Art. 1067 Noul Cod de Procedură Civilă Alegerea forului Dispoziţii generale

Art. 1067

Alegerea forului

(1) În materie patrimonială, părţile pot conveni asupra instanţei competente să judece un litigiu actual sau eventual izvorând dintr-un raport cu elemente de extraneitate. Convenţia poate fi încheiată prin înscris, telegramă, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare ce permite a-i stabili proba printr-un text. În lipsă de stipulaţie contrară, competenţa forului ales este exclusivă.

(2) Alegerea instanţei este fără efect dacă ea conduce la lipsirea în mod abuziv a uneia dintre părţi de protecţia pe care i-o asigură o instanţă prevăzută de legea română. De asemenea, alegerea este fără efect când instanţa aleasă este străină, iar litigiul este de competenţa exclusivă a instanţelor române, precum şi când instanţa aleasă este română, iar litigiul este de competenţa exclusivă a unei instanţe străine.

(3) Instanţa aleasă nu se poate declara necompetentă dacă:

a) una dintre părţi are domiciliul/reşedinţa obişnuită, respectiv un sediu secundar în circumscripţia acestei instanţe;

b) dreptul aplicabil litigiului conform dreptului internaţional privat român este legea română.

Comentarii despre Art. 1067 Noul Cod de Procedură Civilă Alegerea forului Dispoziţii generale

Dana Prodigean 29.07.2014

Spre deosebire de prorogare, derogarea este mai periculoasă, consecinţele fiind mult mai grave. Dacă prin prorogare părţile acordă competenţa unei alte instanţe, în acest caz ele renunţă la competenţa unei instanţe. Este şi motivul pentru care reglementarea este mult mai detaliată în art. 1067. în cazul în care convenţia de derogare nu este luată în considerare, se naşte pericolul nerecunoaşterii hotărârii în alte state. De aceea, pentru mai multă siguranţă, este util ca părţile să condiţioneze derogarea de posibilitatea recunoaşterii.

Asemenea convenţii sunt de regulă utilizate de

Citește mai mult

importatorii care doresc să evite instanţele competente asupra chestiunilor legate de conosament.

Condiţiile de validitate a convenţiilor se verifică potrivit lex fori derogaţi. Acestea subzistă chiar în lipsa unor condiţii similare în lex fori prorogaţi.

La noi, asemenea convenţii au fost limitate la materia patrimonială. De asemenea, convenţia este lipsită de efect dacă ea conduce la lipsirea în mod abuziv a uneia dintre părţi de protecţia pe care i-o asigură o instanţă prevăzută de legea română. Nu în ultimul rând, derogarea dublată de o prorogare este fără efect dacă se face cu încălcarea competenţei exclusive a instanţei derogate, română sau străină. Bineînţeles, mai pot fi avute în vedere şi alte limitări care privesc ordinea publică, dispoziţiile imperative etc. în orice caz, vor fi avute în vedere condiţiile de validitate prevăzute pentru ambele.

Părţile pot conveni asupra instanţei competente care să judece atât un litigiu actual, cât şi unul eventual.

Dacă condiţiile de fond se deduc din condiţiile generale ale convenţiilor, cele privind forma sunt prevăzute în mod expres. Convenţia poate fi încheiată prin înscris, telegramă, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare ce permite a-i stabili proba printr-un text. Aşadar, derogarea tacită este exclusă, lucru explicabil datorită consecinţelor acestor convenţii.

în lipsă de stipulaţie contrară, competenţa forului ales este exclusivă.

Instanţa aleasă cu prilejul derogării nu se poate declara necompetentă, chiar în prezenţa unei convenţii nevalabile, dacă una dintre părţi are domiciliul/reşedinţa obişnuită, respectiv un sediu secundar în circumscripţia acestei instanţe ori dacă dreptul aplicabil litigiului conform dreptului internaţional privat român este legea română. Cele două condiţii sunt prevăzute în mod alternativ.

Răspunde