Art. 565 Noul Cod de Procedură Civilă Răspunderea arbitrilor Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

CAPITOLUL II
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Art. 565

Răspunderea arbitrilor

Arbitrii răspund, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat, dacă:

a) după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor;

b) fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege;

c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;

d) încalcă cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă alte îndatoriri ce le revin.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 565 Noul Cod de Procedură Civilă Răspunderea arbitrilor Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept




Mary Hailean 20.07.2014
Odată cu acceptarea funcţiei de arbitru, între părţi şi arbitru se creează o legătură contractuală. Pe cale de consecinţă, neîndeplinirea obligaţiilor ce decurg din această convenţie poate atrage, în anumite condiţii, răspunderea contractuală a arbitrului.

Primul caz îl reprezintă renunţarea în mod nejustificat la însărcinarea primită, intervenită după acceptare. Anterior acceptării, răspunderea persoanei căreia i s-a propus funcţia nu poate fi atrasă decât în condiţiile prevăzute pentru neexecutarea promisiunii de a contracta, prevăzută de art. 1279 Noul Cod Civil.

Neîndeplinirea fără motiv
Citește mai mult justificat a atribuţiilor principale - de a participa la judecarea litigiului - sau nerespectarea termenului stabilit prin convenţia arbitrală pentru pronunţarea hotărârii constituie un alt motiv care determină răspunderea arbitrului.

Al treilea caz de răspundere a arbitrului relevă un caracter fundamental al arbitrajului - confidenţialitatea. Faţă de judecata ce are loc în faţa instanţelor judecătoreşti, care este supusă principiului publicităţii (art. 17 NCPC), arbitrajul este organizat în condiţii care să asigure confidenţialitatea. Arbitrul este obligat să se abţină de la publicarea sau divulgarea datelor de care ia cunoştinţă în această calitate, fără autorizarea părţilor în acest sens.

Din acest punct de vedere, arbitrajul se apropie de mediere, fiind unul dintre motivele care atrag părţile să recurgă la cele două proceduri. întinderea obligaţiei de confidenţialitate este stabilită prin convenţia care stabileşte raporturile dintre părţi şi arbitru, respectiv atribuţiile acestuia.

în afară de neîndeplinirea atribuţiilor de a participa la judecată ori de a pronunţa hotărârea în termen, răspunderea arbitrilor intervine şi pentru încălcarea altorîndatoriri ce le revin. Nefiind de importanţa primelor, răspunderea intervine doar în cazul în care arbitrul acţionează cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Nimic nu împiedică faptul ca repararea prejudiciului să aibă loc tot pe cale arbitrală.

în final, menţionăm că, potrivit art. 293 noul C. pen., dispoziţiile referitoare la luarea şi darea de mită se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, pe baza unei convenţii de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza unei alte legi.
Răspunde