Art. 554 Noul Cod de Procedură Civilă Verificarea competenţei instanţei Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

CAPITOLUL II
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Art. 554

Verificarea competenţei instanţei

(1) Instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.

(2) Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:

a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;

b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.

(3) Conflictul de competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească este soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 554 Noul Cod de Procedură Civilă Verificarea competenţei instanţei Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept




Mary Hailean 20.07.2014
Chiar dacă între părţi există o convenţie arbitrală, acestea se pot adresa în continuare unei instanţe judecătoreşti cu o cerere privind acelaşi litigiu.

Instanţa judecătorească îşi verifică din oficiu propria competenţă, raportându-se la alte instanţe - naţionale sau străine -, respectiv organe cu atribuţii jurisdicţionale. Instanţa judecătorească nu are obligaţia de a verifica din oficiu existenţa unei convenţii între părţi care îi exclude propria competenţă. De aceea, verificarea competenţei în raport cu încheierea unei convenţii arbitrale are loc numai daca părţile sau una dintre ele
Citește mai mult solicita aceasta.

Invocarea excepţiei întemeiate pe existenţa unei convenţii arbitrale este posibilă indiferent dacă tribunalul arbitrai a fost constituit sau nu.

Existenţa convenţiei arbitrale nu exclude de plano competenţa instanţei judecătoreşti. în cazul în care pârâtul din proces, care este de regulă reclamantul în arbitraj, şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală, instanţa va reţine spre soluţionare procesul. Se instituie prezumţia unei renunţări la arbitraj din partea sa.

La fel va proceda instanţa şi dacă convenţia arbitrală este nulă sau inoperantă. Invo-cându-se convenţia arbitrală, instanţa va proceda la verificarea acesteia. Nu orice cauză de nulitate conduce însă la acest efect.

Nu în ultimul rând, procesul continuă dacă se constată că tribunalul arbitrai nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.

Bunăoară, eroarea asupra persoanei arbitrului. într-o asemenea situaţie are prioritate instrumentul recuzării [R.A. Schutze, op. cit., p. 79).

Potrivit art. 561, în cazul în care pârâtul din arbitraj refuză să numească arbitrul, reclamantul poate cere tribunalului prevăzut la art. 547 să îl numească în locul său. în cazul de faţă, este vorba de alte cauze care împiedică constituirea tribunalului arbitrai, cum ar fi împiedicarea persoanei propuse de arbitru să accepte misiunea.

în cazul în care nu este incidenţă vreuna dintre situaţiile de mai sus, instanţa va proceda dupâ cum este vorba de un arbitraj instituţionalizat sau ad-hoc. în primul caz, se declină competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitrai. Credem că aceste măsuri vor fi luate doar în cazul în care instituţia arbitrală a fost deja sesizată. în cel de-al doilea caz, instanţa va respinge cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.

Interesantă este situaţia în care, concomitent cu sesizarea instanţei judecătoreşti, există un proces şi pe rolul tribunalului arbitrai. Care este raportul dintre hotărârea tribunalului şi cea a instanţei cu privire la competenţă?

Dacă se constată un conflict de competenţa, în sensul art. 133 NCPC, ultimul alineat al articolului de faţă atribuie soluţionarea incidentului instanţei judecătoreşti ierarhic superioare celei aflate în conflict. în acest caz, dispoziţiile art. 134-136 se aplică în mod corespunzător.

în cazul în care instanţa judecătorească reţine cauza spre judecare, tribunalul arbitrai este obligat să îşi decline competenţa. Dispoziţia de faţă nu lasă loc unei alte interpretări.

Hotărârea instanţei judecătoreşti prin care se respinge cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti declară implicit şi validitatea convenţiei arbitrale. Tribunalul arbitrai nu o poate trece cu vederea atunci când verifică validitatea convenţiei arbitrale.
Răspunde