Art. 1056 Noul Cod de Procedură Civilă Stabilirea cauţiunii şi depunerea ei Dispoziţii speciale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Dispoziţii speciale
Dispoziţii speciale
Art. 1056
Stabilirea cauţiunii şi depunerea ei
(1) Când legea prevede darea unei cauţiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabileşte de către instanţă în condiţiile legii şi se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.
(2) Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va putea depăşi suma de 10.000 lei.
| ← Art. 1055 Noul Cod de Procedură Civilă Refacerea hotărârilor... | Art. 1057 Noul Cod de Procedură Civilă Depunerea în numerar... → |
|---|
Cu toate că nu există vreo definiţie a cauţiunii judiciare, din observarea instituţiilor de drept procesual în care se regăseşte este de necontestat că ea constituie, în primul rând, o
Citește mai mult
garanţie pentru creditorul unei obligaţii decurgând dintr-un titlu executoriu de îndeplinire a obligaţiei de câtre debitor.Nu mai puţin însă, cauţiunea poate fi prevăzută pentru acoperirea eventualului prejudiciu cauzat uneia dintre părţile în proces ca urmare a unei măsuri adoptate de către instanţa de judecată în favoarea celeilalte părţi. în practica judiciară formată în aplicarea fostei reglementări, s-a arătat că rolul cauţiunii este cel de „garanţie pentru eventualele daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite şi de prevenire sau limitare a abuzurilor debitorilor rău platnici".
în acest sens, cauţiunea se stabileşte în sarcina debitorului, atunci când el solicită suspendarea executării titlului ce conţine obligaţia de plată. Această solicitare se poate formula în cadrul unei căi de atac: apelul (în cazul suspendării executării provizorii -art. 450 NCPC); recursul [art. 484 alin. (2) NCPC]; contestaţia în anulare (art. 507 NCPC); revizuirea (art. 512 NCPC); cererea în anulare împotriva ordonanţei de plată [art. 1023 alin. (5) NCPC]; apelul împotriva ordonanţei preşedinţiale [art. 999 alin. (2) NCPC].
De asemenea, cazuri de depunere a unei cauţiuni se pot regăsi în cadrul executării silite, în condiţiile prevăzute generic de art. 670 NCPC, sume de bani cu titlu de cauţiune fiind depuse în scopul participării la desfăşurarea, potrivit legii, a executării silite [de exemplu, ipoteza creditorilor intervenienţi prevăzută de art. 691 alin. (6) ori a obţinerii suspendării executării silite în cadrul contestaţiei la executare - art. 718 NCPC].
Astfel, creditorul unei obligaţii decurgând dintr-o creanţă certă, lichidă şi, ca regulă, exigibilă, care nu deţine un titlu executoriu (însă a sesizat instanţa de judecată în vederea obţinerii acestuia), poate fi obligat la plata unei cauţiuni dacă se încuviinţează o măsură asigurătorie în condiţiile art. 952, art. 969 sau art. 974 NCPC. De asemenea, titularul unui drept de proprietate intelectuală poate beneficia, în condiţiile legii, de măsuri provizorii necesare pentru apărarea drepturilor sale, în legătură cu care poate fi obligat la achitarea unei cauţiuni (art. 978).
Cauţiunea se datorează în cazurile anume prevăzute de lege, care sunt de stricta aplicare, neputând fi extinse la alte situaţii nereglementate de lege. Atunci când, în situaţiile anume arătate, legiuitorul nu impune plata cauţiunii, aprecierea necesităţii acesteia rămâne la latitudinea instanţei.
2. Depunerea cauţiunii. Cuantumul cauţiunii se stabileşte întotdeauna de către instanţă, în condiţiile prescrise de lege.
Articolul 1056 alin. (1) prevede că suma de bani stabilită de către instanţă cu titlu de cauţiune se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - SA sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni.
Cauţiunea se depune pe numele părţii care a făcut plata, însă la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc (când se depune în cursul executării silite, în condiţiile art. 670 NCPC, care trimite la dreptul comun reprezentat de art. 1056 şi urm.).
în cazul în care cauţiunea se depune la dispoziţia instanţei, dovada plăţii se face cu înscrisul constatator eliberat de către instituţia care a încasat suma de bani, care se păstrează în original la instanţă. în absenţa unei dispoziţii contrare, originalul înscrisului se conservă la registrul valorilor şi corpurilor delicte, prevăzut de art. 83 alin. (1) pct. 17 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
3. Cuantumul cauţiunii se stabileşte potrivit criteriilor legale. Dacă nu se prevede altfel prin dispoziţii particulare, sunt incidente dispoziţiile art. 1056 alin. (2). întocmai ca în reglementarea anterioară, cauţiunea nu se stabileşte „în raport de posibilităţile de plată sau interesul celui obligat la plată".
Astfel, în cazul cererilor evaluabile în bani, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor neevaluabile în bani, se datorează o sumă fixă, care nu va depăşi suma de 10.000 lei.
Valoarea obiectului cererii se raportează la cuantumul creanţei reprezentând obiectul obligaţiei de plată, astfel cum rezultă din titlul executoriu sau, după caz, în situaţiile expres menţionate prin lege, din înscrisul constatator al creanţei certe, lichide şi, ca regulă, exigibile.
Astfel, de exemplu, dacă s-a emis o ordonanţă de plată, în condiţiile art. 1021 NCPC, pentru o sumă de 100.000 lei, cauţiunea aferentă cererii de suspendare a executării ordonanţei de plată nu va putea fi stabilită într-un cuantum mai mare de 20% din suma de 100.000 lei. în acelaşi timp, dacă printr-o hotărâre judecătorească executorie s-a stabilit, de exemplu, ca debitorul să remită creditorului anumite înscrisuri, cauţiunea nu va putea depăşi 10.000 lei.