Art. 229 Noul Cod de Procedură Civilă Termen în cunoştinţă Dispoziţii generale Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 229
Termen în cunoştinţă
(1) Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică:
1. în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată;
2. în cazul când procesul se repune pe rol;
3. când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă la încuviinţarea lui, când s-a stabilit şi termenul pentru luarea acestuia;
4. când, pentru motive temeinice, instanţa a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;
5. în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanţe sau după casarea cu reţinere.
(3) Militarii încazarmaţi sunt citaţi la fiecare termen.
(4) Deţinuţii sunt citaţi, de asemenea, la fiecare termen.
| ← Art. 228 Noul Cod de Procedură Civilă Imposibilitatea şi... | Art. 230 Noul Cod de Procedură Civilă Preschimbarea termenului... → |
|---|
Partea care are termen în cunoştinţă nu va mai fi citata în tot cursul desfăşurării procesului, legea prezumând cunoaşterea de către aceasta şi a termenelor de judecată următoare.
Astfel, legea consideră că partea are termen în cunoştinţă în următoarele situaţii:
a) daca partea a depus cererea de chemare în judecata personal sau prin mandatar la serviciul registratura al instanţei şi i s-a comunicat termenul de judecata.
în acest caz, se va face menţiune
Citește mai mult
pe rezoluţia de primire a cererii sau, în lipsă, pe însuşi exemplarul cererii de chemare în judecată destinat instanţei că partea sau mandatarul său a primit termenul de judecată în cunoştinţă, menţiune care va fi însuşită de aceasta prin semnătură. Dacă partea sau mandatarul personal depune cererea de chemare în judecată la serviciul registratură al instanţei, însă nu ise comunica termenul de judecată, se va proceda la citarea acesteia pentru termenul acordat. Este de menţionat însă că, în condiţiile în care fixarea primului termen de judecată se face de către judecătorul căruiai s-a repartizat aleatoriu cauza, potrivit art. 201 NCPC, după ce, în prealabil, acesta a verificat cererea, în condiţiile art. 200 NCPC, şi a dispus comunicările prevăzute de lege, apreciem că ipoteza în care i se va comunica personal părţii acest termen de la momentul depunerii cererii la serviciul registratură al instanţei este una mai mult teoretică;
b) dacă partea nu a depus cererea de chemare în judecată personal sau prin mandatar la serviciul registratură al instanţei ori deşi a procedat astfel, nu i s-a adus la cunoştinţă termenul de judecată, însă s-a prezentat la un termen de judecată personal sau prin reprezentant, legal sau convenţional. Pentru ca partea să aibă termen în cunoştinţă nu este necesar ca reprezentantul său să fie împuternicit în mod expres cu dreptul de a lua în cunoştinţă termenul.
Această ipoteză este valabilă şi în cazul celorlalte părţi litigante, care nu au calitatea de reclamant, dar care au fost prezente personal sau prin reprezentant la un termen de judecată. Dacă partea, personal sau prin reprezentant, s-a prezentat la un termen de judecată, însă nu a asistat la proces până la finalizarea sa, astfel încât nu i s-a comunicat termenul de judecată următor, se va considera totuşi că aceasta are termen în cunoştinţă, întrucât codul prevede condiţia luării termenului în cunoştinţă numai pentru prima situaţie vizată de art. 229 alin. (1) NCPC (când partea a depus cererea personal sau prin reprezentant). Un argument suplimentar în sprijinul acestei soluţii este şi acela că legea acordă termen în cunoştinţă chiar şi mandatarului părţii care nu este împuternicit cu acest drept;
c) dacă partea nu a depus cererea de chemare în judecată personal sau prin mandatar la serviciul registratură al instanţei ori chiar dacă a procedat astfel, nu i s-a adus la cunoştinţă termenul de judecată, şi nici nu s-a prezentat la un termen de judecată personal sau prin reprezentant, legal sau convenţional, însă a primit, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însârcinatâ cu primirea corespondenţei, citaţia pentru un termen de judecata, semnând-o de primire.
Această ipoteză este valabilă şi în cazul celorlalte părţi litigante, care nu au calitatea de reclamant şi care au primit astfel citaţia. întrucât legea nu face vreo distincţie, textul
legal se aplică indiferent dacă destinatarul citaţiei este o persoană fizică sau o persoană juridică.
Pentru existenţa termenului în cunoştinţă este necesar ca, de principiu, dovada de înmânare a citaţiei să fi fost semnată de primire de către parte sau de către reprezentantul său legal sau convenţional ori de către funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei. în acest condiţii, nu suntem în prezenţa termenului în cunoştinţă dacă înmânarea citaţiei s-a făcut administratorului clădirii, paznicului sau agentului de pază, unei persoane majore din familie sau cu care destinatarul citaţiei locuieşte etc.
Apreciem însă că în situaţia în care destinatarul primeşte citaţia, dar refuză sâ semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna, acesta va avea termen în cunoştinţă, proba fiind reprezentată de procesul-verbal întocmit de agent în condiţiile art. 163 alin. (2) NCPC, textul art. 299 alin. (1) NCPC făcând referire la „înmâ-narea" citaţiei, iar nu şi la semnarea dovezii de înmânare. Un alt argument în sprijinul soluţiei indicate este acela că citaţia a fost primită de către destinatar, care a luat astfel cunoştinţă de menţiunile sale.
în situaţia în care destinatarul refuzâ primirea citaţiei, iar aceasta este depusă de către agent în cutia poştalâ, potrivit art. 163 alin. (3) NCPC, nu se poate considera că partea are termen în cunoştinţă, citaţia nefiind înmânată.
în ipoteza menţionată anterior, în lipsa cutiei poştale, dacă destinatarul sau reprezentantul său, în urma înştiinţării afişate pe uşa locuinţei, se prezintă la sediul instanţei de judecatâ sau, după caz, la sediul primăriei, în condiţiile art. 163 alin. (3) lit. f) NCPC, şi i se înmânează citaţia, acesta va avea termen în cunoştinţă.
2. Inaplicabilitatea termenului în cunoştinţă. Nu se aplică instituţia termenului în cunoştinţă în următoarele situaţii prevăzute expres şi limitativ de lege:
a) în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată. Astfel, dacă s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate, instanţa va fixa termen pentru discutarea acestei cereri, stabilind dacă este cazul şi obligaţia achitării taxelor judiciare de timbru corespunzătoare, cu citarea părţilor, independent dacă anterior suspendării cauzei acestea au avut sau nu termen în cunoştinţă. Şi în ipoteza în care se repune cauza pe rol din oficiu, după suspendarea sa, instanţa va dispune citarea părţilor pentru termenul acordat în vederea discutării acestui aspect;
b) în cazul când procesul se repune pe rol. Dacă instanţa a reţinut cauza în pronunţare, însă la deliberare unuia dintre judecătorii în faţa căruia au fost susţinute dezbaterile i-a încetat calitatea de judecător sau i-a fost suspendată funcţia, cauza va fi repusă pe rol, în temeiul art. 395 alin. (3) NCPC, iar părţile vor trebui citate pentru termenul stabilit în scopul reluării concluziilor în faţa completului de judecată legal constituit.
De asemenea, dacă în timpul deliberării instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi, va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor, potrivit art. 400 NCPC;
c) când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă la încuviinţarea lui, când s-a stabilit şi termenul pentru luarea acestuia. Dacă partea are termen în cunoştinţă, potrivit art. 229 alin. (1) NCPC, însă se dispune administrarea probei cu interogatoriul său, dacă la momentul încuviinţării probei aceasta nu era prezentă personal, se va dispune în mod obligatoriu citarea sa cu menţiunea „personal la interogatoriu", sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 358 NCPC, legea instituind obligativitatea citării sale tocmai datorită existenţei unei sancţiuni în caz de neprezentare. Apreciem că şi în ipoteza în care, la momentul încuviinţării probei, partea a cărei chemare la interogatoriu se solicită era reprezentată, se impune citarea sa cu menţiunea precedentă, date
fiind consecinţele legale decurgând din lipsa nejustificată a părţii la interogatoriu, precum şi caracterul de excepţie al textului legal, ce implică o strictă interpretare şi aplicare;
d) când, pentru motive temeinice, instanţa a dispus ca partea sâ fie citata la fiecare termen. O atare dispoziţie are caracter de noutate legislativă, fiind instituită pentru a conferi dreptul instanţei de a aprecia, în cazuri concrete, dacă este necesar ca partea să fie citată, chiar daca legal ar avea termen în cunoştinţa (spre exemplu, imposibilitate de deplasare a părţii la vreun termen de judecată din motive medicale);
e) în cazul în care instanţa de apel sau de recurs fixeazâ termen pentru rejudecarea fondului procesului dupâ anularea hotărârii primei instanţe sau după casarea cu reţinere. Dacă instanţa de control judiciar a anulat sau casat hotărârea atacată cu reţinere spre rejudecare, prin însuşi dispozitivul deciziei respective se va proceda la fixarea termenului pentru rejudecarea cauzei, dispunându-se citarea părţilor;
f) în ipoteza militarilor încazarmaţi şi a deţinuţilor. Aceste persoane se vor cita la fiecare termen de judecată, independent dacă au fost prezente la vreun termen de judecată anterior, legea instituind un regim special, datorită lipsei lor de libertateîn deplasare.
„considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.”
De unde să cunoască partea termenele următoare? E pe bază de premoniție? Ce idioți au redactat acest articol? E o clară încărcare dreptului constituțional la un proces echitabil și a dreptului la apărare. Și a dreptului la informare. Părțile care nu sunt prezente la un termen, în mod logic, trebuie informate de termenul următor! Asta se poate face doar prin citație.