Art. 561 Noul Cod de Procedură Civilă Numirea arbitrilor de către instanţă Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Art. 561
Numirea arbitrilor de către instanţă
(1) În caz de neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeşte arbitrul ori dacă cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere tribunalului prevăzut la art. 547 alin. (1) să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului.
(2) Tribunalul se pronunţă în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
| ← Art. 560 Noul Cod de Procedură Civilă Numirea supraarbitrului... | Art. 562 Noul Cod de Procedură Civilă Incompatibilitatea... → |
|---|
Cazurile în care poate fi solicitat sprijinul instanţei sunt limitativ enumerate. Astfel, instanţa va soluţiona neînţelegerile dintre părţi ivite în cursul negocierilor cu privire la persoana arbitrului unic, respectiv dintre arbitrii numiţi cu privire la numirea supraarbi-trului sau va numi un arbitru
Citește mai mult
în cazul refuzului uneia dintre părţi de a-l numi.în toate aceste cazuri, instanţa va numi arbitrii în locul celor chemaţi să o facă. Cu alte cuvinte, odată sesizată instanţa, dreptul de numire se pierde. Numirea nu poate avea loc înainte de verificarea motivului neînţelegerilor, respectiv al refuzului. Se poate descoperi astfel că persoana propusă nu îndeplineşte în mod vădit cerinţele sau calificarea pentru a deveni arbitru. Mai mult, se poate ajunge la concluzia că cererea a fost formulată doar în scopul amânării formării tribunalului arbitral.
Din redactarea articolului se desprinde concluzia că se acordă calitate procesuala activa numai persoanei care doreşte să recurgă la arbitraj, chiar şi în cazul neînţelegerilor dintre arbitri cu privire la persoana supraarbitrului, însă textul trebuie interpretat în sensul că această calitate este acordată fiecăreia dintre părţi.
Referitor la refuzul părţii de a numi arbitrul, se observă că este vorba despre partea căreia i s-a făcut comunicarea potrivit art. 558. De asemenea, se va considera refuz şi acceptarea necorespunzătoare sau tardivă.
O problemă se ridică în privinţa instanţei competente, respectiv a tribunalului în circumscripţia căruia are loc arbitrajul (art. 547). Aşa cum vom vedea, locul arbitrajului este stabilit de părţi, iar în lipsa convenţiei, de către tribunalul arbitral. Pentru această ultimă situaţie, având în vedere faptul că tribunalul arbitrai nu este încă constituit, se pot ivi dificultăţi în legătură cu competenţa tribunalului sesizat. Partea care doreşte să recurgă la arbitraj trebuie să prezinte instanţei elementele din care decurge competenţa teritorială.
Ajungând la acest punct, mai trebuie adăugat faptul că, alături de condiţiile generale prevăzute de art. 148 NCPC, cererea va cuprinde o expunere succintă a pretenţiilor supuse arbitrajului, a motivelor care au stat la baza cererii de numire a arbitrului pe cale judiciară. Acesteia i se va alătura o copie a convenţiei arbitrale şi a altor înscrisuri relevante, cum ar fi comunicarea făcută potrivit art. 558, precum şi eventualul refuz de numire.
Tribunalul se pronunţă în termen de 10 zile de la sesizare, pe calea ordonanţei preşedinţiale. Procedura are loc cu citarea părţilor, instanţa pronunţându-se prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Numirea are loc dintre persoanele propuse spre numire de parte ori de ambele părţi, respectiv de arbitri.
în cazul în care persoana numită nu acceptă propunerea, se poate relua procedura, în temeiul unei cereri noi.