Art. 1061 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de stabilire a cauţiunii Dispoziţii speciale

Art. 1061

Procedura de stabilire a cauţiunii

(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va stabili de urgenţă cauţiunea.

(2) Instanţa se pronunţă printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a dispus asupra cauţiunii.

(3) Când există urgenţă, instanţa va putea stabili cauţiunea şi fără citarea părţilor. În acest caz, cauţiunea se va depune numai în numerar, într-un termen stabilit de instanţă. Debitorului cauţiunii îi va fi comunicată încheierea prin care cauţiunea a fost stabilită, de la data acestei comunicări începând a curge termenul pentru plata cauţiunii.

(4) Nedepunerea cauţiunii în termenul prevăzut la alin. (3) atrage desfiinţarea de drept a măsurilor în legătură cu care s-a dispus stabilirea cauţiunii.

Comentarii despre Art. 1061 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de stabilire a cauţiunii Dispoziţii speciale

Dana Prodigean 29.07.2014

în măsura în care prin dispoziţii particulare nu este prevăzută o altă procedură pentru stabilirea cauţiunii, se aplică procedura de drept comun din art. 1061. Aceasta are caracter contencios, desfăşurându-se cu citarea părţilor, în camera de consiliu.

Este de precizat că, potrivit art. XII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privind cercetarea

Citește mai mult

procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016". Norma tranzitorie menţionată are în vedere acele dispoziţii din cod care instituie regula desfăşurării procesului fără prezenţa publicului, respectiv art. 213 [cu derogarea din art. 244 alin. (3)], context în care, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară, ca regulă, în şedinţa publică, dacă legea nu prevede altfel, astfel cum se menţionează explicit în alin. (2) al normei tranzitorii.

Articolul 144 alin. (1) NCPC reglementează o situaţie de excepţie de la regula judecării procesului în şedinţa publică, permisă de legiuitor.

Termenul de judecată va fi fixat cu respectarea principiului celerităţii, în vederea stabilirii cuantumului cauţiunii. Această finalitate presupune că, în cazurile în care depunerea unei asemenea garanţii este lăsată la aprecierea instanţei, instanţa s-a pronunţat, în prealabil ori concomitent, asupra necesităţii cauţiunii.

Cauţiunea trebuie achitată până la termenul de judecată fixat pentru soluţionarea cererii debitorului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea. Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de depunere a garanţiei, cererea sa este respinsă, fără ca instanţa să cerceteze motivele acesteia.

Asupra cuantumului cauţiunii instanţa se pronunţă printr-o încheiere, care poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a dispus asupra măsurii procesuale pentru care s-a depus cauţiunea.

Solicitarea debitorului de depunere a cauţiunii într-o altă modalitate decât numerar (alte instrumente financiare, oferirea de garanţii reale sau personale) se formulează la termenul la care se stabileşte cauţiunea ori la termenul la care instanţa se pronunţă asupra cererii debitorului care a justificat stabilirea cauţiunii, însă înainte ca debitorul sâ depună cauţiunea în numerar. După acest moment, debitorul poate solicita instanţei înlocuirea acestei modalităţi de plată, în condiţiile art. 1062 NCPC.

în cazuri urgente, cuantumul cauţiunii poate fi stabilit şi fără a se dispune citarea părţilor, fixându-se un termen de plată în acest sens. Termenul curge de la data comunicării către debitor a încheierii prin care cauţiunea a fost stabilită.

în aceste cazuri, cauţiunea poate fi depusă numai în numerar.

Odată cu stabilirea cauţiunii, instanţa se pronunţă şi asupra măsurii pentru care aceasta se datorează, iar nedepunerea sa în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a masurilor în legătura cu care s-a dispus stabilirea cauţiunii. Din această prevedere legală reiese că instanţa fixează cauţiunea numai dacă admite cererea debitorului pentru luarea unei anumite măsuri procesuale, în caz contrar fiind lipsită de relevanţă reglementarea sancţiunii în ipoteza nedepunerii cauţiunii.

Răspunde