Art. 562 Noul Cod de Procedură Civilă Incompatibilitatea arbitrilor Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
| Comentarii |
|
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Art. 562
Incompatibilitatea arbitrilor
(1) În afară de cazurile de incompatibilitate prevăzute pentru judecători, arbitrul poate fi recuzat şi pentru următoarele motive, care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa:
a) neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în convenţia arbitrală;
b) când o persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei organe de conducere se află arbitrul are un interes în cauză;
c) dacă arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau legături comerciale directe cu una dintre părţi, cu o societate controlată de una dintre părţi sau aflată sub un control comun cu aceasta;
d) dacă arbitrul a prestat consultanţă uneia dintre părţi, a asistat sau a reprezentat una dintre părţi ori a depus mărturie în una dintre fazele precedente ale litigiului.
(2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite sau de care a luat cunoştinţă după numire.
(3) Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze părţile şi pe ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.
(4) Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate potrivit alin. (3), comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea cauzei de recuzare.
(5) Abţinerea produce efecte pe data formulării ei, fără nicio altă formalitate.
| ← Art. 561 Noul Cod de Procedură Civilă Numirea arbitrilor de... | Art. 563 Noul Cod de Procedură Civilă Cererea de recuzare... → |
|---|
S-a resimţit astfel nevoia reglementării în cadrul arbitrajului a incidentelor legate de constituirea tribunalului arbitral.
Subliniind cele de mai sus, art. 562 declară incompatibilitatea arbitrilor de a judeca un litigiu pentru aceleaşi situaţii ca şi
Citește mai mult
judecătorii, dispoziţiile referitoare la aceştia apli-cându-se în mod corespunzător.La aceste cazuri de incompatibilitate sunt adăugate şi alte motive, specifice arbitrajului. în afara acestora - prezente în număr generos -, părţile nu pot stabili prin convenţie sau invoca în faţa tribunalului arbitrai alte cazuri de incompatibilitate.
a) Primul motiv de recuzare specific îl constituie neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în convenţia arbitrală. Aşa cum arătam şi mai sus, arbitrii nu trebuie să aibă o anumită calificare sau studii. însă părţile, în funcţie de natura litigiului, pot stabili în convenţia arbitrală sau cea încheiată ulterior ca sarcina de arbitru să revină unor persoane având o calificare care să le permită o bună apreciere a circumstanţelor litigiului. Acest motiv nu este atât de mult legat de independenţa şi imparţialitatea arbitrului, cât mai degrabă de inaptitudinea sa de a judeca litigiul.
b) Independenţa arbitrului este afectată atunci când o persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei organe de conducere se află arbitrul are un interes în cauză. Persoana juridică nu este parte în proces, însă este direct interesată, din raţiuni comerciale, de soluţia care urmează să fie dată în litigiu şi în favoarea căreia dintre părţi.
c) Independenţa şi imparţialitatea arbitrului sunt puse la îndoială dacă între el şi una dintre părţi, o societate controlată de una dintre părţi sau aflată sub un control comun cu aceasta există raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau legături comerciale directe. Faţă de situaţia anterioară, aici interesul pentru soarta procesului aparţine atât arbitrului, cât şi unui terţ. Existenţa acestui motiv de recuzare nu se extinde la soţul sau rudele arbitrului sau ale părţilor.
d) Ultimul motiv de recuzare specific se referă la situaţia în care arbitrul a prestat consultanţă uneia dintre părţi, a asistat sau a reprezentat una dintre părţi ori a depus mărturie în una dintre fazele precedente ale litigiului. Imparţialitatea arbitrului este determinată de faptul că acesta fie şi-a format o opinie asupra litigiului, prin susţinerea uneia dintre părţi, fie a contribuit la soluţionarea litigiului în calitate de martor sau expert -adăugăm noi - într-o etapă precedentă arbitrajului (conciliere, mediere etc.).
2. Recuzarea şi abţinerea. Având cunoştinţă despre una dintre situaţiile de mai sus, partea poate cere recuzarea arbitrului implicat. Acest drept se află la dispoziţia fiecăreia dintre părţi, cu o singură excepţie: partea nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite sau de care a luat cunoştinţă după numire. Cunoscând anumite detalii care ar afecta independenţa şi imparţialitatea arbitrului, partea şi-a asumat răspunderea cu privire la conduita sa în îndeplinirea atribuţiilor. O revenire asupra persoanei arbitrului ar duce la un şir nesfârşit de recuzări, îngreunând desfăşurarea procesului arbitral.
Calitatea de arbitru îndeamnă către o atitudine corectă. De aceea, în cazul în care arbitrul are cunoştinţă în privinţa propriei persoane de incidenţa unui motiv de recuzare, are îndatorirea de a înştiinţa părţile şi pe ceilalţi arbitri, mai înainte de a accepta misiunea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.
Menţinerea sa în continuare rămâne la aprecierea părţilor implicate, care, în caz afirmativ, comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Este necesar acordul ambelor părţi, nu doar al celei care ar putea fi defavorizată de acest arbitru.
Cu toate acestea, ultimul cuvânt îi aparţine persoanei propuse sau numite în calitate de arbitru, care are dreptul să refuze propunerea sau, odată numit, să se abţină de la judecarea litigiului. Abţinerea nu valorează recunoaşterea cauzei de recuzare.
Abţinerea produce efecte fără a fi necesar acordul părţilor ori altă formalitate. Nimic nu împiedică însă ca aceeaşi persoană să fie numită arbitru între aceleaşi părţi, în alte litigii.