedura urmând a fi reluată de la actul anulat, la iniţiativa debitorului;

- să respingă cererea, ceea ce semnifică, în acelaşi timp, validarea ofertei şi a consemnaţiunii, validare amintită de dispoziţiile Codului civil, adică verificarea implicită a legalităţii procedurii, chiar dacă instanţa nu pronunţă în mod efectiv în dispozitiv validarea (de altfel, obiectul acţiunii astfel promovate nu tinde la validare, ci chiar la invalidare).

3. Retragerea bunului consemnat. Faţă de efectul acceptării ofertei şi consemnării, respectiv rezultatul controlului de legalitate realizat prin mijlocirea instanţei, art. 1515 Noul Cod Civil instituie o reglementare cu consecinţe importante pentru efectul procedurii.

Astfel, până la acceptarea ofertei, potrivit declaraţiei creditorului, sau până la validarea sa de către instanţă, bunul oferit şi consemnat ca plată poate fi retras de către debitor, creanţa renăscând cu toate garanţiile şi accesoriile sale din momentul retragerii bunului (retragerea sumei până la acest moment reprezintă o facultate a debitorului în revocarea actelor sale de plată).

Observăm o necorelare a celor două dispoziţii, în măsura în care, potrivit posibilităţilor recunoscute creditorului, acceptarea ofertei poate fi şi nedeclarativă, adică dedusă din lipsa oricărei opoziţii la încheierea dată de executor, iar validarea ofertei şi a consemnaţiunii poate fi considerată cel mult o procedură indirectă, care derivă tocmai dintr-o neacceptare a lor din partea creditorului. Cu toate acestea, credem că sensul liberator al actelor trebuie evaluat în funcţie de căile procedurale recunoscute de lege părţilor, astfel că normele Codului de procedură civilă nu pot fi depăşite.

Ulterior acceptării sau validării procedurii - având în vedere semnificaţia propusă în aceste analize -, retragerea sumei sau a bunului consemnat de către debitor se situează în afara raportului juridic care a generat obligaţia de plată (dacă debitorul a obţinut o hotărâre definitivă prin care oferta şi consemnarea au fost declarate valabile, el nu mai poate, chiar cu consimţământul creditorului, să retragă suma depusă în prejudiciul codebitorilor sau fideiusorilor săi; rezultă deci că, dacă după acest moment debitorul îşi retrage suma, cu consimţământul creditorului, codebitorii şi fideiusorii sunt liberaţi, iar creditorul pierde dreptul de privilegii sau ipoteci pentru plata creanţei sale).
Răspunde