Art. 1005 Noul Cod de Procedură Civilă Domeniu de aplicare Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

Oferta de plată la care dispoziţiile Codului civil fac trimitere în art. 1513 este reglementată de art. 1005-1012 NCPC, în scopul de a da posibilitatea liberării debitorului de bună-credinţă de obligaţia sa faţă de creditor, în situaţiile în care acesta ar încerca să împiedice liberarea din diverse motive, cum ar fi: pentru a continua luarea dobânzilor, pentru a păstra lucrul primit în gaj, pentru a găsi motiv de desfiinţare a convenţiei din vina debitorului etc.

Aşadar, o primă condiţie a procedurii ofertei de plată şi consemnaţiunii este aceea ca titularul dreptului la plată - creditorul -

Citește mai mult

să refuze plata.

Din acest punct de vedere, debitorul trebuie să facă dovadă că:

a) oferta de plată a fost făcută creditorului, reprezentantului său ori persoanei indicate de către acesta sau autorizate de către instanţă a primi plata, potrivit art. 1475 Noul Cod Civil;

a) oferta de plată corespunde întocmai obligaţiei de plată a debitorului (plata nu este afectată de un termen conceput în interesul legitim al creditorului, este integrală şi este oferită în condiţiile stabilite de părţi).

Plata oferită trebuie să corespundă întocmai condiţiilor sale legale şi convenţionale, ţinând cont de natura şi întinderea obligaţiei debitorului.

Refuzul de plata făcut în aceste condiţii poate fi explicit sau tacit, dacă pasivitatea creditorului sau a persoanei în drept să primească plata liberatorie poată fi asimilată refuzului de plată.

Precedând oferta de plată urmată de consemnaţiune, ca procedură liberatorie, refuzul de plată va fi evaluat doar ca fapt juridic stricto sensu, astfel încât poate fi demonstrat prin orice probă.

Condiţionat de îndeplinirea acestor cerinţe, în cazul în care creditorul refuză plata, debitorul se poate libera făcând acestuia o oferta reala de plata urmata de consemnaţiune, în condiţiile de mai jos, în vederea deplinei sale liberări.