Art. 135 Noul Cod de Procedură Civilă Soluţionarea conflictului de competenţă Necompetenţa şi conflictele de competenţă Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei

CAPITOLUL IV
Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei

SECŢIUNEA 1
Necompetenţa şi conflictele de competenţă

Art. 135

Soluţionarea conflictului de competenţă

(1) Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.

(2) Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

(3) Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict.

(4) Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 135 Noul Cod de Procedură Civilă Soluţionarea conflictului de competenţă Necompetenţa şi conflictele de competenţă Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei




c.r. 8.12.2013
1. Instanţa care soluţionează conflictul de competenţă. în reglementarea actuală, nu se mai enumera instanţele competente să soluţioneze conflictele de competenţă pentru fiecare caz în parte, cum se proceda în art. 22 CPC 1865, ci se prevede generic în alin. (1) al art. 135 NCPC că soluţionarea conflictelor de competenţă dintre instanţele judecătoreşti se face de către instanţa superioara şi comuna instanţelor aflate în conflict.

Această formulare înlătură controversele existente sub vechiul cod, legate de împrejurarea dacă pot exista sau nu conflicte şi în alte situaţii decât cele din
Citește mai mult enumerarea din art. 22 CPC 1865 (de exemplu, în cazul în care un tribunal şi o curte de apel îşi declină competenţa reciproc), atât timp cât nu se mai distinge între diferitele situaţii generatoare de conflicte de competenţă.

Chiar dacă nu se precizează, ca în vechiul cod, care este instanţa care soluţionează conflictul în situaţia în care instanţele aflate în conflict nu se află în circumscripţia aceleaşi curţi de apel, aceasta este identificabilă, în fiecare caz în parte, din sintagma „instanţa superioară şi comună instanţelor aflate în conflict".

Aşadar, conflictul ivit între douâ judecătorii: din circumscripţia aceluiaşi tribunal, se soluţionează de acel tribunal; care nu sunt în circumscripţia aceluiaşi tribunal, dar sunt în raza aceleiaşi curţi de apel, se soluţionează de curtea de apel respectivă; care nu sunt în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, se soluţionează de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Conflictul de competenţă dintre o judecătorie şi un tribunal sau dintre două tribunale: din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, se soluţionează de acea curte de apel; care nu sunt în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, se soluţionează de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Conflictele de competenţă dintre: o judecătorie şi o curte de apel; două tribunale ce nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel; un tribunal şi o curte de apel sau între două curţi de apel se vor soluţiona de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prevederea din art. 135 alin. (2) tranşează un alt aspect discutat în doctrina şi practica anterioare, acela al conflictului de competenţă ivit între înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi o altă instanţă. Este reflectată opinia conform căreia nu subzistă un conflict de natura celui descris în art. 20 CPC 1865, cât timp nu există o instanţă ierarhic superioară comună instanţelor aflate în conflict. Dacă instanţa supremă s-a pronunţat asupra competenţei, hotărârea sa constituie, în acelaşi timp, declinator de competenţă şi regulator de competenţă.

în reglementarea expresă din noul cod, nu se poate crea conflict de competenţa cu înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în funcţie de distincţiile făcute de legiuitor, se identifică două situaţii:

- dacă a fost mai întâi sesizată o altă instanţă, care şi-a declinat competenţa în favoarea instanţei supreme, iar instanţa supremă a apreciat că este competentă instanţa sesizată de parte, înalta Curte pronunţă o hotărâre de stabilire a competenţei, obligatorie pentru instanţa de trimitere;

- dacă însă este sesizată mai întâi instanţa supremă, iar aceasta îşi declină competenţa în favoarea unei alte instanţe, hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de către înalta Curte este, de asemenea, obligatorie pentru instanţa căreia i se trimite dosarul, în sensul că nu şi-ar mai putea declina competenţa în favoarea instanţei supreme.

2. Procedura de soluţionare a conflictului de competenţă. Instanţa competentă să judece conflictul de competenţă va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor. După ce va verifica existenţa conflictului de competenţă, va stabili instanţa competentă, iar hotărârea (regulatorul de competenţă) este definitivă.

Este de precizat că, potrivit art. XII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privind cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016". Norma tranzitorie menţionată are în vedere acele dispoziţii din cod care instituie regula desfăşurării procesului fără prezenţa publicului, respectiv art. 213 [cu derogarea din art. 244 alin. (3)], context în care, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a codului şi până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară, ca regulă, în şedinţa publică, dacă legea nu prevede altfel, astfel cum se menţionează explicit în alin. (2) al normei tranzitorii.

Articolul 135 alin. (4) reglementează o situaţie de excepţie de la regula judecării procesului în şedinţă publică, permisă de legiuitor.

3. Efectele regulatorului de competenţă. Hotărârea prin care se rezolvă conflictul de competenţă are autoritate de lucru judecat, astfel încât instanţa căreia i se trimite dosarul este obligată să rezolve pricina.

Dacă se invocă temeiuri noi, neverificate de instanţa superioară, instanţa va putea să-şi verifice competenţa şi, eventual, să şi-o decline.

Potrivit art. 135 alin. (3) NCPC, există conflict de competenţă şi în cazul în care se iveşte între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională. în această situaţie, conflictul de competenţă se rezolvă de instanţa ierarhic superioară instanţei în conflict.

De asemenea, potrivit art. 554 alin. (3) NCPC, conflictul de competenţă dintre o instanţă judecătorească şi un tribunal arbitrai se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.
Răspunde