Art. 139 Noul Cod de Procedură Civilă Excepţia conexităţii Litispendenţa şi conexitatea Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei
| Comentarii |
|
Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei
SECŢIUNEA a 2-a
Litispendenţa şi conexitatea
Art. 139
Excepţia conexităţii
(1) Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.
(2) Excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.
(3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul şi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe.
(4) Când una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va face la acea instanţă.
(5) În orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse şi judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată.
| ← Art. 138 Noul Cod de Procedură Civilă Excepţia... | Art. 140 Noul Cod de Procedură Civilă Temeiul strămutării... → |
|---|
2. Condiţiile conexităţii. Pentru existenţa conexităţii, trebuie întrunite în mod cumulativ mai multe condiţii:
a) sâ existe douâ sau mai
Citește mai mult
multe cereri între aceleaşi pârţi, iar între obiectul şi cauza cererilor sâ existe o strânsâ legâturâ. Articolul 139 prevede expres că subzistă conexitatea şi atunci când, în cadrul vreuneia dintre cereri, figurează şi alte părţi alături de cele din raportul juridic care generează situaţia de conexitate.în ceea ce priveşte obiectul şi cauza, gradul de legătură dintre acestea este o problemă de fapt, lăsată la aprecierea suverană a instanţei. Această apreciere trebuie să aibă în vedere ca, prin conexarea cererilor, să se asigure o mai bună administrare a justiţiei, evitându-se pronunţarea unor hotărâri contradictorii, care ar face dificilă ori chiar imposibilă executarea lor;
b) cererile sâ fie în cursul judecâţii în primâ instanţâ pe rolul unor instanţe diferite, de acelaşi grad. Este de observat, în primul rând, că, spre deosebire de art. 164 CPC 1865, norma actuală ce reglementează conexitatea nu mai prevede cerinţa ca „pricinile" diferite să fie pe rolul unor instanţe „de acelaşi grad", legiuitorul preferând să arate că este posibilă conexarea „în primă instanţă".
Legiuitorul nu a intenţionat, însă, o schimbare majoră a reglementării instituţiei conexităţii, deoarece ar fi trebuit să facă acest lucru explicit, în sensul de a prevedea în mod neechivoc faptul că ar fi permisă, contrar abordării tradiţionale, şi conexarea unor cereri de la instanţe de grad diferit. Mai mult, a fost menţinută cerinţa ca, prin conexare, să nu se încalce normele de competenţă de ordine publică, cerinţă ce ar fi încălcată dacă s-ar accepta concluzia anterior expusă.
în aceste condiţii, pare mai degrabă o omisiune de preluare din vechea reglementare a cerinţei instanţelor de acelaşi grad, astfel încât, folosind interpretarea coroborată a dispoziţiilor din art. 139 şi cea teleologică, trebuie reţinut că subzistă această cerinţă ca fiind de esenţa conexităţii, deoarece, în caz contrar, reglementarea actuală ar fi una contradictorie.
Prin precizarea că este posibilă conexarea „în primâ instanţâ", s-a intenţionat determinarea fazei procesului în care se poate admite judecarea împreună a cererilor aflate în strânsă legătură. Pe acest temei, nu este posibilă conexarea cererilor de chemare în judecată direct în apel sau în recurs (evident, este posibilă conexarea chiar a apelurilor sau a recursurilor).
Deşi nu se mai prevede explicit (precum în fostul art. 164 CPC 1865) că cererile se pot afla şi pe rolul unei singure instanţe,din formularea textului nu este exclusă această posibilitate.
3. Soluţionarea excepţiei de conexitate. Fiind reglementată pentru asigurarea unei „bune judecăţi" astfel cum rezultă din alin. (1) al art. 139, această instituţie are caracter de ordine publică, motiv pentru care s-a prevăzut că excepţia conexităţii poate fi invocată de porţi sou de instanţa din oficiu.
Cu toate acestea, excepţia conexităţii are caracter mixt, având şi trăsături specifice unei excepţii relative, respectiv limitarea momentului procesual până la care poate fi invocată, şi anume cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate.
Excepţia se soluţionează de către ultima instanţă sesizată în sens cronologic, care se pronunţă asupra sa prin încheiere, ce poate fi atacata numai odată cu fondul.
în cazul admiterii excepţiei, dosarul va fi trimis instanţei care a fost mai întâi învestită, în afară de cazul în care reclamantul şi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe (evident, dacă sunt mai mult de două instanţe pe rolul cărora se află procesele).
Conexarea este posibilă numai dacă nu se încalcă normele de ordine publică în materie de competenţă, acesta fiind motivul pentru care art. 139 alin. (4) prevede că, în situaţia în care una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va face la acea instanţă. Este vorba despre competenţa teritorială exclusivă, însă şi despre competenţa materială a unei secţii specializate sau a unui complet specializat, dat fiind că noul cod permite conflictul de competenţă în cazul acestora. Dacă ambele instanţe au o competenţă teritorială exclusivă, conexarea nu poate avea loc.
Potrivit alin. (5) al art. 139, se poate dispune disjungerea proceselor conexate şi judecarea separată a acestora, în orice stare a judecăţii, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată. Instanţa devenită competentă prin conexare îşi va păstra competenţa şi după disjungere.
Competenţa de soluţionare a cererilor conexe nu se determină prin însumarea valorii tuturor cererilor, deoarece această competenţă a fost deja stabilită, prin aplicarea regulilor din art. 139 operând prorogarea de competenţă în privinţa cererii conexate şi nefiind posibilă reevaluarea acestui aspect după conexare, conform art. 106 NCPC.