Art. 1034 Noul Cod de Procedură Civilă Caracterul facultativ al procedurii Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 1034
Caracterul facultativ al procedurii
(1) Reclamantul are alegerea între procedura reglementată de prezentul titlu şi procedura de drept comun.
(2) De asemenea, dispoziţiile prezentului titlu nu aduc nicio atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despăgubiri şi nici altor drepturi născute în temeiul contractului sau al legii, după caz.
(3) În cazul arătat la alin. (2), pentru realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor izvorând din contract, precum şi a celor prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile în materie, partea interesată, sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 1.041 alin. (4), va putea proceda, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la ordonanţa de plată sau celor privind soluţionarea cererilor cu valoare redusă ori la sesizarea instanţei competente, în condiţiile dreptului comun.
| ← Art. 1033 Noul Cod de Procedură Civilă Domeniu de aplicare... | Art. 1035 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă... → |
|---|
în ipoteza în care nu înţelege să urmeze această procedură specială, reclamantul are dreptul de a introduce o acţiune în evacuare de drept comun. Este evident că, în situaţia în care reclamantul a obţinut evacuarea pârâtului în procedura specială, introducerea unei acţiuni în evacuare de drept comun este lipsită de interes, reclamantul beneficiind deja de un titlu executoriu împotriva
Citește mai mult
pârâtului.Este de menţionat faptul că, pe calea procedurii speciale în discuţie, reclamantul poate cere nu numai evacuarea pârâtului, dar şi obligarea acestuia la plata chiriei sau a arenzii exigibile, inclusiv a sumelor devenite exigibile în cursul judecaţii, aspect ce reiese din dispoziţiile art. 1041 alin. (4) NCPC.
Dacă însă cererea reclamantului promovată pe calea procedurii speciale a vizat exclusiv evacuarea pârâtului, acesta se poate adresa instanţelor judecătoreşti, pe calea dreptului comun, prin proces distinct, cu acţiune în pretenţii având ca obiect plata chiriei sau arenzii ori a despăgubirilor izvorâte din folosirea sau ocuparea fără drept a imobilului (spre exemplu, contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului).
De asemenea, orice alte drepturi ale reclamantului născute din contract sau din lege pot fi solicitate pe calea acţiunilor de drept comun (de pildă, nulitatea contractului de locaţiune), fără ca promovarea în prealabil a procedurii speciale să impieteze asupra dreptului de introducere a acestora.
Totodată, această procedură specială nu exclude utilizarea unei alte proceduri speciale (procedura ordonanţei de plată sau procedura cu privire la cererile de valoare redusă) pentru realizarea drepturilor de creanţă corespunzătoare.
Apreciem însă că, în situaţia în care în cadrul procedurii speciale de evacuare reclamantul a solicitat şi plata chiriei ori a arenzii exigibile, iar instanţa s-a pronunţat asupra unei astfel de cereri, el nu mai poate promova ulterior o acţiune distinctă în baza altor proceduri speciale sau pe calea dreptului comun, opunându-se autoritatea de lucru judecat.
2. Comparaţie între procedura de drept comun şi procedura specială
2.1. Competenţa. în ceea ce priveşte competenţa materiala de soluţionare în primă instanţă a cererilor de evacuare, independent de procedura urmată, aceasta aparţine judecătoriei, potrivit art. 94 pct. 1 lit. d), respectiv art. 1035 NCPC.
în privinţa competenţei teritoriale însă, cererile de evacuare de drept comun determină o competenţă cu caracter alternativ, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 NCPC, fiind deopotrivă competente instanţele prevăzute la art. 107-112 NCPC, cât şi instanţa locului unde se află imobilul, dacă între părţi s-a încheiat un contract de locaţiune, în timp ce pentru soluţionarea cererilor de evacuare promovate pe calea procedurii speciale competenţa teritorială are caracter exclusiv, aparţinând numai instanţei în circumscripţia căreia se află situat imobilul ocupat fără drept ori, după caz, închiriat sau arendat.
2.2. Calea de atac. Cererile de evacuare, independent că sunt introduse pe calea dreptului comun sau pe calea procedurii speciale, sunt supuse numai apelului, prin raportare la art. 483 alin. (2) şi art. 1041 alin. (5) NCPC, nefiind susceptibile de recurs.
Hotărârea de evacuare pronunţată în procedură specială poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, sau de la comunicare, când s-a dat fără citarea lor, în timp ce hotărârea de evacuare pronunţată pe drept comun este susceptibilă de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit regulii generale înscrise în art. 468 alin. (1) NCPC.
2.3. Citarea şi comunicarea actelor de procedura. Procedura specială derogă de la anumite reguli de citare şi comunicare a actelor de procedură în dispoziţiile art. 1036 NCPC.
De asemenea, acţiunea în evacuare de drept comun se soluţionează întotdeauna cu citarea părţilor, nefiind instituite norme derogatorii în acest sens de la regula prevăzută de art. 153 alin. (1) NCPC. în ceea ce priveşte evacuarea promovată pe calea procedurii speciale, aceasta poate fi judecată cu saufâră citarea părţilor, după distincţia conţinută de art. 1041 alin. (1) NCPC.
2.4. Felul şedinţei de judecată. Judecarea acţiunii în evacuare de drept comun urmează regulile generale instituite de art. 213 alin. (1), art. 240 alin. (1), art. 244, art. 261 alin. (1) NCPC (cercetarea procesului în primă instanţă în camera de consiliu şi dezbaterile în şedinţă publică, cu excepţiile prevăzute de lege). în schimb, în ceea ce priveşte cererea de evacuare promovată pe calea procedurii speciale, atât cercetarea procesului, cât şi dezbaterile au loc în camera de consiliu.
Potrivit art. XII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile acestuia privind cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.
în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în procesele pornite începând cu data de 15 februarie 2013 şi până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel. în acest context, se impune sublinierea faptului că dispoziţiile menţionate anterior vizează exclusiv normele cu caracter general prevăzute în cadrul art. 213 alin. (1), art. 240 alin. (1), art. 244 alin. (3) şi (4), art. 261 alin. (1) NCPC, motiv pentru care procesele ce se soluţionează în camera de consiliu potrivit unor norme speciale vor continua a fi judecate astfeliar nu în şedinţă publică, cum este şi cazul procedurii speciale în discuţie.
2.5. Urgenţa soluţionării cauzei. în timp ce cererea de evacuare de drept comun nu implică o procedură de soluţionare urgentă, nefiind astfel calificată legal, evacuarea în procedura specială analizată se judecă de urgenţă, cu toate consecinţele ce decurg din acest caracter.
2.6. întâmpinarea şi cererile incidentale. Dacă în cadrul acţiunii în evacuare de drept comun pârâtul are obligaţia depunerii întâmpinării, potrivit art. 208 alin. (1) NCPC, în cadrul procedurii speciale, întâmpinarea are caracter facultativ.
De asemenea, spre deosebire de procedura de drept comun, în cadrul procedurii speciale, pârâtul nu are dreptul să formuleze cerere reconvenţională, cerere de chemare în judecată a altei persoane sau cerere de chemare în garanţie, tocmai pentru a nu fi lezat caracterul urgent de soluţionare a cererii principale.
2.7. Caracterul executoriu al hotărârii pronunţate în prima instanţă. în timp ce hotărârea de evacuare pronunţată în primă instanţă, potrivit dreptului comun, nu are caracter executoriu, neputând fi ca atare pusă în executare, în măsura în care nu este definitivă, în procedura specială, art. 1041 alin. (5) NCPC îi conferă în mod expres un atare caracter.