Art. 546 Noul Cod de Procedură Civilă Reprezentarea părţilor Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Art. 546

Reprezentarea părţilor

(1) În litigiile arbitrale, părţile pot formula cereri şi îşi pot exercita drepturile procesuale personal sau prin reprezentant. Aceştia pot fi asistaţi de alţi specialişti.

(2) În procedura arbitrală, împuternicirea dată avocaţilor, potrivit legii, valorează alegerea domiciliului sau, după caz, a sediului procesual la avocat, dacă în cuprinsul acesteia nu se prevede altfel, şi cuprinde dreptul avocatului de a exercita opţiunile cu privire la caducitatea arbitrajului potrivit art. 568, precum şi de a solicita ori de a accepta prelungirea termenului arbitrajului, prevăzut la art. 567.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul reprezentării părţii prin consilier juridic.

Comentarii despre Art. 546 Noul Cod de Procedură Civilă Reprezentarea părţilor Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Mary Hailean 20.07.2014

întrucât procedura arbitrală derogă de la procedura de drept comun, era firesc ca reguli specifice privind reprezentarea convenţională să fie incluse în noua reglementare arbitrală. în privinţa aspectelor nereglementate, sunt aplicabile dispoziţiile art. 83-89 NCPC.

Părţile nu pot, cel puţin în arbitrajul intern, să convină asupra cazurilor de incompatibilitate, nici asupra procedurii recuzării arbitrilor.

Articolul de faţă nu are în vedere reprezentarea legală sau judiciară. De asemenea, trebuie distins de situaţia absenţei părţii la dezbateri, care nu este prezentă nici prin reprezentantul

Citește mai mult

convenţional ales (art. 582).

Participarea părţilor în procesul arbitrai poate avea loc direct sau prin reprezentant convenţional, potrivit art. 546 alin. (1). Complexitatea litigiului, depărtarea faţă de sediul tribunalului arbitrai pot constitui motive pentru care o parte să încredinţeze participarea sa unui reprezentant.

Cu toate acestea, reprezentanţii, nefiind în mod necesar familiarizaţi cu substanţa litigiului, pot fi sprijiniţi de alte persoane, specializate în anumite domenii. Noţiunea de specialist este exprimată în sens larg, nefiind restrânsă la categoria experţilor tehnici. Aşadar, nu este vorba nici de expertul chemat să lămurească tribunalul arbitrai asupra unor aspecte, potrivit art. 589.

în egală măsură, părţile pot apela direct la susţinerea şi prezenţa unui specialist. Raporturile juridice dintre parte, reprezentant şi specialist sunt stabilite potrivit regulilor mandatului, respectiv ale prestării de servicii.

Dispoziţii speciale sunt rezervate în alineatul secund pentru cazul în care reprezentarea este asigurata de un avocat. în doctrină s-a exprimat regretul pentru lipsa obligativităţii asistării părţii de un avocat, necesitate care se manifestă mai cu pregnanţă într-o procedură arbitrală, unde organizarea nu este întotdeauna bine conturată. Astfel, mandatul general acordat unui avocat se presupune a include şi stabilirea la acesta a domiciliului, respectiv a sediului procesual. De asemenea, în lipsa unui prevederi contrare, împuternicirea cuprinde şi dreptul de dispoziţie în sensul de a exercita opţiunile cu privire la caducitatea arbitrajului, precum şi de a solicita ori de a accepta prelungirea termenului arbitrajului.

însă pentru alte acte de dispoziţie, cum ar fi renunţarea la judecată, achiesarea la pretenţiile adversarului sau încheierea unei tranzacţii, este necesar un mandat special, atât pentru mandatarul avocat, cât şi neavocat.

Aşa cum am văzut, în procedura arbitrală pot fi implicate ca părţi şi persoane juridice de drept privat sau de drept public, aşa încât este firesc să fie acordate consilierului juridic puteri similare celor ale avocatului [art. 546 alin. (3)].

în principiu, orice persoană poate avea calitatea de reprezentant al unei părţi într-un proces arbitrai. Printre excepţii evocăm situaţia avocatului străin, care nu poate pune concluzii orale sau scrise decât în faţa organelor de arbitraj internaţional. De asemenea, suntem de părere că un mediator care a încercat în prealabil soluţionarea litigiului pe cale amiabilă nu poate reprezenta ulterior una dintre părţi în procedura arbitrală. în general, calitatea de reprezentant nu o poate avea persoana care se află într-o situaţie din care rezultă un conflict de interese, în condiţiile legii.

Răspunde