Art. 548 Noul Cod de Procedură Civilă Forma scrisă Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

CAPITOLUL II
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Art. 548

Forma scrisă

(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Condiţia formei scrise se consideră îndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de corespondenţă, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.

(2) În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 548 Noul Cod de Procedură Civilă Forma scrisă Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept




Mary Hailean 20.07.2014
1. Definiţia convenţiei arbitrale. înainte de analiza condiţiilor de formă şi de fond ale convenţiei arbitrale, considerăm utilă încercarea unei definiţii a acesteia.

Prin convenţia arbitrală părţile convin în scris ca litigiile viitoare sau născute, izvorâte din raporturile juridice dintre ele să fie soluţionate pe calea arbitrajului.

2. Condiţii de formă. Convenţia arbitrală trebuie încheiată în scris, cerinţă necesară pentru însăşi validitatea sa, nu doar sub aspect probator. Neîncheierea în scris a convenţiei arbitrale atrage nulitatea absolută. Fiind un act de dispoziţie, prin care
Citește mai mult părţile, printre altele, renunţă la competenţa instanţelor judecătoreşti, apare firesc accentul pus pe forma scrisă.

Condiţia formei scrise se consideră îndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de corespondenţă, indiferent de forma acesteia (electronică, prin poştă etc.), sau în debutul procedurii arbitrale, prin schimb de acte procedurale (comunicarea cererii, urmată de întâmpinare, prin care se acceptă propunerea de recurgere la arbitraj).

Convenţia arbitrală care se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil trebuie încheiată în forma autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute. Suntem de părere că, în acest caz, forma autentică este excesivă, ţinând cont de faptul că prin convenţia arbitrală nu se strămută sau se constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară, potrivit prevederii art. 1244 Noul Cod Civil. De asemenea, nu credem că este incidenţă regula simetriei actelor juridice, atât timp cât hotărârea arbitrală emană de la arbitri, nefiind o legătură directă între cele două.

3. Condiţii de fond. Conţinutul convenţiei arbitrale se lasă dezvăluit din numeroase dispoziţii. Unele dintre menţiuni sunt obligatorii, restul fiind lăsate la voinţa părţilor, înainte de a le trece în revistă însă, precizăm că, de regulă, convenţiile arbitrale sunt succinte, urmând ca, ulterior, părţile să revină în mod detaliat.

Convenţia arbitrală poate conţine următoarele clauze: cu privire la obiectul litigiului (art. 551); parcurgerea unor proceduri prealabile de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă (art. 544); participarea terţilor (art. 581); compunerea tribunalului arbitral şi numirea arbitrilor (art. 556 şi art. 558); termenul şi locul arbitrajului (art. 567 şi art. 569); limba arbitrajului (art. 570); regulile de procedură [art. 576 alin. (1)]; modalitatea de soluţionare a litigiului; suportarea cheltuielilor [art. 595 alin. (1)]; retrimiterea cauzei tribunalului arbitrai, după anularea hotărârii arbitrale [art. 613 alin. (3) lit. b)].

în doctrină s-a arătat că părţile mai pot conveni şi asupra extinderii convenţiei arbitrale şi la alte litigii, respectiv constituirea unei instanţe arbitrale de control.

Anumite clauze, cum ar fi favorizarea unei părţi la numirea arbitrilor (art. 557) sau renunţarea la acţiunea în anulare (art. 609), nu pot fi incluse în convenţia arbitrală, fiind lovite de nulitate.
Răspunde